Competence conflict: principal claims on differing legal bases require severance under NCPC Art. 99(1)

Decizia nr. 2930/2015

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 14 iunie 2014 sub nr. 6362/296/2014 reclamanta CN de Căi Ferate CFR SA Bucureşti - Sucursala Regionala de Căi Ferate Cluj a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta:

1 - să lase în proprietatea Statului Român şi posesia (concesiunea) Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" SA terenul în suprafaţă de 3.800 mp situat în staţia CF Satu Mare, între km 786 + 260 - 786 + 676 parte stângă în sens kilometric; iar în subsidiar să oblige pârâta să încheie contract de închiriere pentru suprafaţa de teren de 1.196 mp ocupată de construcţie hală, pe durata existenţei construcţiei.

De asemenea a solicitat ca instanţa:

2 - să constate nulitatea absolută parţială şi să dispună anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928 eliberat la data de 15 martie 1994 de Ministerul Industriilor în baza H.G. nr. 834/1991, în favoarea B. SA Satu Mare, antecesoarea pârâtei, pentru suprafaţa de 3.800 mp; să se constate nulitatea absolută a înscrierii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928/1994 (titlului de proprietate) a pârâtei SC A. SA Satu Mare;

3 - să dispună rectificarea înscrisurilor din CF nr. 27835 Satu Mare şi CF nr. 11625 N Satu Mare, în sensul radierii înscrierii CF pentru suprafaţa de 3.800 mp efectuată în favoarea SC A. SA, în vederea punerii de acord a stării tabulare cu situaţia reală a imobilului, conform expertizei tehnico-topografice judiciare ce se va efectua în cauză;

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 RON.

La cererea părţilor, cadrul procesual a fost completat prin introducerea în cauză a Statului român (prin diferiţi reprezentanţi) şi a Ministerului Economiei.

2. Hotărârea Judecătoriei Satu Mare

Prin Sentinţa civilă nr. 460 din 4 februarie 2015 Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928 reprezintă act administrativ iar soluţionarea capătului de cere privind anularea lui este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 96 pct. 1 din noul C. proc. civ. (în continuare, NCPC) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Făcând aplicarea art. 99 alin. (2) NCPC, a declinat judecata întregii acţiuni în favoarea instanţei superioare în grad.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 1532 din 29 mai 2015 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Constatând ivit un conflict negativ de competenţa a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că cererea privind anularea certificatului seria M03 nr. 0928 este incidentală, în sensul art. 30 alin. (6) NCPC, iar potrivit art. 123 alin. (1) NCPC cererile incidentale sunt de competenţa instanţei care judecă cererea principală (referitoare la proprietatea şi posesia terenului în suprafaţă de 3.800 mp situat în staţia CF Satu Mare, între km 786 + 260 - 786 + 676 parte stângă în sens kilometric).

4. Obiectul conflictului negativ de competenţă

Referitor la competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928/1994 eliberat de fostul Minister al Industriilor, Înalta Curte observă că ambele instanţe au căzut de acord că este de competenţa curţii de apel (deşi nu şi-a recunoscut explicit competenţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a declinat cauza pe motiv că al doilea capăt de cerere este incidental şi nu pentru că, fiind principal, ar fi fost de competenţa judecătoriei); de asemenea, au căzut de acord că celelalte capete de cerere sunt de competenţa judecătoriei.

În sfârşit, ambele instanţe au considerat că indiferent dacă primele două capete de cerere sunt principale (aşa cum consideră Judecătoria Satu Mare) sau primul este principal iar al doilea incident (aşa cum apreciază Curtea de Apel Bucureşti) va opera prorogarea legală de competenţă, acţiunea urmând să fie judecată de o singură instanţă. Se observă însă că prorogarea operează diferit în cele două situaţii, fiind determinată de texte legale diferite: art. 99 alin. (2) NCPC în primul caz şi art. 123 alin. (1) NCPC în cel de-al doilea.

Aşadar, Înalta Curte este chemată ca pe calea regulatorului de competenţă, să soluţioneze, în limitele amintite, următoarele chestiuni de drept:

- natura juridică a celui de-al doilea capăt de cerere (privind anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928 eliberat la data de 15 martie 1994 de fostul Minister al Industriilor), respectiv dacă reprezintă capăt principal sau incidental de cerere;

- să stabilească dacă este (sau nu) caz de prorogare de competenţă, conform art. 99 alin. (2) sau art. 123 alin. (1) NCPC;

- să stabilească instanţa competentă să se pronunţe asupra întregii acţiuni, dacă operează prorogarea, sau, după caz, asupra disjungerii celui de-al doilea capăt de cerere, în caz contrar.

5. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 NCPC şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispoziţii legale relevante

Potrivit art. 30 alin. (2) NCPC, „Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale” iar potrivit alin. (3) „Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii” iar potrivit alin. (6), „Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.”

Potrivit art. 99 alin. (1) NCPC, „Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.”

Potrivit art. 99 alin. (2) NCPC, „În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.”

Potrivit art. 123 alin. (1) NCPC, „Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.”

Aplicarea dispoziţiilor legale la cazul dedus judecăţii

Acţiunea cu care reclamanta CN de Căi Ferate CFR SA Bucureşti - Sucursala Regionala de Căi Ferate Cluj a sesizat instanţa judecătorească priveşte, potrivit primului capăt de cerere, posesia asupra terenului în suprafaţă de 3.800 mp situat în staţia CF Satu Mare, între km 786 + 260 - 786 + 676, parte stângă în sens kilometric.

Conform aprecierii reclamantei, pârâta SC A. SA a ocupat terenul şi intenţionează să construiască un imobil (clădire de birouri P+2E), aşa cum rezultă din verificările făcute de reclamantă în urma solicitării de către pârâtă a unui aviz CFR necesar pentru edificarea construcţiei.

Cauza primului capăt de cerere (cauza petendi sau motivul care a determinat partea să acţioneze) este întemeiată pe această presupusă situaţie de fapt, reclamanta urmărind să-şi protejeze posesia asupra unei suprafeţe de teren necesară pentru buna desfăşurare a activităţilor specific feroviare.

Văzând că pârâta se consideră proprietara terenului în temeiul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928/1994 eliberat de fostul Minister al Industriilor (aspect rezultat din documentaţia pe care s-a întemeiat cererea de aviz), reclamanta a formulat cel de-al doilea capăt de cerere, solicitând anularea parţială a acestui certificat.

Cauza celui de-al doilea capăt de cerere constă în faptul că, potrivit opiniei reclamantei, certificatul dă naştere unui drept de proprietate care aduce atingere zonei de protecţie a infrastructurii feroviare aşa cum este definită în Anexa 2 din H.G. nr. 581/1998, emisă în baza O.U.G. nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române.

- Cu privire la natura celui de-al doilea capăt de cerere

Înalta Curte observă că primele două capete de cerere sunt principale, în sensul art. 30 alin. (3) NCPC, soluţionarea unuia nedepinzând în mod necesar de soluţia ce se va da celuilalt (ceea ce înseamnă că niciunul nu este accesoriu). Cel de-al doilea capăt de cerere nu poate fi incidental, cum greşit afirmă Curtea de Apel Bucureşti, deoarece nu este formulat în cadrul unui proces în curs, aşa cum cere art. 30 alin. (6) NCPC, ci chiar prin cererea introductivă (cereri incidentale sunt, spre ex., cererea de intervenţie, chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie, cererea reconvenţională, etc.; or, cel de-al doilea capăt de cerere nu este în mod evident de acest tip).

- Cu privire la incidenţa prorogării de competenţă

Pentru motivele expuse mai sus, dispoziţiile art. 123 NCPC referitoare la competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale nu sunt aplicabile în cauză.

În condiţiile în care primele două capete de cerere au fost formulate prin aceiaşi cerere de chemare în judecată devin însă incidente dispoziţiile art. 99 NCPC.

În acest context, problema de drept la care va trebui să răspundă Înalta Curte va fi aceea de a stabili care din cele două alineate sunt aplicabile în cauză, respectiv dacă este caz de prorogare de competenţă conform art. 99 alin. (2) NCPC, aşa cum consideră Judecătoria Satu Mare, sau dacă se impune disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere şi judecarea lui separată, conform art. 99 alin. (1) NCPC.

Astfel, potrivit art. 99 alin. (1) NCPC, dacă cele două capete de cerere se întemeiază pe cauze ori fapte diferite, competenţa se stabileşte în raport cu natura fiecăruia iar dacă unul din capete este de competenţa altei instanţe soluţia legală presupune disjungerea urmată de declinarea competenţei.

Dacă, în schimb, capetele de cerere se întemeiază pe un titlu comun ori având aceiaşi cauză, sau chiar cauze diferite dar aflate într-o strânsă legătură, şi sunt de competenţa unor instanţe de grad diferit, competenţa de soluţionare a ambelor va aparţine instanţei mai mare în grad, conform art. 99 alin. (2) NCPC.

Înalta Curte porneşte de la observaţia că, în mod evident, nu există un titlu comun care să stea la baza pretenţiilor solicitate prin cele două capete de cerere.

De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, nu există o cauză comună a lor. Altfel spus, cauzele sunt independente, putând să fie concepută o încălcare a zonei de protecţie a infrastructurii rutiere şi fără existenţa unui certificat de atestare a dreptului de proprietate precum cel în cauză, sau un certificat nelegal fără o ocupare efectivă a terenului.

Mai mult chiar, condiţiile de legalitate şi temeinicie a celor două capete de cerere sunt diferite: în primul caz va trebui să se stabilească dacă pârâta a adus în fapt atingere zonei de protecţie a infrastructurii feroviare pe când în cel de-al doilea va trebui să se verifice legalitatea certificatului de proprietate prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

După cum se vede, legătura nu este suficient de strânsă pentru a face incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) NCPC, aşa cum greşit a apreciat Judecătoria Satu Mare.

În consecinţă, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) NCPC, nefiind caz de prorogare de competenţă.

- Cu privire la instanţa competentă să se pronunţe asupra disjungerii

Într-o astfel de situaţie, revine primei instanţe sesizate, respectiv Judecătoriei Satu Mare, competenţă să disjungă cererea de anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0928/1994 eliberat de fostul Minister al Industriilor şi numai după aceea să decline competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea curţii de apel (care, în mod necontestat, este competentă material conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; în ce priveşte competenţa teritorială instanţa va ţine cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamanta se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau de la sediul emitentului certificatului, Ministerul Industriilor, actualmente Ministerul Economiei).

De asemenea, Judecătoria Satu Mare este competentă să judece şi celelalte capete de cerere (1 şi 3 în numerotarea de la pct. 1 din prezentele considerente), asupra acestui aspect neexistând conflict.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) NCPC, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta CN de Căi Ferate CFR SA Bucureşti - Sucursala Regionala de Căi Ferate Cluj în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, intervenienţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi chemaţii în garanţie Ministerul Economiei, Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - ANAF, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2015.

Procesat de GGC - LM