Conflict of jurisdiction between fiscal and execution courts over challenge to coercive tax execution

Decizia nr. 3467/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 18 decembrie 2014, contestatoarea SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, contestaţie la executarea silită demarată prin comunicarea somaţiei nr. 717 din 05 noiembrie 2014, prin care intimata a început executarea silită pentru o obligaţie principală pretins fiscală în valoare de 1.785 RON, reprezentând tarif acces SEAP semestrul II 2009 şi a obligaţiilor fiscale accesorii, în cuantum de 2.652,87 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi calculate conform procesului-verbal privind calculul dobânzilor şi penalităţilor din 03 noiembrie 2014.

A solicitat contestatoarea anularea somaţiei din 05 noiembrie 2014 emise de intimată în baza titlurilor executorii din 03 august 2009, cu termen de plată la 17 septembrie 2009, pentru suma de 1.785 RON, şi a procesului-verbal privind calculul dobânzilor şi penalităţilor din 03 noiembrie 2014, anularea executării silite şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 1321 din 28 ianuarie 2015, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de intimată şi a declinat soluţionarea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că obiectul cererii este reprezentat de contestaţie împotriva unor acte emanând de la intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, autoritate publică centrală, cu sediul în Bucureşti.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 iunie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2044 din 14 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Curtea a apreciat, în esenţă, că prima instanţă sesizată a realizat o calificare juridică eronată a acţiunii, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 216-218 din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, referitoare la contestarea actelor administrativ-fiscale şi competenţa instanţelor în litigii de acest gen, în realitate contestatoarea promovând o contestaţie la executare în temeiul art. 711 şi art. 712 alin. (2) C. proc. civ., precizând în mod expres că înţelege să conteste titlul executoriu, iar nu titlul de creanţă.

Astfel, din punctul de vedere al competenţei materiale, fiind în prezenţa unei contestaţii la executare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 713 raportat la art. 650 C. proc. civ., care consacră competenţa materială a judecătoriei de la sediul debitorului.

Pentru acestea, constatând ivit conflict negativ de competenţă materială, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatoarea SC A. SRL a formulat contestaţie la executare silită în dosarul de executare nr. x/2014, solicitând, în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, anularea somaţiei din 05 noiembrie 2014, anularea titlului executoriu din 03 august 2009 şi a procesului-verbal privind calculul dobânzilor şi penalităţilor din 03 noiembrie 2014, anularea executării silite şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în mod întemeiat, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că obiectul acţiunii deduse judecăţii este reprezentat de contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 711 şi urm. C. proc. civ., şi nu contestaţie împotriva unui titlu de creanţă.

Conform dispoziţiilor incidente din Codul de procedură civilă:

„Art. 713. - Instanţa competentă

(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare.”

„Art. 650. - Instanţa de executare

(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile citate şi faţă de obiectul cauzei, contestaţie la executare, Înalta Curte reţine că aparţine Judecătoriei Buzău, în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului SC A. SRL, competenţa de soluţionare a pricinii.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea Judecătoriei Buzău competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 noiembrie 2014.