Interim suspension of tax debt offset order: statutory conditions and automatic extension following final annulment

Decizia nr. 6899/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

La data de 14 februarie 2013 pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. x din 28 decembrie 2012 şi cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Olt - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.

Prin cererea de suspendare s-a solicitat ca în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligaţiilor restante a sumei de 4.000.000 RON - nota privind compensarea obligaţiilor fiscale, compensare efectuată cu data de 30 decembrie 2011 în baza documentului din data de 5 ianuarie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei privind modalitatea de descărcare a sumei de 4.000.000 RON reprezentând obligaţii fiscale.

Pentru termenul de judecată din data de 25 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, apreciind că aparţine competenţa materială Tribunalului Olt, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 şi art. 209 alin. (2) şi art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 98/2013 din 25 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice A judeţului Olt - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii şi a dispus suspendarea executării Dispoziţiei nr. x din 28 decembrie 2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Olt - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Nota de compensare din 5 ianuarie 2012 s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligaţiilor fiscale restante, respectiv a sumei de 4.000.000 RON, compensare efectuată la data de 30 decembrie 2011 în baza documentului din data de 5 ianuarie 2012.

Împotriva actelor fiscale, reclamanta a formulat contestaţie în procedura prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestaţie înregistrată pe rolul D.G.F.P Olt în 16 februarie 2012, iar prin Dispoziţia nr. x din 28 decembrie 2012 a fost respinsă contestaţia şi menţinut modul de descărcare a sumelor provenind din taxe şi impozite.

Reclamanta se află în procedura de reorganizare prevăzută de Legea nr. 85/2006, situaţie în care avea obligaţia să achite D.G.F.P. Olt - creditor înscris în tabelul creanţelor acestei debitoare - atât obligaţiile fiscale asumate prin planul de reorganizare cât şi obligaţiile curente născute în cadrul procedurii speciale.

La sfârşitul anului 2011, în scopul stingerii obligaţiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităţilor administrativ - teritoriale, contestatoarea a beneficiat de un credit angajat de Primăria B. în valoare de 4.000.000 RON.

Suma a fost virată în contul pârâtei, creditor majoritar al debitoarei SC A. SA, la data de 28 decembrie 2011, pârâtă care a procedat la descărcarea sumei numai în contul obligaţiilor curente şi nu a celor restante, stabilite prin planul de reorganizare, situaţie pe care o consideră nelegală, în raport de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale restante pe care aceasta le avea de achitat la termenele stabilite.

În aceste condiţii, prin neachitarea sumelor stabilite prin planul de reorganizare, reclamanta se află în pericolul de a trece la procedura falimentului, situaţie, care în mod evident ar crea o pagubă iminentă atât societăţii reclamante, cât şi cetăţenilor care sunt beneficiari ai serviciilor de salubritate, prestate de către aceasta.

Fără a prejudeca fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că argumentele aduse de reclamantă, aşa cum au fost mai sus prezentate succint, constituie împrejurări legate de starea de fapt şi de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă, în privinţa actelor administrativ - fiscale contestate.

Referitor la existenţa unei pagube iminente aşa cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ, s-a reţinut că şi această condiţie este îndeplinită în speţă, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei, deoarece prin neachitarea sumelor stabilite prin planul de reorganizare se poate trece la procedura falimentului, împrejurare care ar prejudicia grav pe reclamantă prin executarea întregului patrimoniul deţinut, prin disponibilizarea personalului angajat, dar şi prin efectele asupra populaţiei oraşului ai cărei cetăţeni sunt beneficiari ai serviciilor de salubritate prestate de către aceasta,

Ca urmare, faţă de probele administrate şi de prevederile legale incidente, Curtea a reţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Alături de argumentele expuse mai sus, s-a avut în vedere şi recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susţine că soluţia dată de prima instanţă este fundamental greşită, fiind rezultatul interpretării şi aplicării eronate a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiţionează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existenţă şi implicit dovedirea unor "cazuri bine justificate" şi a unei "pagube iminente". Or, în cazul de faţă, susţine recurenta, intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea niciuneia din condiţiile impuse de acest text legal.

În cazul de faţă, probele produse de intimata-reclamantă că apărările vizează fondul pricinii, ele urmând a fi analizate de instanţa competentă, nefiind indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte de o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Intimata-reclamantă nu a probat existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil şi nici perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea actului administrativ, cererea de suspendare a actelor administrative fiind nedovedită.

Recurenta solicită instanţei să aibă în vedere şi faptul că, în opinia sa, competentă să soluţioneze această cauza în prima instanţă este Tribunalul Olt, astfel încât apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Craiova invocată la instanţa de fond.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii formulate de SC A. SA, ca fiind nelegală şi neîntemeiată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, prin cererea de suspendare s-a solicitat ca, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligaţiilor restante a sumei de 4.000.000 RON - nota privind compensarea obligaţiilor fiscale, compensare efectuată cu data de 30 decembrie 2011 în baza documentului din data de 5 ianuarie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei privind modalitatea de descărcare a sumei de 4.000.000 RON reprezentând obligaţii fiscale.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului sus-menţionat, constată că, prin Sentinţa nr. 336 din 30 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/54/2013, s-a admis acţiunea formulata de SC A. SA şi s-a anulat Dispoziţia nr. x din 28 decembrie 2013 emisă de D.G.F.P. Olt, precum şi Nota de compensare a obligaţiilor fiscale din 5 ianuarie 2012.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14 se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluţia instanţei de fond şi consecinţa admiterii acţiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii împotriva Sentinţei nr. 98/2013 din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - MI