Temporal application of Civil Procedure Code governing suspension of enforcement requests in appeals against pre-2013 judgments

Decizia nr. 1279/2015

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la 7 aprilie 2010, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj sub nr. x/1285/2010, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii SC B. SRL şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate intervenită rezilierea Contractului de locaţiune din 1 decembrie 2007, încheiat între reclamant şi pârâta - persoană juridică, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV, stipulat la pct. 22.3 alin. (1) din contract, să dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata echivalentului în RON la data plăţii a sumei de 2.000.000 euro cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru buna administrare a justiţiei în cauză, tribunalul a apreciat necesară analiza unitară a susţinerilor şi cererilor părţilor în litigiu formulate în două dosare, aflate simultan pe rolul instanţei, drept pentru care a conexat la Dosarul nr. x/1285/2010, în cadrul căruia calitate de reclamant are locatorul A., pârâţi fiind locatarul SC B. SRL şi garantul acestuia C., Dosarul nr. x/1285/2010, în cadrul căruia reclamantă este SC B. SRL, iar pârâţi sunt A. şi SC D. SRL.

Prin Sentinţa civilă nr. 580 din 27 februarie 2014, Tribunalul Specializat Cluj a admis acţiunea introductivă şi a obligat pârâţii, în solidar, să achite reclamantului echivalentul în RON, la cursul B.N.R. din data plăţii, al sumei de 2.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri; a respins acţiunea conexată formulată de reclamanta SC B. SRL împotriva pârâţilor A. şi SC D. SRL şi a obligat pârâţii SC B. SRL şi C. la plata către reclamantul A. a sumei de18.461,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi onorarii experţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii SC B. SRL şi C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În cadrul cererii de apel, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apelanţii-pârâţi, în temeiul art. 280 C. proc. civ., au solicitat şi suspendarea vremelnică a executării sentinţei atacate până la soluţionarea căii ordinare de atac exercitate.

În motivarea acestei cereri, autorii au arătat că îndeplineşte condiţiile de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 280 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, hotărârea atacată, fiind pronunţată într-un litigiu între profesionişti, este executorie de la pronunţare conform art. 7208 din acelaşi cod şi, arătând că vor achita cauţiunea ce li se va stabili în sarcină.

De asemenea, au susţinut că valoarea importantă a sumei la plata căreia au fost obligaţi prin sentinţa a cărei suspendare o solicită, în cazul executării silite, ar avea drept consecinţă blocarea activităţii societăţii şi imposibilitatea realizării obiectului de activitate al acesteia, aspecte de natură, în opinia autorilor, să justifice admiterea cererii de suspendare a executării silite a hotărârii apelate.

Prin Încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelanta SC B. SRL, precum şi cererea de suspendare a executării silite a Sentinţei civile nr. 580 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut în esenţă că petenta nu s-a conformat obligaţiei de achitare integrală a cauţiunii stabilite în sarcina sa.

În acest sens, instanţa a consemnat că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2014, petenţii au făcut dovada achitării parţiale a cauţiunii stabilite în sarcina lor, în cuantum de 259.170 RON, respectiv a sumei de 180.000 RON, şi li s-a pus în vedere achitarea pentru termenul din 8 decembrie 2014, a diferenţei în cuantum de 79.170 RON.

Reţinând că la termenul acordat în cauză pentru ca petenţii să facă dovada achitării integrale a cauţiunii stabilite în sarcina lor, aceştia nu s-au conformat dispoziţiei instanţei şi că au formulat cerere de amânare pentru angajare apărător, arătând că la 5 decembrie 2014 au reziliat unilateral contractul de asistenţă juridică încheiat cu avocatul ales, Curtea a amânat pronunţarea asupra cererii de suspendare la 15 decembrie 2014.

La 12 decembrie 2014, petenţii au formulat cerere de repunere pe rol a cererii de suspendare, invocând caracterul neexecutoriu al sentinţei a cărei suspendare a executării silite au solicitat-o şi au cerut să se se constate inadmisibilitatea cererii şi restituirea cauţiunii în cuantum de 180.400 RON, consemnate la dispoziţia instanţei.

