Insolvency practitioner qualification dispute; sufficiency of judicial stamp tax for multiple distinct claims under Law No. 146/1997

Decizia nr. 6901/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată la 21 mai 2012, reclamantul a chemat în judecata pe pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligata parata la emiterea unei decizii prin care sa i se recunoască dreptul de a-şi exercita profesa de practician în insolvenţă la nivelul Tribunalului Botoşani, precum şi la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat atât prin refuzul de a-i rezolva cererea, nerăspunzându-i nici până în prezent la solicitarea sa, cât şi pentru nerecunoaşterea implicită a dreptului subiectiv pe care îl pretinde.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei Curţii de Apel Suceava, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

După declinare, prin rezoluţie i s-a pus în vedere reclamantului sa timbreze acţiunea cu suma de 4 RON taxa judiciară de timbru şi 30 de bani timbru judiciar, având în vedere că acţiunea reclamantului are doua capete de cerere, unul privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii şi al doilea privind plata unor despăgubiri.

Când a depus acţiunea pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamantul a timbrat numai capătul de cerere privind plata despăgubirilor, nu şi primul capăt de cerere.

Pentru termenul din 19 septembrie 2012 reclamantul a fost citat la domiciliul indicat în acţiune cu menţiunea achitării taxei de timbru de 4 RON şi timbru judiciar de 30 de bani.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 5099 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea formulată de reclamantul A., ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a pus în discuţie excepţia insuficientei timbrări a acţiunii reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că nu s-a achitat de către reclamant taxa de timbru de 4 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON aferenta capătului de cerere principal, respectiv obligarea la emiterea unui act administrativ.

Faţă de cele reţinute mai sus şi de dispoziţiile art. 3 lit. m), 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 şi 9 din O.G. nr. 32/1995, Curtea a anulat acţiunea reclamantului ca insuficient timbrată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine că în mod eronat instanţa a considerat că la depunerea acţiunii a timbrat "numai capătul de cerere privind plata despăgubirilor nu şi primul capăt de cerere". Dimpotrivă, odată cu depunerea cererii, a anexat două chitanţe privind taxa de timbru aferentă celor două capete de cerere, una de 39 de RON, iar cealaltă de 5 RON.

În acest sens, recurentul depune copiile chitanţelor respective şi răspunsul Direcţiei de Taxe şi Impozite a Municipiului Botoşani prin care i s-au comunicat copiile de pe cele două chitanţe pentru a le depune ca dovadă în recurs.

Mai mult, susţine recurentul, Curtea a apreciat în mod eronat că potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea 146/1997 ar fi trebuit să timbreze primul capăt de cerere cu 4 RON.

În opinia sa, acţiunea nici nu trebuia timbrată decât cu 39 de RON, întrucât art. 3 lit. m), care are ca domeniu de reglementare timbrarea cererilor introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, cuprinde două subdiviziuni (liniuţe) referitoare la cele două situaţii concrete care pot exista în practică.

Prima liniuţă se referă la situaţia în care se solicită doar anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins (taxă de timbru 4 RON). A doua are în vedere "cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON".

Pentru aceste motive, solicită să se constate, pe de o parte, că taxa de timbru de 39 de RON era suficientă pentru ambele capete de cerere, iar pe de altă parte, că oricum a timbrat şi separat cu 5 RON pentru primul capăt de cerere - date fiind tocmai eventualele diferenţe de interpretare juridică a textului de la lit. m) a art. 3.

În concluzie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicită respingerea excepţiei insuficientei timbrări, admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii pe fond.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Sentinţa civilă nr. 5099 din 19 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/39/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a dispus anularea acţiunii formulate de reclamantul A., ca insuficient timbrată.

Cu privire la primul motiv invocat de recurent, respectiv susţinerile acestuia potrivit cărora ar fi timbrat ambele capete de cerere ale acţiunii, însă instanţa de judecată nu a observat cele două chitanţe, Înalta Curte constată faptul că la momentul depunerii acţiunii acesta nu depusese dovada achitării taxei de timbru de 4 RON.

Acesta este şi motivul pentru care instanţa a dispus citarea recurentului pentru termenul din 19 septembrie 2012 cu menţiunea depunerii taxei de timbru în valoare de 4 RON, precum şi a timbrului judiciar de 30 de bani.

Întrucât recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de achitare a taxei de timbru şi a timbrului judiciar, în mod justificat instanţa de judecată la termenul din 19 septembrie 2012 a respins acţiunea ca insuficient timbrată, dând astfel eficienţă prevederilor art. 3 lit. m) şi 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 şi 9 din O.G. nr. 32/1995.

Aşadar, este culpa recurentului că nu a dat curs solicitărilor instanţei de judecată. Faptul că acesta a efectuat diligenţele necesare, depunând copii ale chitanţelor, însă ulterior momentului pronunţării Sentinţei civile nr. 5099/2012, nu justifică invocarea prezentelor motive de recurs, instanţa de judecată de fond soluţionând cauza în mod legal, în raport de documentele existente la dosar la momentul soluţionării cauzei.

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de recurent, respectiv eronata interpretare dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, această critică este neîntemeiată, întrucât acţiunea recurentului a avut doua capete de cerere, un prim capăt privind obligarea la emiterea unei decizii prin care să-i fie recunoscut dreptul de a-şi exercita profesia de practician în insolvenţă la nivelul Tribunalului Botoşani, iar al doilea se referea la plata unor despăgubiri.

Conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege: cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris - 4 RON; cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON."

Potrivit art. 14 din acelaşi act normativ, "când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel."

Mai mult, art. 11 din Norma metodologică pentru aplicarea Legii nr. 146 prevede că atunci "când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, dintre care unele evaluabile şi altele neevaluabile în bani, taxa judiciară de timbru se datorează distinct pentru fiecare capăt de cerere, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care, prin lege, se prevede altfel."

Coroborând textele legale mai sus-amintite, este evident că recurentul, prin formularea unei acţiuni cu două capete de cerere, trebuia să timbreze pentru fiecare în parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 5099 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - MI