Transfer from prosecutor to judge: CSM discretion, judicial workload balance, and absence of right to appointment

Decizia nr. 4223/2014

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 417 din 19 martie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, doamna procuror A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, invocând motive de ordin personal şi profesional, a solicitat eliberarea din funcţia de procuror şi numirea în funcţia de judecător la mai multe instanţe, respectiv Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin hotărârea nr. 149 din 06 februarie 2014, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru analizarea de către Plen a cererii de numire în funcţia de judecător a doamnei procuror A.

S-a reţinut că la data de 07 martie 2014, data publicării pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a situaţiei posturilor de judecător, la două din instanţele la care s-a solicitat numirea, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc şi Judecătoria Sfântu Gheorghe, nu existau posturi vacante, iar la Judecătoria Gheorgheni, din cele 5 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate un număr de 2 posturi, fiind vacante 3 posturi, din care 1 indisponibilizat pentru funcţia de preşedinte.

S-a mai reţinut că la această instanţă, la nivelul anului 2013, încărcătura/judecător a fost de 689 de cauze/judecător, faţă de media naţională de 1001 de cauze/judecător, iar încărcătura/schemă a fost de 551 de cauze, spre deosebire de media naţională de 882 de cauze pe schemă.

Plenul a reţinut că, la aceeaşi dată, conform situaţiei posturilor de procuror publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, unitate de parchet la care funcţiona doamna procuror, toate cele 5 posturi de procuror prevăzute în schemă (1 post de conducere şi 4 posturi de execuţie) erau ocupate.

Plenul a mai avut în vedere faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a avizat nefavorabil cererea formulată, acelaşi aviz fiind exprimat şi de conducerea Curţilor de Apel Târgu Mureş şi Braşov şi de Judecătoria Sfântu Gheorghe, iar Tribunalul Covasna, Judecătoria Gheorgheni şi Judecătoria Miercurea Ciuc au exprimat avize favorabile.

La soluţionarea cererii formulate de doamna procuror A., Plenul a avut în vedere, pe lângă motivele invocate, şi avizul nefavorabil exprimat de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, împrejurarea că la unitatea de parchet la care funcţionează doamna procuror volumul de activitate s-a situat la nivelul anului 2013 peste media la nivel naţional, în condiţiile în care posturile de procuror de la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc se ocupă cu dificultate.

Mai mult, Plenul a reţinut că, deşi toate posturile sunt ocupate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, ocuparea posturilor de procuror la această unitate de parchet se realizează cu dificultate, iar vacanţa unui post de procuror - funcţie de execuţie - ar conduce la creşterea peste media naţională a încărcăturii de dosare/procuror.

Plenul a mai reţinut că la Judecătoria Gheorgheni, instanţă la care s-a solicitat numirea în funcţia de judecător, încărcătura/judecător şi încărcătura/schemă înregistrate la nivelul anului 2013 s-au situat sub media naţională, în condiţiile în care la această instanţă există 2 posturi vacante de judecător pe funcţie de execuţie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie petenta A., solicitând admiterea recursului formulat împotriva hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, anularea hotărârii recurate, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea sa în funcţia de judecător la Judecătoria Gheorgheni sau la Judecătoria Miercurea Ciuc ori Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că, deşi Plenul a reţinut că, prin numirea sa în funcţia de judecător, vacantarea unui post de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc ar conduce la creşterea peste media naţională a încărcăturii de dosare/procuror, în condiţiile în care ocuparea posturilor de procuror la această unitate de parchet se realizează cu dificultate, această motivare nu este reală şi temeinică, nefiind susţinută cu probe reale, în condiţiile în care în anul 2014 existau foarte puţine posturi de procurori vacante.

Arată contestatoarea că un alt motiv pentru respingerea cererii sale l-a constituit faptul că la nivelul Direcţiei resurse umane şi organizare se analiza o nouă procedură de redistribuire a posturilor de judecător, însă apreciază că şi acest motiv este neîntemeiat, din moment ce conform situaţiei posturilor vacante la judecătorii, publicat în data de 30 aprilie 2014, la Judecătoria Gheorgheni existau trei posturi vacante, din care două posturi vacante de execuţie.

