Extraordinary appeal inadmissible for failing to meet strict statutory grounds where judicial stamp was absent at hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment as inadmissible, leaving the lower court’s decision to annul the original appeal for lack of judicial stamp in force. The dispute involved a tax litigation where the appellant argued that it had submitted the required judicial stamp and a request for postponement on the day of the hearing, claiming administrative oversight, and additionally contended that the Court of Appeal had erred by failing to mandate the tax authority to resolve a related objection to an inspection report. The court ruled that the appeal was inadmissible because the grounds did not fit the strict, exhaustive statutory criteria for this extraordinary remedy; specifically, since no representative appeared for the appellant at the hearing and the stamp was not physically present in the case file at the time of judgment, the procedural defect was validly noted, and substantive arguments regarding the lower court’s omission or material errors in fact-finding were outside the scope of the annulment procedure. Key legal bases cited include Articles 317 and 318 of the Code of Civil Procedure regarding the limited grounds for extraordinary appeals, and Article 20 of Law No. 146/1997 regarding the mandatory deposit of judicial stamps to avoid the annulment of actions.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 3021 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 318 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Extraordinary appeal inadmissible for failing to meet strict statutory grounds where judicial stamp was absent at hearing: The dispute involved a tax litigation where the appellant argued that it had submitted the required judicial stamp and a request for postponement on the day of the hearing, claiming administrative oversight, and additionally contended that the Court of Appeal had erred by failing to mandate the tax authority to resolve a related objection to an inspection report. The court ruled that the appeal was inadmissible because the grounds did not fit the strict, exhaustive statutory criteria for this extraordinary remedy; specifically, since no representative appeared for the appellant at the hearing and the stamp was not physically present in the case file at the time of judgment, the procedural defect was validly noted, and substantive arguments regarding the lower court’s omission or material errors in fact-finding were outside the scope of the annulment procedure. Key legal bases cited include Articles 317 and 318 of the Code of Civil Procedure regarding the limited grounds for extraordinary appeals, and Article 20 of Law No. 146/1997 regarding the mandatory deposit of judicial stamps to avoid the annulment of actions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis explicitly cited in the dispositive for the court's power to reject the extraordinary appeal for annulment as inadmissible.
Full text
Decizia nr. 6377/2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Contextul procesual. Decizia instanţei de recurs atacată pe calea contestaţiei
Prin Decizia nr. 85 din 11 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursul declarat de SC "A." SRL împotriva Sentinţei nr. 7007 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză
Împotriva decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamanta a formulat contestaţie în anulare.
Contestatoarea arată că în data de 10 ianuarie 2013, prin Adresa din 10 ianuarie 2013 a transmis prin fax, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o cerere de amânare a cauzei x/2/2009. La data de 11 ianuarie 2013, ora 09:00, la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost depuse taxa de timbru şi timbru judiciar aferente Dosarului x/2/2009, dar nu cunoaşte motivul pentru care, în pofida solicitării şi diligenţei efectuate la Registratură pentru a ajunge în timp optim la completul de judecată, taxa de timbru şi timbrul judiciar nu au ajuns.
Contestatoarea mai susţine că dovada achitării taxei a fost depusă în termenul legal prevăzut de Legea nr. 146/1997 republicată şi solicită admiterea contestaţiei în anulare şi repunerea cauzei x/2/2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în stadiul procesual recurs.
Totodată, se susţine că se impune cu atât mai mult repunerea pe rol şi judecarea recursului cu cât Curtea de Apel Bucureşti a omis să oblige organul fiscal la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva raportului de inspecţie fiscală (contestaţie ce a făcut obiectul unui capăt de cerere al acţiunii).
În dovedirea celor mai sus-menţionate, a fost depusă în copie Adresa din 31 iulie 2013 prin care D.R.A.O.V. Iaşi arată că instanţa de fond nu a obligat-o la soluţionarea contestaţiei.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Înalta Curte, examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.
Susţinerile contestatoarei nu pot fi primite, deoarece, la termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2013, Dosarul nr. x/2/2009 a fost strigat conform ordinii stabilite în lista de şedinţă şi nu a răspuns la apel niciun reprezentant al societăţii recurente, astfel încât, în mod legal, în momentul soluţionării cauzei, instanţa de recurs a constatat că taxele judiciare de timbru nu erau depuse la dosar.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în pricina de faţă, contestaţia în anulare formulată nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale sus-menţionate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de dispoziţiile citate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de recurenta-reclamantă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC "A." SRL împotriva Deciziei nr. 85 din 11 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
Procesat de GGC - MI