Property ownership certificate and annex to Government Decision upheld; appeals rejected as time-barred and res judicata.

Decizia nr. 6412/2013

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată în cadrul Dosarului nr. x/280/2007 al Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, cerere disjunsă şi care a făcut obiectul Dosarului nr. x/280/2011 al aceleiaşi instanţe, care a declinat, prin Sentinţa civilă nr. 740 din 28 ianuarie 2011, competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cerere înregistrată sub acelaşi număr de dosar pe rolul curţii de apel la data de 1 aprilie 2011 şi precizată la 24 octombrie 2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, solicitând să se constate nulitatea absolută a:

1. Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria D. din 22 mai 2000 emis de Ministerul Mediului şi Comerţului în favoarea SC "B." SA şi a

2. Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006, privind terenurile E. şi F.

Prin cererea conexă formulată în cadrul Dosarului nr. x/280/2007 al Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, cerere disjunsă şi care a făcut obiectul Dosarului nr. x/280/2011 al aceleiaşi instanţe, care a declinat, prin Sentinţa civilă nr. 739 din 28 ianuarie 2011, competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cerere înregistrată sub acelaşi număr de dosar pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 aprilie 2011 şi precizată la 24 octombrie 2011, reclamantul G. a chemat în judecată pe pârâţii, SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, solicitând să se constate nulitatea absolută a:

1. Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria D. din 22 mai 2000 emis de Ministerul Mediului şi Comerţului în favoarea SC B. SA şi a

2. Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006, privind terenurile E. şi F.

Prin Încheierea din 28 octombrie 2011 s-a dispus conexarea celor două cereri.

Prin întâmpinare, pârâta SC "B." SA a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii principale şi excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea conexă.

Prin întâmpinare, pârâta C. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză, în considerarea faptului că numai părţile raportului de drept administrativ dedus judecăţii au calitate procesuală pasivă în cauză, în timp ce organele de conducere ale unei persoane juridice (pârâta fiind director general al SC "B." SA) nu au calitate procesuală în litigiile în care figurează ca părţi persoanele juridice pe care le reprezintă.

De asemenea, a susţinut excepţiile invocate de pârâta SC "B." SA.

Curtea de apel a pus în vedere reclamanţilor să precizeze pe care dintre cele două capete de cerere au chemat în judecată pe fiecare dintre pârâţi, obligaţie căreia nu s-au conformat reclamanţii.

Prima instanţă a invocat, la rândul său, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor în privinţa capătului 2 al cererii principale referitor la anularea Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie raportat la întreaga cerere conexă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C., Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Ministrul Economiei pe capătul 2 al cererii conexe referitor la anularea Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006.

Hotărârea şi considerentele Curţii de Apel

Prin Sentinţa civilă nr. 1904 din 16 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării capătului I al cererii principale, referitor la anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000.

A respins capătul I al cererii principale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, ca tardiv formulat.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor în privinţa capătului II al cererii principale, referitor la anularea anexei nr. 22 a H.G. nr. 1705/2006.

A respins capătul II al cererii principale, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat.

A respins capătul I al cererii conexe formulată de reclamantul G., în contradictoriu cu pârâţii SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

A respins capătul II al cererii conexe formulat în contradictoriu cu pârâtul SC "B." SA, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.

A respins cererea conexă formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C., Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei pe capătul II al cererii conexe.

A respins capătul II al cererii conexe formulat în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

- În ceea ce priveşte cererea principală, se dovedeşte întemeiată excepţia tardivităţii formulării capătului I al cererii, referitor la anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria D. din 22 mai 2000 emis de Ministerul Mediului şi Comerţului în favoarea SC B. SA, întrucât potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ individual, cererea în anulare poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau de la data luării la cunoştinţă asupra conţinutului actului, după caz.

Coroborând situaţia de fapt în cauză cu dispoziţia art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că la data formulării cererii principale, termenul de decădere de un an era împlinit, el începând să curgă de la data asigurării publicităţii actului administrativ (care, în cazul de faţă, este totodată titlul atestând dreptul de proprietate al beneficiarului său), prin înscrierea lui în cartea funciară, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996, înscriere care a avut loc etapizat, în anii 2001 - 2003.