Contestatoarea subliniază faptul că i-au fost respinse deja de către Plen trei cereri de numire în funcţia de judecător şi apreciază că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă cu exces de putere.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, pe considerentul că hotărârea contestată este legal emisă, neexistând un exces de putere, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte respingerea cererii de numire a contestatoarei în funcţia de judecător.

Examinând contestaţia formulată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, ca atare.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În fapt, contestatoarea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, a formulat, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestaţie împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 417 din 19 martie 2014, solicitând pe fond obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea sa de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Înalta Curte apreciază că refuzul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii de admitere a cererii contestatoarei de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea Ciuc sau Judecătoria Sfântu Gheorghe nu este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noţiuni.

Dispoziţiile legale relevante pe problema analizată sunt următoarele:

- art. 61 din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia:

„(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

(2) Pentru numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.

(3) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţă Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului”.

- art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, potrivit căruia:

„(1) Cererea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător se formulează în scris şi se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

Direcţia resurse umane şi organizare solicită punctul de vedere al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător, respectiv procuror şi întocmeşte, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor vacante şi a celor ocupate la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător sau procuror la instanţa sau parchetul implicat în procedura de transfer.

Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător sau procuror, precum şi numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau parchetul la care se solicită transferul şi durata vacanţelor posturilor la instanţa sau parchetul în cauză”.

- art. 23 din Regulamentul anterior arătat, potrivit căruia:

„(1) Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în una din funcţiile prevăzute la art. 22 va fi invitat pentru a susţine un interviu în faţa secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Secţia corespunzătoare a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii adoptă o hotărâre şi sesizează Plenul Consiliului.

(3) În cazul admiterii cererii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător şi numirea ca procuror sau, după caz, eliberarea din funcţia de procuror şi numirea ca judecător.

(4) Dispoziţiile art. 1 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

În cauză, nu poate fi reţinut un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, aşa cum este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii s-a făcut în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor regulamentare incidente.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”, situaţie care nu poate fi reţinută în speţa de faţă.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare, promovare a judecătorilor şi procurorilor, numire a procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror.

Dispoziţiile legale şi regulamentare ce reglementează instituţia numirii din funcţia de procuror în cea de judecător, respectiv din funcţia de judecător în cea de procuror, având un caracter supletiv, nu creează în mod automat un drept la numirea din funcţia de judecător în cea de procuror şi respectiv din funcţia de procuror în cea de judecător, respectiv o obligaţie a Consiliului Superior al Magistraturii în acest sens.

Dispoziţiile conferă numai o vocaţie în sensul arătat, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile care au ca obiect numirea din funcţia de procuror în cea de judecător, respectiv din funcţia de judecător în cea de procuror.

Astfel, din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are un drept de apreciere în legătura cu oportunitatea ca un procuror sau un judecător să fie eliberat din funcţia deţinută la o unitate de parchet sau instanţă, pentru a fi numit într-o altă funcţie, de judecător şi, respectiv, procuror, la instanţă şi respectiv unitate de parchet.

Altfel spus, nici procurorul şi nici judecătorul nu se bucură de un drept consacrat legal, să fie numit la cerere, într-o altă funcţie de magistrat: de judecător şi, respectiv, de procuror, cererea motivată, formulată în acest scop, rămânând la aprecierea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care, potrivit misiunii sale de gestionare a carierei magistraţilor şi bunei funcţionări a sistemului organelor de justiţie, are un drept de apreciere discreţionar, în ceea ce priveşte oportunitatea pentru sistem a unor astfel de numiri.

Astfel, la soluţionarea cererii formulate de către contestatoare, Plenul a avut în vedere, pe lângă motivele invocate de către doamna procuror, avizele nefavorabile emise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Braşov şi de Judecătoria Sfântu Gheorghe, faptul că încărcătura de dosare/procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc s-a situat la nivelul anului 2013 peste media la nivel naţional, în condiţiile în care posturile de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc se ocupă cu dificultate.

