Inadmissibility of administrative action for inaction without prior complaint to public authority

Decizia nr. 3892/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2012 la data de 19 noiembrie 2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei obligarea acestuia la organizarea celor doua concursuri de proiecte cinematografice, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este obligat prin O.G. nr. 39/2005 să organizeze anual două sesiuni de concurs de selecţie a proiectelor cinematografice.

După cum rezultă din extrasul de pe site-ul C.N.C. (informaţie din data de 08 noiembrie 2012), în cursul acestui an a fost organizat un singur „concurs de manifestări”. Conform anunţului pentru acest concurs, activităţile pentru care s-a acordat sprijin financiar au fost de cu totul alta natura decât cea impusa de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005.

Cu privire la legitimarea procesuala a reclamantei în a promova prezenta cerere, se arată că este o societate autorizata în producerea de filme şi care este înregistrată în Registrul cinematografiei. Totodată, până în acest an, a participat la diverse concursuri de selecţie a proiectelor cinematografice organizate în baza actualei legi şi, în decursul a 8 ani, a câştigat 11 concursuri de selecţie. Prin urmare, atitudinea C.N.C. de a nu mai organiza concursurile de selecţie, este de natura a o prejudicia. În aceste condiţii, pretinde C.N.C. organizarea celor doua sesiuni de concurs pentru a apăra un interes legitim privat, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004.

La data de 09 ianuarie 2013, reclamanta SC A. SRL a formulat, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., o cerere modificatoare a cererii principale, prin care a solicitat obligarea pârâtului la organizarea celui de-al doilea concurs de proiecte cinematografice, pentru anul 2012, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.

S-a arătat, în cuprinsul cererii modificatoare, că, după promovarea cererii de chemare în judecata, în cursul lunii decembrie 2012, pârâta a dispus organizarea sesiunii I de concurs pentru anul 2012, cererile de înscriere putând fi înregistrate la secretariatul C.N.C. până în data de 31 ianuarie 2013. Totodată, s-a arătat că, pana la sfârşitul anului trecut, nu s-a mai organizat o alta sesiune de concurs.

La data de 20 martie 2013, numita SC B. SRL, în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ., a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecata şi obligarea C.N.C. la organizarea celui de-al doilea concurs de proiecte cinematografice aferent anului 2012, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 20 martie 2013, Curtea a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC B. SRL, pentru considerentele reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.

Pârâta Centrul Naţional al Cinematografiei a formulat întâmpinare la cererea principală, prin care a solicitat respingerea cererii principale, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces constând în onorariu de avocat conform documentelor de plată anexate.

Pe cale de excepţie, a solicitat respingerea cererii principale, prin invocarea următoarelor excepţii: a) lipsa plângerii prealabile; b) lipsa obiectului acţiunii judiciare aşa cum acesta este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; c) lipsa interesului legitim, ca element al acţiunii.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1367 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la cererea principală, s-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la cererea de intervenţie principală şi s-au respins, ca inadmisibile, pe cale de consecinţă, cererea principală formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei şi intervenienta în nume propriu SC B. SRL, şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta în nume propriu SC B. SRL în contradictoriu cu reclamanta SC A. SRL şi cu pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei.

Totodată, a obligat reclamanta şi intervenienta la plata către pârâtă a sumei de 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, procedura plângerii prealabile reprezintă o obligaţie pentru reclamantul sau intervenientul principal care formulează o cerere în materie de contencios administrativ.

Or, nici reclamanta şi nici intervenienta principală nu au invocat faptul că ar fi efectuat vreun demers anterior sesizării instanţei, prin care să solicite pârâtei organizarea celui de-al doilea concurs (sesiunea a II-a) de proiecte cinematografice, pentru anul 2012; simpla prezentare a faptului că pârâta nu a organizat acest concurs pentru perioada în litigiu nu este suficientă pentru a asigura admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ, care trebuie să privească fie contestarea unui act administrativ, fie a unui refuz nejustificat de emitere a unui act.

În lipsa unei cereri administrative adresate pârâtului, anterior sesizării instanţei, nu se poate stabili că există un refuz nejustificat în sensul Legii contenciosului administrativ.

Recursul

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că obiect al plângerii prealabile îl constituie o acţiune a autorităţii publice şi nu o inacţiune. Or, în cauză recurenta-reclamantă a reclamat inacţiunea autorităţii publice şi anume, lipsa de diligenţă în a organiza cele două sesiuni de concurs prevăzute de art. 32 din O.G. nr. 39/2005.

Prin urmare, instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, respingând acţiunea ca inadmisibilă.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentinţa recurată, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei şi ,eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, poate formula acţiune la instanţa de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al sau recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii”.

Conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane (...).

În baza art. 2 alin. (1) lit. h) din actul normativ anterior arătat, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din acelaşi act normativ, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Procedura prealabilă reglementată în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, a fost concepută în dreptul administrativ ca fiind o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului său printr-o recunoaştere mult mai rapidă şi fără mijlocirea instanţei, a dreptului sau a interesului legitim vătămat.

Situaţiile în care nu este impusă exercitarea procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 7 alin. (5), respectiv în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 din aceeaşi lege; or recurenta nu se afla în niciuna din aceste situaţii.

Însăşi recurenta-reclamantă admite că nu a îndeplinit procedura prealabilă, dar invocă faptul că aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţă.

Însă, atâta timp cât reclamanta nu a adresat cererea ce face obiectul prezentului dosar autorităţii pârâte, mai înainte de a se adresa instanţei, aceasta nu se poate prevala de existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, aşa cum este definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1367 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2014.