Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duties in administrative litigation concerning referral of unconstitutionality exceptions

Decizia nr. 4388/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanţei de fond atacată cu prezentul recurs

Prin sentinţa nr. 172/F-CONT din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea precizată şi formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea Constituţională, Parlamentul României şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de fond în argumentele prezentate care au condus la hotărârea pronunţată a reţinut că, obiectul judecăţii de faţă este reprezentat de solicitarea reclamantului de a obliga două instanţe de judecată să înainteze Curţii Constituţionale excepţiile invocate în cadrul unor pricini aflate pe rolul lor şi pe instanţa constituţională de a se pronunţa asupra acestora.

Arată că modul de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cadrul unor pricini aflate pe rolul instanţelor de judecată, este reglementat în mod expres de dispoziţiile art. 29-31 din Legea nr. 47/1992, procedură străină materiei contenciosului administrativ.

Aşadar, nu face obiectul acestei proceduri, aşa cum este ea reglementată de Legea nr. 554/2004, nici cenzurarea alegerilor parlamentare, alegeri ce au fost organizate potrivit Legii nr. 35/2008 şi pentru care actele normative speciale prevăd modalitatea de atacare în justiţie a etapelor ce trebuie parcurse până la finalizarea lor.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 172/F-CONT din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A., criticând soluţia pronunţă ca fiind netemenică şi nelegală , încadrând motivele de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Considerentele şi soluţia asupra recursului

Soluţionând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei de netimbrare a prezentei cereri de recurs, instanţa reţine că este întemeiată şi urmează să o admită pentru următoarele considerente:

La primirea cererii de recurs şi fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentului cu menţiunea timbrării cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru şi 0,3 RON timbru judiciar, conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 actualizată, cu referire la art. 3 din Legea nr. 123/1997 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

La termenul de judecată de astăzi, 19 noiembrie 2014, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia netimbrării prezentei cereri de recurs.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

Prioritar fiind aspectul privind timbrajul şi cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrată pentru următoarele aspecte:

În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părţii să facă dovada plăţii în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.

Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, „cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, „în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru”.

Faptul că recurentul, care a fost citat cu menţiunea timbrării, nu a respectat această cerinţă legală referitoare la achitarea de taxelor de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a recursului, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.

În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamantul A.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 172/F-CONT din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2014.