Motion for annulment annulled as unsigned, leaving pension recalculation suspension challenge intact.

Decizia nr. 6376/2013

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia instanţei de recurs atacată pe calea contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 254 din 20 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 5060 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele aspecte:

I. Motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este nefondat.

În speţa de faţă, Înalta Curte a reţinut că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a expus în detaliu argumentele pentru care a reţinut neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru suspendarea actului administrativ contestat.

II. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

În speţa de faţă, în mod indiscutabil, Ordinul nr. 671 din 30 iulie 2010 emis de către Preşedintele C.N.P.A.S., în temeiul prevederilor art. 10 din H.G. nr. 737/2010, este un act administrativ cu caracter normativ prin care s-a aprobat modelul deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.

De asemenea, în speţă, a fost îndeplinită condiţia procedurală a recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, aspect necontestat în prezenta cale extraordinară de atac.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar a apreciat că argumentele prezentate de către partea aflată în discuţie nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei administrative contestate.

Mai precis, după cum a arătat şi prima instanţă, ordinul analizat are un caracter strict tehnic, întrucât reglementează modelul deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu şi, în consecinţă, nu se poate susţine că intră în contradicţie cu actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis.

În speţă, nu este îndeplinită nici condiţia prevenirii pagubei iminente, impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

În cauza de faţă, recurentul-reclamant nu a probat iminenţa producerii pagubei invocate.

În concret, actul administrativ contestat nu afectează drepturile de pensie ale recurentului, deoarece nu stabileşte algoritmul de calcul, ci doar reglementează forma deciziei de recalculare a pensiei.

Prin urmare, reducerea drepturilor de pensie ale recurentului s-a produs în temeiul Legii nr. 119/2010 şi nicidecum al executării ordinului supus analizei instanţei de contencios administrativ.

III. Înalta Curte reţine că recurentul nu a prezentat argumentele subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie în anulare, invocând în drept dispoziţiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ.

Criticând într-o manieră detaliată decizia instanţei de recurs, contestatorul solicită, în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, reprezentată legal de Preşedintele C.N.P.A.S., în calitate de ordonator principal de credite 2, admiterea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost formulată, anularea Deciziei nr. 254 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în şedinţa publică de la data de 20 ianuarie 2012, în Dosarul nr. x/2/2011, admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea Sentinţei civile nr. 5060 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în şedinţa publică de la data de 13 septembrie 2011, în Dosarul nr. x/2/2011, ca fiind vădit nefondată, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 671 din data de 30 iulie 2010 privind modelul deciziei de recalculare, emis de către Preşedintele C.N.P.A.S. în temeiul prevederilor art. 10 din H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu (...) act administrativ unilateral cu caracter normativ (...) subsecvent H.G. nr. 737/2010, prin care se încalcă dispoziţiile art. 74 alin. (5) şi art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată şi prevederile Convenţiei încheiată cu Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. x din 10 ianuarie 2007, menţinerea în plată a pensiei de serviciu (...) aşa cum a fost actualizată în baza Deciziei din data de 7 ianuarie 2010, adică, 3.474 RON în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, C. civ., obligarea pârâtei instituţie publică a administraţiei centrale la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune interese morale pentru: "purtarea abuzivă", "prejudiciul cauzat" şi "stresul suferit".

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de contestator, precum şi de reglementările incidente, Înalta Curte constată că se impune anularea contestaţiei formulate în prezenta cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În această materie legea nu prevede condiţii speciale pentru întocmirea cererii, astfel încât se vor aplica dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. cu privire la elementele cererii de chemare în judecată.

Întrucât dispoziţiile legale în materie nu cuprind norme derogatorii de la cele de drept comun, rezultă că, în ceea ce priveşte cuprinsul cererii de contestaţie, sunt aplicabile prevederile art. 82 C. proc. civ., care impun obligaţia semnării cererii, reluată şi prin art. 112 alin. (6) C. proc. civ.

Faţă de faptul că această contestaţie în anulare nu este semnată de către contestator, deşi acesta a fost citat cu menţiunea de a se prezenta pentru a semna acţiunea, Înalta Curte o va anula pentru considerentele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 254 din 20 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI