Declassified copy of dismissal order not "new document" for revision; revision request inadmissible and appeal dismissed.

Decizia nr. 3354/2014

Asupra recursului de faţă:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinţei nr. 223 din 13 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa privind anularea Ordinului de destituire nr. S/11/2476 din 22 martie 2004, comunicarea ordinului şi repunerea în drepturile deţinute anterior emiterii ordinului de destituire din poliţie.

2. Hotărârea instanţei învestite cu cererea de revizuire

Prin sentinţa nr. 6378 din 08 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul invocând ca „înscris nou”, în sensul de instrumentum, forma Ordinului nr. 11/2746 din 22 martie 2004, desecretizat la 21 aprilie 2011, prezentată de intimatul M.A.I. la data de 13 august 2012 în procedura de asigurare de dovezilor desfăşurată în faţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Cu privire la excepţia tardivităţii, invocată de intimatul M.A.I., instanţa a apreciat că nu poate fi primită, în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că revizuentul a cunoscut forma actului invocat ca fiind „înscris nou” cel mai devreme la data înregistrării lui la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, adică la 13 august 2012, neputându-se concluziona că înscrisul invocat în prezenta cerere de revizuire este acelaşi cu cel prezentat, ca fiind original, de partea intimată-pârâtă M.A.I. în faza recursului judecat de Înalta Curte.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că înscrisul la care se face referire, fie nu prezintă un caracter determinant pentru soluţionarea cauzei, fie, sub alte aspecte, nu constituie un înscris nou.

Astfel, instanţa a constatat că menţiunea invocată de revizuent cu privire la antedatarea înscrisului, nu transformă înscrisul existent la Dosarul nr. x/2/2012 într-unui „nou” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aspectul în discuţie a fost cunoscut de instanţa de recurs, având în vedere cererea depusă la data de 08 decembrie 2006 în Dosarul nr. x/2/2005, prin care reclamantul-recurent sublinia tocmai acest fapt, respectiv că documentul prezentat în cursul dezbaterilor din 14 noiembrie 2006 a fost întocmit la 07 aprilie 2004, conform notiţei din subsolul paginii principale.

De asemenea, instanţa a constatat că este lipsită de relevanţă şi face ca înscrisul că nu fie „determinant” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apărarea revizuentului referitoare la clasificarea fictivă a actului atacat ca „secret de serviciu” fără respectarea procedurii reglementate prin Anexa H.G. nr. 585/2002, deoarece această chestiune nu priveşte şi nu condiţionează legalitatea actului administrativ contestat, ci se referă la un aspect ulterior emiterii actului, şi anume procedura de clasificare a informaţiilor şi eficienţa implementării acesteia.

Nici sub aspectul lipsei unor menţiuni referitoare la: propunerea inspectorului general de destituire din funcţie; motivul inexistenţei acestui act, termenul de contestare a sancţiunii disciplinare sau instanţa competentă la care se poate contesta, înscrisul invocat nu constituie unul „nou” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La dosarul de fond - nr. x/2/2005 - se regăseşte forma prezentată iniţial de M.A.I. pentru Ordinul nr. S/II/2476 din 22 martie 2004, or, nici în conţinutul acesteia nu se indicau chestiunile puse în discuţie de revizuent.

În opinia instanţei, înscrisul original descoperit ulterior ar fi putut fi într-adevăr unul „nou” în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. dacă din conţinutul său lipseau menţiuni care ar fi existat în conţinutul celui înfăţişat iniţial instanţei de fond şi pe care s-ar fi întemeiat constatarea primei instanţe în sensul legalităţii actului administrativ pe care îl conţinea.

Cu privire la caracterul fals al înscrisului în discuţie, Curtea de apel a observat că acest aspect nu intră sub incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci eventual poate privi art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, din perspectiva temeiului de drept pe care s-a întemeiat prezenta cerere de revizuire, caracterul pretins fals al unui înscris este lipsit de relevanţă, neputând determina admiterea căii de atac de retractare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 6378 din 08 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., în temeiul art. 304 pct. 4 şi pct. 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, încălcând prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a omis să pună în discuţia contradictorie a părţilor motivele de inadmisibilitate, invocate din oficiu, care să facă de prisos cerecetarea în fond a cauzei, fiind în imposibilitate de a-şi formula apărările.

- instanţa nu a examinat fondul cererii de revizuire refuzând să se pronunţe asupra indiciilor de fals ale înscrisului nou, sub pretextul „lipsei de relevanţă”, ceea ce nu corespunde nici scopului legii şi nici interesului general al cetăţeanului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 223 din 13 ianuarie 2006 a aceleiaşi instanţe, invocând drept temei descoperirea unui înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ. admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanţă a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă, soluţie pe care şi instanţa de control judiciar o împărtăşeşte.

Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., şi nu ale art. 304 pct. 4 şi pct. 10 (abrogat) C. proc. civ., cum în mod greşit a indicat recurentul.

Astfel, critica recurentului ce vizează încălcarea principiului contradictorialităţii, prin omisiunea instanţei de a pune în discuţie motivele de inadmisibilitate ale cererii de revizuire, care se circumscrie motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este vădit nefondată.

Din cuprinsul încheierii de dezbateri din data de 08 noiembrie 2012 rezultă că instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor admisibilitatea cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., recurentul-revizuent, asistat de apărătorul ales, formulând concluzii orale cu privire la acest aspect.

Soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este rezultatul neîntrunirii condiţiilor de admisibilitate instituite de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., iar nu ca efect a admiterii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, ca şi excepţie procedurală.

În consecinţă, în cauză nu se poate reţine existenţa unei vătămări care să atragă incidenţa prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., asocierea greşită din punct de vedere juridic şi logic expusă de partea recurentă nu poate fi împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Nici critica referitoare Ia refuzul instanţei de a examina fondul cauzei prin nepronunţarea asupra indiciilor de fals ale înscrisului nou, nu are suport.

Concluzia instanţei de fond privind lipsa de relevanţă a caracterului pretins fals al înscrisului este corectă, pentru că, într-adevăr, faţă de acest cadru procesual, problema falsităţii unui înscris nu intră sub incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. neputând fi pusă în discuţie, din acest punct de vedere, o necercetare a fondului cauzei.

Pe de altă parte, argumentaţia instanţei referitoare la neîndeplinirea condiţiilor legale pentru a se considera că înscrisul nou se circumscrie temeiului de revizuire invocat, este la adăpost de orice critică.

În cauză nu există nici un element care să contureze ideea că forma desecretizată a Ordinului nr. 11/2746 din 22 martie 2004 emis de M.A.I., constituie un „act nou” - „determinat” în sensul textului legal incident.

IIl. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Ca urmare, nefiind identificate motive apte să conducă la modificarea ori casarea sentinţei atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 6378 din 08 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2014.