- Întemeiată este şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor în privinţa capătului II al cererii principale, referitor la anularea Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006, întrucât acest act administrativ este emis de Guvernul României şi se referă la inventarul bunurilor din domeniul public al statului. Pârâţii chemaţi în judecată neavând legătură nici cu emiterea şi nici cu efectele produse de acest act administrativ, legitimarea lor procesuală pasivă nu este justificată în cauză.

- Cât priveşte cererea conexă, analizând excepţia autorităţii de lucru judecat a capătului I de cerere, prima instanţă a constatat că aceasta este întemeiată, în considerarea Sentinţei civile nr. 1037 din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă, precum şi a Sentinţei civile nr. 3282 din 9 mai 2011 a aceleiaşi instanţe, rămasă irevocabilă. Prin aceste hotărâri judecătoreşti, în două rânduri, cererea reclamantului de constatare nulitate/anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria D. din 22 mai 2000 a fost respinsă, ca tardiv formulată.

Aplicând prevederile art. 1200 - 1201 din vechiul C. civ., Curtea de apel a respins capătul I al cererii conexe formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâţii anterior menţionaţi şi care au participat şi la judecăţile anterioare, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, care împiedică reiterarea unei pretenţii în condiţiile în care asupra acesteia s-au pronunţat deja irevocabil instanţele judecătoreşti pe temeiul unei excepţii de fond peremptorii.

A mai reţinut prima instanţă că aceeaşi excepţie a autorităţii de lucru judecat se opune în cazul cererii conexe şi capătului II al cererii formulat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, faţă de existenţa Sentinţei civile nr. 2724 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă, prin care cererea aceluiaşi reclamant formulată în contradictoriu atât cu Guvernul României cât şi cu antecesoarea pârâtei, SC "B." SA, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de apel a constatat fondată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie relativ la ambele capete ale cererii conexe, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât nefiind justificată în cauză, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi pârâţi, pe capătul II al cererii conexe, pentru aceleaşi considerente arătate în motivarea excepţiei similare opuse capătului II al cererii principale.

II. Cererile de recurs formulate de recurenţii-reclamanţi

Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat cereri de recurs reclamanţii A. şi G., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, fără a indica în drept vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cererile de recurs cuprind critici similare şi chiar identice referitoare la sentinţa pronunţată, argumentele aduse în susţinerea căii de atac reprezentând reiterări ale susţinerilor formulate în faţa instanţei de fond, cu trimitere la anumite file din dosarul curţii de apel, fără a fi combătute în mod expres considerentele primei instanţe cu privire la excepţiile în temeiul cărora, a fost respins demersul judiciar al reclamanţilor.

În esenţă, susţin recurenţii că, în mod greşit, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului cererilor conexe de chemare în judecată, în condiţiile în care la dosar au fost depuse înscrisuri, precum şi hotărâri judecătoreşti, din care rezultă temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii.

Recurenţii-reclamanţi critică sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul nesoluţionării capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor, respectiv la "calculul drepturilor prevăzute de lege privind terenurile proprietate privată ocupate de obiective petroliere".

Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererile de recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

a. Cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de către reclamanta A., referitoare la nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria D. din 22 mai 2000 şi la excepţia autorităţii de lucru judecat a aceleiaşi cereri formulate de reclamantul G., Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod legal, a admis cele două excepţii, respingând ca atare cererile conexate.

Astfel, cererea prin care reclamanta A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria D. din 22 mai 2000 emis pe numele SC "B." SA şi a Anexei nr. 22 a H.G. 1705/2006, a fost formulată în faţa Judecătoriei Piteşti la data de 12 februarie 2010.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni (termen de prescripţie potrivit alin. (5)).

Alin. (2) al art. 11 Legea contenciosului administrativ prevede: "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". În acest din urmă caz, termenul de un an este de decădere (potrivit alin. (5) al art. 11) nesusceptibil de întrerupere sau suspendare.

Având în vedere faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria D. din 2000 a fost înscris în Cartea Funciară a comunei H. prin Încheierile de întabulare din 13 decembrie 2001, 28 decembrie 2001, 16 mai 2002, 30 mai 2002, 24 octombrie 2003, 24 octombrie 2003, 28 octombrie 2003, 28 noiembrie 2003, dreptul de proprietate al B. SA, a devenit opozabil erga omnes încă din 13 decembrie 2001.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la situaţia concretă a speţei, rezultată din actele dosarului, Înalta Curte constată că la Dosarul nr. x/280/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, se află "Notificarea" din 27 martie 2001, formulată prin executor judecătoresc de reclamanta A. către SNP "B." SA, prin care petenta solicita restituirea "imobilelor terenuri cu destinaţie specială folosite de societate pentru exploatările petroliere, terenuri situate în comuna H. (…)".

