Annulment of pharmacy operating license for inactivity exceeding 180 days following transfer of business fund.

Decizia nr. 3887/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii - Direcţia Politica Medicamentului, anularea deciziei din 07 august 2012, prin care s-a procedat la anularea autorizaţiei din 26 mai 2008; obligarea pârâtului la eliberarea către reclamantă a unei noi autorizaţii de funcţionare pentru farmacia comunitară aflată la adresa din oraş Voluntari, jud. Ilfov, şi obligarea pârâtului la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta arătat că, urmare a deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei SC B. SRL în Dosarul nr. x/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 03 noiembrie 2010, debitoarea şi SC C. SRL a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect fondul de comerţ al debitoarei, în principal, autorizaţia de funcţionare din 26 mai 2008.

La data de 15 noiembrie 2010, fondul de comerţ care conţinea şi autorizaţia în discuţie a fost transferat către reclamanta SC A. SRL, urmare a cestui transfer, deschizând un punct de lucru la adresa din oraş Voluntari, jud. Ilfov (menţiunea fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului).

Reclamanta a arătat că a depus cerere de autorizare la Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală Strategii şi Politica Medicamentului pentru farmacia comunitară aflată la adresa din oraş Voluntari, jud. Ilfov, însă prin adresa din 16 mai 2011 pârâtul i-a comunicat că nu poate da curs solicitării sale întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legale şi că în plus, dosarul trebuia să mai fie completat potrivit art. 17 din Ordinul nr. 962/2009 în caz contrar dosarul urmând să fie clasat.

De asemenea, a susţinut că, deşi a parcurs toţi paşii recomandaţi de pârât, în final nu a obţinut autorizaţia solicitată, ci dimpotrivă, a fost informată de faptul că autorizaţia emisă iniţial pe numele SC B. SRL a fost anulată potrivit art. 22 din Legea nr. 266/2008.

Împotriva acestei decizii, reclamanta arată că a formulat contestaţie la data de 13 septembrie 2012, răspunsul pârâtul la acesta fiind în sensul menţinerii de anulare a autorizaţiei.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat şi solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1524 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a constatat că nu există nici un alt act care să decidă cu privire la anularea autorizaţiei de funcţionare a farmaciei în discuţie cu excepţia adresei contestate de reclamantă, situaţie în care această adresă este susceptibilă să producă, prin ea însăşi acest efect, nefiind vorba de o simplă corespondenţă lipsită de efecte juridice.

Cât priveşte procedura prealabilă, reclamanta a urmat procedura impusă de lege, contestând decizia autorităţii publice în procedură administrativă.

În ceea ce priveşte fondul pricinii, Curtea a constatat că reclamanta şi autorii săi nu au respectat condiţiile impuse de lege pentru menţinerea valabilităţii autorizaţiei de funcţionare, în speţă existând o întrerupere a activităţii mai mult de 180 de zile, iar culpa pentru această întrerupere nu aparţine pârâtului, ci reclamantei şi autorilor ei.

Astfel, reclamanta a „achiziţionat” autorizaţia de funcţionare de la SC C. SRL la data de 15 noiembrie 2010, iar cererea de eliberarea a noii autorizaţii a fost formulată de reclamantă la data de 28 mai 2012.

În acest interval de timp nu a existat o activitate a farmaciei comunitare.

De altfel, s-a constatat că SC C. SRL nu era titulara autorizaţiei de funcţionare, ci aceasta a fost emisă pe numele SC B. SRL, fiind transferată în baza unei cesiuni de fond de comerţ, la data de 03 noiembrie 2010. Or, SC C. SRL nu a îndeplinit procedurile impuse de lege pentru schimbarea deţinătorului autorizaţiei. Faptul că această societate nu intenţiona să desfăşoare activităţi de farmacie nu justifică omisiunea de comunicare a schimbării deţinătorului autorizaţiei de funcţionare, de vreme ce, pentru un anumit interval de timp această societate a fost deţinătorul autorizaţiei respective.

În aceste condiţii refuzul eliberării unei autorizaţii pe numele reclamantei este legal, iar soluţia de anulare a autorizaţiei de funcţionare se impunea, faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 266/2008.

Recursul

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului declarat, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele:

Activitatea de farmacie comunitară s-a desfăşurat fără să fie vreodată întreruptă 180 de zile. A precizat că singura întrerupere a avut loc între data de 03 noiembrie 2010 şi 15 noiembrie 2010.