Referitor la solicitarea de repunere pe rol a cererii, Curtea a reţinut că instanţa poate dispune o astfel de măsură, în condiţiile impuse de art. 151 C. proc. civ., respectiv atunci când apreciază necesare noi lămuriri. În speţă, a apreciat însă că nu se impun astfel de lămuri, care nu pot purta asupra unor chestiuni invocate de parte după închiderea dezbaterilor şi reţinerea cererii în pronunţare.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite a a hotărârii apelate, având în vedere că petenţii nu au achitat cauţiunea stabilită în sarcina lor, Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art 280 alin. (4) şi art 7231 C. proc. civ., astfel că, în considerarea acestor argumente a respins cererea.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petenta SC B. SRL, criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea căii de atac exercitate, modificarea hotărârii recurate, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de supendare a executării silite şi restituirea cauţiunii consemnate la dispoziţia Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea sa de repunere pe rol, având în vedere că invocase excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării silite a hotărârii apelate, iar instanţei îi revenea obligaţia de a o pune în discuţia contradictorie a părţilor.

De asemenea, a arătat că în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a invocat dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/1012 şi art. 632 - 633 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, (în continuare Noul C. proc. civ.) care NU mai conferă caracter executoriu sentinţei a cărei suspendare s-a solicitat.

În continuare, autoarea căii de atac a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu care a susţinut că în mod greşit curtea de apel a analizat cererea de suspendare a sentinţei apelate prin prisma dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865 în materie, şi că în realitate, în cauză erau aplicabile prevederile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

A mai susţinut recurenta că Sentinţa civilă nr. 580 din 27 februarie 2014 a Tribunalului Specializat Cluj nu are caracter executoriu şi ca atare nu putea fi pusă în executare, întrucât, deşi procesul a fost început sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, anterior datei de 15 februarie 2013, sentinţa pronunţată de instanţa de fond este supusă noilor dispoziţii care vizează procedura executării silite potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012, care statuează că dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 sunt aplicabile şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

În considerarea celor anterior expuse, recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate.

În cauză, la 6 martie 2015, intimatul-petent C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de petenta SC B. SRL, iar la 12 martie 2015, intimatul A. a depus note de şedinţă prin care a cerut respingerea recursului, în principal ca rămas fără obiect arătând că la 9 martie 2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a rămas în pronunţare asupra apelului declarat împotriva sentinţei a cărei suspendare a fost soluţionată prin încheierea atacată în prezentul recurs şi, în subsidiar ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Procesul civil a fost declanşat prin introducerea la 7 aprilie 2010 a Cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/1285/2010 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, adică anterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi a fost soluţionat în primă instanţă, ulterior acestui moment, prin Sentinţa civilă nr. 580 din 27 februarie 2014.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 se aplică proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 24 Noul C. proc. civ. statuează că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar art. 27 din acelaşi cod prevăd că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Din interpretarea evocatelor norme legale raportat la situaţia de fapt descrisă, vizând data introducerii cererii de chemare în judecată, rezultă că litigiul dedus judecăţii judecăţii, căile de atac şi cererile incidentale formulate în legătură cu acesta sunt guvernate de prevederile C. proc. civ. de la 1865.

Cum în cauză, cererea de suspendare a executării silite a sentinţei primei instanţe a fost formulată de apelanţii-pârâţi C. şi SC B. SRL în cadrul căii de atac a apelului exercitat împotriva acesteia, Înalta Curte constată, din verificarea considerentelor încheierii atacate, că cererea a fost în mod corect analizată funcţie de dispoziţiile art. 280 şi art. 720 C. proc. civ., invocate de petenţii înşişi.

Este adevărat că art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispune că dispoziţiile Noului C. proc. civ. privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea acestuia în vigoare, dar în cauză, textul legal nu este incident, nefiind în discuţie o cerere formulată în cadrul procedurii de executare silită, ci în cadrul fazei procesuale a apelului.

De altfel, faţă de prevederile art. 24 Noul C. proc. civ., care statuează expres că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, nu se poate reţine că prin norma de aplicare se derogă de la norma legii speciale înseşi.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, în mod corect instanţa de apel nu a repus cauza pe rol pentru discutarea inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de înşişi autorii cererii, în condiţiile în care a fost formulată după reţinerea cererii în pronunţare.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte reţine că încheierea atacată este temeinică şi legală, niciuna dintre susţinerile recurentei nefiind de natură să conducă la modificarea acesteia.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL, prin administrator judiciar E. SPRL, împotriva Încheierii de şedinţă din 15 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL, prin administrator judiciar E. SPRL, împotriva Încheierii de şedinţă din 15 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2015.

Procesat de GGC - MI