Peremption of civil claim: failure to interrupt statutory limitation via rejected reinstatement request

Decizia nr. 4623/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 300/CA din 02 octombrie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimată acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2012, Curtea a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a preciza dacă are capăt de cerere prin care solicită obligarea pârâtei la daune morale/materiale şi în ce cuantum, sau dacă a fost obligată pârâta printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă la plata de daune, solicitându-i-se să depună dovezi în acest sens. De asemenea, i s-a pus în vedere reclamantului să depună în formă lizibilă înscrisurile depuse la termenul din 28 martie 2012, sub sancţiunea suspendării judecăţii cauzei, conform art. 1551 C. proc. civ., acordând în acest sens termen de judecată la data de 02 mai 2012.

Prin încheierea de şedinţă din 02 mai 2012 Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantului prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2012.

La data de 19 aprilie 2013 reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere ce a fost însă respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2013, întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei stabilite prin Încheierea din 28 martie 2012, cauza rămânând astfel la poziţia suspendat.

La data de 28 mai 2013 s-a întocmit referat pentru constatarea perimării cererii.

În şedinţa publică din 02 octombrie 2013, Curtea a repus cauza pe rol şi a rămas în pronunţare asupra referatului de perimare întocmit în cauză.

Curtea de apel a făcut aplicarea art. 248 şi art. 249 C. proc. civ., reţinând că de la data suspendării - 02 mai 2012, dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an de zile şi împrejurarea că nu a operat vreunul dintre motivele de întrerupere a perimării, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 C. proc. civ., a constatat, din oficiu, perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs A., fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Se susţine, în esenţă, că hotărârea este nelegală, netemeinică şi neconstituţională, fiind pronunţată de judecători care au mai pronunţat hotărâri în alte cauze pe care reclamantul le-a avut pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente speţei, Înalta Curte constată că este nefondat, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

Prin sentinţa pronunţată, Curtea de Apel Constanţa a constatat perimată cererea de chemare în judecată, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an de zile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Încheierea de şedinţă din 02 mai 2012 curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantului prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2012.

Dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În speţă, se constată că reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, respinsă prin Încheierea de şedinţă din 15 mai 2013, astfel că nu se poate reţine că aceasta constituie un act de procedură care să întrerupă termenul de perimare, în sensul art. 249 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de fond a aplicat corect legea la situaţia de fapt stabilită în cauză.

În ceea ce priveşte critica referitoare la incompatibilitatea judecătorului care a pronunţat hotărârea atacată, aceasta nu poate fi primită, având în vedere că recurentul a uzitat de instituţia recuzării completului de judecată, cererea formulată în acest sens fiind respinsă prin încheierea din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Constanţa este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 300/CA din 02 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 03 decembrie 2014.