Cesiunea fondului de comerţ a fost legal efectuată, producându-şi efectele şi intrând în autoritatea puterii de lucru judecat. Astfel, având în vedere că cesiunea fondului de comerţ a fost încheiată în cadrul procedurii de lichidare a activului societăţii aflate în insolvenţă, cu autorizarea atât a lichidatorului, cât şi a instanţei de judecată care a autorizat actele de dispoziţie ale lichidatorului, această cesiune a intrat în autoritatea puterii de lucru judecat.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Conform art. 12 alin. (2) din Norme, documentele necesare la schimbarea deţinătorului de autorizaţie - persoană juridică sunt următoarele:

a) cerere - tip - modelul nr. 6 din anexa la norme;

b) autorizaţia de funcţionare, în original;

c) documentele de la registrul comerţului care să ateste schimbarea solicitată, precum şi documentele de înregistrare a societăţii;

d) documentele de deţinere a spaţiului şi declaraţie privind asigurarea condiţiilor de autorizare;

c) contractele de muncă ale personalului înregistrate pe numele noului titular de autorizaţie;

f) dovada achitării taxei;

g) documentul care atestă anunţarea schimbării deţinătorului de autorizaţie - persoană juridică la colegiul farmaciştilor judeţean şi, respectiv al municipiului Bucureşti.

În contextul acestor norme legale şi în raport de actele dosarului se reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 17 decembrie 2010, reclamanta-recurentă SC A. SRL, a înregistrat la Ministerul Sănătăţii cererea prin care solicita eliberarea unei noi autorizaţii de farmacie, ca urmare a schimbării deţinătorului autorizaţiei (persoană juridică) pentru farmacia situată în oraşul Voluntari, jud. Ilfov, iar prin adresa din 16 mai 2011 Ministerul Sănătăţii comunica SC A. SRL necesitatea completării dosarului de autorizare, la documentaţia depusă, cu dovada radierii obiectului de activitate a punctului de lucru în care funcţiona farmacia SC B. SRL şi dovada înregistrării contractului de vânzare-cumpărare fond de comerţ la O.R.C., de către SC B. SRL şi SC C. SRL, în termen de 30 de zile de la primirea adresei, în caz contrar, dosarul urmând a fi clasat.

Întrucât reclamanta SC A. SRL a răspuns Ministerului Sănătăţii la data de 29 septembrie 2011, dosarul a fost clasat.

La data de 28 mai 2012, SC A. SRL a înregistrat o nouă cerere de autorizare pentru aceeaşi unitate farmaceutică.

Prin adresa din 12 iunie 2012, Ministerul Sănătăţii a comunicat petentei faptul că dosarul de eliberare a autorizaţiei de funcţionare ca urmare a schimbării deţinătorului persoană juridică, este incomplet şi, prin urmare, a solicitat completarea acestuia.

La data de 17 septembrie 2012, SC A. SRL a revenit adresa prin care solicita emiterea autorizaţiei de funcţionare, însă pârâtul Ministerul Sănătăţii a emis la data de 11 octombrie 2012 adresa a cărei anulare este solicitată în cauză - prin care s-a comunicat reclamantei că autorizaţia din 26 mai 2008 deţinută de SC B. este anulată.

S-a arătat, de asemenea, că SC C. SRL nu este deţinătoare de autorizaţie, iar în situaţia în care ar exista o autorizaţie pe numele SC C. SRL, trebuia făcută dovada faptului că această unitate farmaceutică a funcţionat neîntrerupt.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 266/2008 „farmacia comunitară îşi încetează activitatea prin anularea autorizaţiei de funcţionare emise de Ministerul Sănătăţii în următoarele situaţii: (...) e) întreruperea activităţii pentru o perioadă de peste 180 de zile”.

În concluzie, faţă de această situaţie de fapt, dovedită cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constată că între data realizării transferului fondului de comerţ care conţinea şi autorizaţia în discuţie către reclamanta SC A. SRL - 15 noiembrie 2011 şi cea a formulării cererii de eliberare a noii autorizaţii - 28 mai 2012, a trecut o perioadă mai mare de 180 de zile în care farmacia comunitară nu a desfăşurat activitate, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 266/2008, se impunea anularea autorizaţiei de funcţionare, nefiind posibilă emiterea unei noi autorizaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este temeinică şi legală şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 1524 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2014.