Clarification of judgment's scope rejected as improper; claimant's appeal fails with costs awarded to university.

Decizia nr. 6375/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x la data de 4 aprilie 2012, petentul A., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea "B." şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinţei nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă prin respingerea recursului formulat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - potrivit Deciziei nr. 1008 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti şi lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul constatării împlinirii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în vederea executării obligaţiilor stabilite în sarcina pârâţilor, cu consecinţa obligării la plata despăgubirilor de întârziere.

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2012, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. de învestire cu formulă executorie a Sentinţei 250 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi a dispus disjungerea cererii reclamantului având ca obiect "lămurire înţeles, întindere şi aplicare dispozitiv" - Sentinţa 250 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. de lămurire a dispozitivului Sentinţei nr. 250 din 5 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost îndreptată prin Sentinţa nr. 309 din 30 septembrie 2011 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimaţii Universitatea B. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a motivat capătul de cerere având ca obiect "lămurire înţeles dispozitiv", prin trimitere la dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi art. 19 alin. (2), 24, 25 din Legea nr. 554/2004, sens în care a arătat că deşi în dispozitivul sentinţei mai sus-menţionate a fost respinsă solicitarea sa privind introducerea unui termen de executare a obligaţiilor stabilite în sarcina pârâţilor, în considerentele sentinţei s-a recomandat reclamantului posibilitatea de a se adresa instanţei atunci când executarea obligaţiei poate fi imputată pârâţilor după pronunţarea sentinţei.

A mai arătat că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina lor cu mare întârziere, respectiv la data de 2 mai 2012, situaţie în care, instanţa poate lua act de această situaţie şi de a dispune obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru întârzierea calculată până la data executării obligaţiilor. A arătat de asemenea că există ambiguităţi în redactarea dispozitivului în sensul în care s-a dispus admiterea parţială a acţiunii sale faţă de Universitatea "B." şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dar în acelaşi timp s-a admis şi cererea de chemare în garanţie formulată de Universitate.

Curtea a apreciat că situaţiile evocate de reclamant nu se încadrează în niciuna din ipotezele normei procedurale mai sus-citată.

Cererea formulată de reclamant, intitulată "Clarificări şi precizări" depusă la dosar la 13 decembrie 2012 împreună cu "Concluziile scrise", reprezintă o reală modificare a cererii iniţiale depusă de reclamant la data de 4 aprilie 2012, situaţie în care Curtea a constatat ca fiind încălcate termenul şi condiţiile prevăzute de art. 132 C. proc. civ. pentru a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor litigante.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs reclamantul A., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Criticând încheierea atacată prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că motivarea Curţii privind respingerea cererii de învestire cu formulă executorie, făcând trimitere la Sentinţa nr. 250 din 5 iulie 2011, la art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 şi la art. 2811 C. proc. civ., este argumentată pe dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., respectiv: "Cererea formulată de reclamant, intitulată "Clarificări şi precizări" depusă la dosar la 13 decembrie 2012 împreună cu "Concluziile scrise" reprezintă o reală modificare a cererii iniţiale depusă de reclamant la data de 4 aprilie 2012."

Această motivaţie nu este o argumentaţie pertinentă şi nu poate fi reţinută, din moment ce, aşa cum se poate lesne constata, documentul "Clarificări şi precizări" a fost trimis prin poştă cu o scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 24 septembrie 2012 către registratura Curţii de Apel Suceava.

Recurentul consideră că sunt îndeplinite astfel dispoziţiile art. 304 de la pct. 5 din C. proc. civ., deoarece s-a putut da o hotărâre cu încălcarea gravă a formelor procedurale, sancţionabile cu nulitatea, din moment ce a reformulat acţiunea înainte de data stabilită ca termen de judecată al cererii, solicitând explicit aplicarea sancţiunii, acordarea despăgubirilor de întârziere şi plata cheltuielilor de judecată, pentru nerealizarea obligaţiilor părţilor obligate prin Sentinţa nr. 250 din 5 iulie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2011.

Deci, în lipsa citării părţilor, la data de 26 noiembrie 2012, părţile nici nu aveau cum să formuleze şi să depună concluzii, cu toate că reclamantul a trimis pentru dosarul cauzei prin poştă la registratura Curţii de Apel documentul "Clarificări şi precizări" datat cu data de 24 septembrie 2012 pentru soluţionarea corectă a cauzei cu două luni înainte de acest termen 26 noiembrie 2012.

Prin acest mod de soluţionare a cauzei, susţine recurentul, nu s-au putut asigura condiţiile punerii în dezbatere a părţilor implicate direct în litigiu şi nu s-au asigurat condiţiile normale de desfăşurare ale unui proces echitabil, limitând astfel accesul părţilor la formularea unei apărări eficiente a cauzei, încălcându-se principiul contradictorialităţii în soluţionarea corectă a unei cauze.

În opinia recurentului, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legii, hotărârea pronunţată fiind lipsită astfel de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în speţă, acestea fiind motive întemeiate şi de modificare a hotărârii în cauză, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Un alt aspect pe care instanţa a omis a-l supune dezbaterilor părţilor şi nici nu a fost soluţionat, cu totul că s-a solicitat acest lucru în două rânduri în ambele cereri, este aspectul aplicării unei sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor după expirarea celor 30 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii şi acordarea unor despăgubiri de întârziere la care avea dreptul la data de 4 aprilie 2012 când a formulat pentru prima dată această cerere. Acest aspect a fost omis cu totul şi nu s-a consemnat deloc în această încheiere de şedinţă, cu toate că măsurile de obligare a executării, prevăzute în dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, sunt măsuri de prevenţie a situaţiei ipotetice prezentate mai sus, având scopul de a "sensibiliza" părţile obligate la executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 2812 din C. proc. civ., Curtea poate avea în vedere şi completarea acestei hotărâri cu soluţia acestui capăt de cerere omis din dispozitivul acestei încheieri.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc.ă civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

4.1. Instanţa de fond a apreciat cu justeţe - în opinia Înaltei Curţi - faptul că demersul procesual al reclamantului este întemeiat pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., dispoziţii care limitează în mod expres situaţiile care fac admisibil un atare demers. Astfel, pentru situaţiile "în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Înalta Curte remarcă faptul că Sentinţa nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava conţine motivarea amplă şi explicită a dispoziţiei instanţei privind respingerea - ca nefondată - a cererii reclamantului având ca obiect acordarea despăgubirilor materiale şi morale, precum şi a stabilirii unui termen pentru executarea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâţilor.

Recurentul invocă eronat mai multe instituţii juridice, însă judecătorul fondului cererii formulate de reclamant a precizat într-o manieră justă că, dacă termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu a fost respectat, urmează etapa în care instanţa de executare va aplica conducătorului autorităţii publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Cererea pentru sancţiune şi despăgubiri se formulează de către reclamant şi se soluţionează de instanţa de executare potrivit art. 25 din Legea contenciosului administrativ şi nu potrivit art. 2811 C. proc. civ., aşa cum a procedat reclamantul.

4.2. Înalta Curte constată faptul că intimata Universitatea "B." a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, în cuantum 620 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile doveditoare aflate la dosarul de recurs.

Având în vedere soluţia pronunţată în etapa procesuală a recursului, devin incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata către intimată a sumei de 620 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimata Universitatea "B." a sumei de 620 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI