Revision of tax assessment dismissed as time-barred: one-month appeal period against appellate decisions runs from pronouncement, not receipt of reasoned judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the revision request as time-barred, leaving the appellate decision that dismissed the taxpayer's annulment action in full force. The dispute concerned a company's challenge to tax assessment and contest decisions, where the company sought revision based on an alleged contradiction with a prior, irrevocable commercial court decision that had dismissed an insolvency petition. The Court held that the revision was filed beyond the statutory one-month deadline for appeals against appellate court decisions, which is calculated from the date of pronouncement regardless of when the party received the reasoned judgment; consequently, the failure to file within the prescribed period resulted in procedural forfeiture, and any alleged lack of diligence by the court or the party’s efforts to obtain the written judgment did not constitute valid grounds for reinstating the deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Revision of tax assessment dismissed as time-barred: one-month appeal period against appellate decisions runs from pronouncement, not receipt of reasoned judgment: În conformitate cu dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 4274/2014
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 iulie 2013, SC A. SRL Timişoara a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei nr. 2993 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, arătând că este contradictorie cu sentinţa nr. 407 din 25 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 774 din 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
De asemenea, revizuenta a solicitat ca Înalta Curte să constate că este depusă în termen cererea de revizuire, având în vedere faptul că a făcut demersuri în vederea obţinerii deciziei, pentru a beneficia de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Hotărârile invocate ca fiind contradictorii
Decizia nr. 2993 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin hotărârea menţionată au fost admise recursurile formulate de Administraţia Finanţelor Publice Timişoara şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş în contradictoriu cu SC A. SRL şi a fost modificată sentinţa nr. 1577 din 23 mai 2012 a Tribunalului Timiş în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantei SC A. SRL, ce a avut ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 113396 din 27 noiembrie 2009, a deciziei nr. 113397 din 27 noiembrie 2009 şi a deciziei nr. 739/28 din 03 februarie 2010.
Sentinţa nr. 407 din 25 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 774 din 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 407 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia comercială, a fost respinsă cererea de declanşare a procedurii insolvenţei, formulată de creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Timişoara în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL, iar prin decizia nr. 774 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost respins recursul formulat de creditoare.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea de revizuire a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire de faţă va fi respinsă ca tardivă, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că decizia atacată cu cerere de revizuire nr. 2993 a fost pronunţată la data de 25 aprilie 2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la instanţă la data de 03 iulie 2013 (conform datei aflată pe plicul de corespondenţă), cu depăşirea termenului de 30 de zile de la pronunţare, prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate. Situaţia de fapt invocată de revizuentă, cu privire la faptul că a solicitat redactarea hotărârii atacate, nu este de natură a întrerupe/suspenda termenul de formulare a cererii de revizuire, iar dispoziţia de formulare a cererii în 30 de zile de la pronunţare nu este de natură a încălca sau restrânge vreun drept procesual al părţii.
Insuficienta diligenţă sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intra în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt care nu pot fi imputate instanţei, întrucât obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi în mod echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.
Instituirea unor termene procesuale asigură o mai bună administrare a justiţiei, precum şi aplicarea/respectarea drepturilor procesuale ale părţilor.
Înalta Curte constată că nimic nu a împiedicat partea interesată să formuleze în termenul legal o cerere de revizuire, nefiind indicate motive care să determine repunerea în termenul de atac.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL Timişoara împotriva Deciziei nr. 2993 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.