Prin urmare, reclamanta A. avea cunoştinţă de situaţia, potrivit căreia, SC "B." SA (fosta SNP "B." SA) avea calitatea de "persoană juridică deţinătoare" a terenurilor vizate de cererea de restituire, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiţii, faţă de momentul formulării cererii privind constatarea nulităţii certificatului de către reclamantă, la data de 12 februarie 2010, rezultă fără putinţă de tăgadă, că termenul de decădere de 1 an de zile a fost cu mult depăşit.

De altfel, sub acest aspect, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în ceea ce îl priveşte de reclamantul G., s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, care a respins cererea reclamantului, având acelaşi obiect (anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate), ca tardiv formulată, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut această soluţie prin respingerea recursului, astfel încât, asupra cererii acestuia există autoritate de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifica faptul că o cerere nu poate fi judecată, în mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu poate fi contrazisă de o alta hotărâre ulterioară (res judicata pro veritate habetur).

Problemele de drept care se impun în prezentul litigiu sunt identice cu cele dezlegate prin Decizia nr. 1037 din 31 mai 2005, irevocabilă, astfel că, în situaţia în care acţiunea în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost respinsă irevocabil, ca tardivă, printr-o hotărâre pronunţată în anul 2005, o acţiune identică introdusă de acelaşi reclamant, în anul 2010 nu poate fi considerată a fi fost formulată în termenul legal.

b. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, în raport de obiectul cererilor conexe, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 12 februarie 2007 şi completată la data de 12 februarie 2010, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria D. din 2000, act administrativ individual emis de emis de Ministerul Industriei şi Comerţului (în prezent Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri) în favoarea SNP B. SA (în prezent SC B. SA) şi a Anexei nr. 22 la H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor din domeniul public al statului.

Prin urmare, actul juridic a cărui anulare se solicită, creează raporturi juridice între alte persoane fizice şi juridice, iar calitate de părţi în acţiunea judiciară întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ pot avea doar părţile raportului de drept administrativ dedus judecăţii, respectiv emitentul actului Ministerul Industriei şi Comerţului (în prezent Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri) şi beneficiarul actului SC "B." SA.

În acest context, în mod temeinic, prima instanţă a reţinut pentru primul capăt de cerere atât din cererea principală, cât şi din cea conexă, că pârâtul Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie nu are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, în ceea ce priveşte capătul II al cererilor conexate formulate de A. şi G., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în contradictoriu cu alte părţi decât emitentul actului, respectiv Guvernul României, astfel încât şi din această perspectivă, în mod temeinic, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a tuturor pârâţilor, chemaţi în judecată în această cauză.

c. Cu privire la excepţia autorităţii lucrului judecat Sentinţei civile nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, privind constatarea nulităţii absolute a Anexei 22 a H.G. nr. 1705/2006, Înalta Curte constată că Sentinţa civilă nr. 1904 din 16 martie 2012 este legală şi sub acest aspect.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, SC B. SA, I. şi J., privind anularea Anexei nr. 22 din H.G. 1705/2006.

Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamant, prin Decizia nr. 2537 din 13 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere faptul că în prezenta cauză reclamanţii recurenţi G. şi A. solicită constatarea nulităţii absolute a Anexei nr. 22 din H.G. 1705/2006, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, acţiunea din prezentului dosar având aceeaşi cauză juridică, în speţă sunt îndeplinite condiţiile autorităţii lucrului judecat, fiind întrunite condiţiile art. 166 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală.

d. În ceea ce priveşte critica recurenţilor referitoare la nesoluţionarea de către instanţa de fond a cererii de plată a despăgubirilor, respectiv "calculul drepturilor prevăzute de lege privind terenurile proprietate privată ocupate de obiective petroliere", Înalta Curte, constată că obiectul prezentului dosar nu are un asemenea petit, acest capăt de cerere rămânând a fi soluţionat, după disjungere, în cadrul Dosarului nr. x/280/2007 al Judecătoriei Piteşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de A. şi G., împotriva Sentinţei civile nr. 1904 din 16 martie 2012 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI