Insolvency practitioner’s revision application assigned to issuing court, Tribunal București, as exclusive forum.

Decizia nr. 1273/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 decembrie 2014, practicianul în insolvenţă A. SPRL - în calitate de lichidator judiciar la SC B. SA, a formulat cerere de revizuire a Sentinţei civile nr. 909 din 28 ianuarie 2014, invocând contrarietatea hotărârii cu Sentinţa comercială nr. 7913 din 3 iulie 2012 şi susţinându-se totodată că judecătorul sindic a dat mai mult decât s-a cerut, dispunând contrar celor solicitate de contestatoarea Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti: se putea restitui, cel mult, diferenţa între sumele încasate şi cele cuvenite de 41.654,97 RON, rezultând un rest de plată de 330.909,03 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 173/2015, pronunţată la data de 8 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, judecător sindic, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată de către revizuentul A. SPRL, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, s-a solicitat în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea şi desfiinţarea Hotărârii nr. 909 din 28 ianuarie 2014, în totalitate, în Dosarul nr. x/3/2013.

La termenul din data de 8 ianuarie 2015, judecătorul sindic a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cauzei, excepţie care a fost admisă, pentru motivele arătate în continuare:

Raportat la obiectul cauzei, judecătorul sindic a apreciat, că în cauză sunt incidente reglementările art. 510 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează, că în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, dispoziţie care prevede competenţa de soluţionare a cererii de revizuire motivate pe existenţa contrarietăţii de hotărâri.

Astfel, s-a apreciat de către instanţă, că în cadrul hotărârilor, care au ca obiect cereri de revizuire, acestea fiind hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti, se impune invocarea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire revenind astfel Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă mai mare în grad, faţă de Tribunalul Bucureşti, care a pronunţat prima hotărâre.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 28 ianuarie 2015, sub nr. x/3/2014.

Prin Încheierea de la data de 27 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014 Curtea a constatat aplicarea dispoziţiilor vechiului C. proc. civ. şi a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi formarea unui nou Dosar, sub nr. x/2/2015, acordând termen în vederea soluţionării acestuia la 20 martie 2015.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 47, pronunţată la data de 20 martie 2015, în Dosarul nr. x/2/2015, a admis excepţia de necompetenţă materială; a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de revizuenta A. SPRL - în calitate de lichidator judiciar la SC B. SA, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în cauză raportat la data deschiderii procedurii de insolvenţă în cadrul căreia s-a pronunţat hotărârea atacată - 3 mai 2011, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.

În speţă, s-a constatat că Sentinţa civilă nr. 909 din 28 ianuarie 2014 a fost pronunţată în Dosarul nr. x/3/2013 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti şi, în consecinţă, împrejurarea că judecătorul sindic s-ar fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut, ori ar fi dat mai mult decât s-a cerut (art. 322 pct. 2 C. proc. civ.), astfel cum a cerut revizuenta a se constata, nu poate fi stabilită într-o altă instanţă.

Pentru aceste considerente, reţinând că cererea de revizuire este de competenţa judecătorului sindic, în temeiul art. 137 alin. (1) şi 323 alin. (1) C. proc. civ. a fost admisă excepţia necompetenţei curţii de apel în soluţionarea cererii, fiind declinată competenţa în favoarea instanţei ce a pronunţat sentinţa atacată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că, în speţă, se pune în discuţie competenţa materială, reglementată de norme cu caracter imperativ, respectiv, art. 323 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii potrivit cu care "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere".

Textul de lege indică o normă de competenţă materială de ordine publică, imperativă, având în vedere şi specificul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare.

În raport de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit normelor reglementate de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.

Textul legal citat stabileşte şi competenţa soluţionării cererii de revizuire, atunci când se invocă extra petita, care revine instanţei care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă.

Raţiunea instituirii acestor norme de competenţă izvorăşte din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanţa care a pronunţat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

În speţă, revizuenta A. SPRL - în calitate de lichidator judiciar al SC B. SA a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 909/2014 din 28 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, judecător sindic, în Dosarul nr. x/3/2013.

Prin urmare, cum, în cauză, cererea de revizuire formulată priveşte revizuirea unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti, judecător sindic, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că îi revine acestei din urmă instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

Legiuitorul a stabilit prin norma înscrisă în art. 323 alin. (1) C. proc. civ. o competenţă materială exclusivă şi excepţională, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile legale mai sus - arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, judecător sindic, şi, în considerarea prevederilor art. 323 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 322 pct. 2 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ.:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuenta A. SPRL - în calitate de lichidator judiciar al SC B. SA, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, judecător sindic.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de GGC - MI