Plenul a apreciat în mod corect că prin numirea contestatoarei în funcţia de judecător s-ar ajunge ca la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc să aibă loc o creştere peste media naţională a încărcăturii de dosare/procuror.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că, la data de 07 martie 2014, data publicării pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a situaţiei posturilor de judecător, la două dintre instanţele la care s-a solicitat numirea, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc şi Judecătoria Sfântu Gheorghe, nu existau posturi vacante.

Respingerea cererii de numire a contestatoarei în funcţia de judecător la Judecătoria Miercurea Ciuc şi Judecătoria Sfântu Gheorghe a fost legală, atâta vreme cât s-a constatat inexistenţa posturilor de execuţie la aceste instanţe.

De asemenea, respingerea cererii de numire a contestatoarei în funcţia de judecător la Judecătoria Gheorgheni a fost legală, de vreme ce la această instanţă încărcătura/judecător şi încărcătura/schemă înregistrate la nivelul anului 2013 s-au situat sub media naţională, în condiţiile în care la această instanţă existau, la data analizării cererii de către secţie, două posturi vacante de judecător pe funcţie de execuţie.

În ceea ce priveşte datele statistice avute în vedere la data soluţionării cererii contestatoarei prin soluţia de respingere a numirii ca judecător, în mod corect intimatul a analizat din punct de vedere statistic încărcătura pe judecător sau procuror la Judecătoria Gheorgheni, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi a apreciat că prin numirea contestatoarei ca judecător la o judecătorie cu o încărcătură de cauze sub media naţională ar fi dezechilibrată activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, în condiţiile în care la această unitate de parchet posturile de procuror se ocupă cu dificultate.

Faptul că la data soluţionării cererii era în analiză o nouă procedură de redistribuire a posturilor de judecător în raport de media naţională şi de reducere a schemelor instanţelor care au în mod constant o încărcătură de dosare sub media naţională reprezintă un argument care susţine temeinicia hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014.

Înalta Curte apreciază că susţinerile doamnei procuror privind încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie nu pot fi reţinute, în raport de Decizia nr. 545/2005 a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit că dispoziţiile constituţionale referitoare la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă nu pot fi interpretate în sensul că orice persoană, oricând, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare, ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales.

Astfel, analizând conţinutul hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 rezultă că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a exercitat dreptul de apreciere în raport cu prevederile art. 22-23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.

Astfel fiind, cum petenta contestatoare nu a probat existenţa unui exces de putere/de abuz de putere din partea Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că această autoritate administrativă a puterii judecătoreşti şi-a exercitat dreptul de apreciere în temeiul şi în limitele normelor legale în vigoare, la care s-a făcut referire mai sus, hotărârea nr. 417 din 19 martie 2014 fiind legală şi temeinică.

Ca atare, contrar celor susţinute de către contestatoare, au fost analizate de către intimat criteriile prevăzute în dispoziţiile normative mai sus arătate, motiv pentru care Înalta Curte nu poate reţine faptul că acesta a acţionat cu exces de putere la momentul soluţionării cererii de numire în funcţia de judecător.

Cu alte cuvinte, intimatul şi-a exercitat dreptul de apreciere în limita competenţei instituite de lege, ţinând seama de volumul de activitate al unităţii de parchet unde îşi desfăşoară activitatea contestatoarea, de avizele negative ce au fost acordate, de lipsa posturilor vacante la Judecătoria Miercurea Ciuc şi Judecătoria Sfântu Gheorghe şi de faptul că la Judecătoria Gheorgheni, încărcătura/judecător şi încărcătura/schemă înregistrate la nivelul anului 2013 s-au situat sub media naţională, în condiţiile în care la această instanţă existau 2 posturi vacante de judecător pe funcţie de execuţie.

În fine, Înalta Curte reţine că a fost respectat principiul motivării actelor administrative, intimatul prezentând argumentele avute în vedere la soluţionarea cererii contestatoarei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, iar susţinerile şi criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva hotărârii nr. 417 din 19 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 noiembrie 2014.