Jurisdictional conflict over civil damages for administrative confiscation: functional competence assigned to civil section under party autonomy.

Decizia nr. 2745/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 10 mai 2012, sub nr. x/3/2012, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 31.881,30 euro, ori echivalentul în RON de la data plăţii efective, prejudiciu material direct, efectiv suferit, cauzat prin confiscarea materialului lemnos de calitate superioară (extra), în volum de 43,644 m.c., compus din specii de cireş, stejar şi tei, în baza procesului-verbal de confiscare din 17 mai 2007 încheiat de către I.T.R.S.V. Suceava şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,5% pe zi calculate la suma de 31.000 euro, începând cu data de 25 iulie 2007 şi până la data plăţii efective, conform contractului din 09 martie 2007; plata sumei de 6.588 RON, reprezentând cheltuieli de onorariu al executorului judecătoresc şi cu onorariul expertului de specialitate, datorat de reclamantă, cu prilejul asigurării de dovezi referitoare la materialul confiscat de pârât; beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei de folosinţă a contravalorii materialului lemnos care ar fi rezultat din comercializare; prejudiciu cauzat de pârât ca urmare a reducerii activităţii profesionale a societăţii reclamante, precum şi ca urmare a pierderilor societăţii rezultate din contractele de leasing, şi alte pierderi în lanţ la care a fost expusă societatea în legătură cu culpa pârâtei; plata dobânzii legale în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 9/2000, actualizată, calculată la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 octombrie 2012, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală, netemeinică, nefondată şi prescrisă, acţiunea fiind înregistrată la data de 10 mai 2012, iar data procesului-verbal de contravenţie fiind 17 mai 2007.

Pe cale de excepţie a invocat necompetenţa teritorială a instanţei în temeiul art. 5 C. proc. civ., arătând că instituţia pârâtă are personalitate juridică, având sediul în Suceava astfel încât competenţa teritorială aparţine unei instanţe din Suceava.

Prin sentinţa nr. 830 din 06 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Învestită cu soluţionarea cauzei, secţia civilă a Tribunalului Suceava, prin încheierea nr. 677 din 14 aprilie 2014 a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile în soluţionarea acţiunii având ca obiect „pretenţii” formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, secţia civilă a Tribunalului Suceava a reţinut că acţiunea are ca obiect obligarea pârâtei la plata unui prejudiciu material direct, efectiv suferit, cauzat prin confiscarea materialului lemnos în baza procesului-verbal de confiscare din 17 mai 207 încheiat de I.T.R.S.V. Suceava.

La data de 08 septembrie 2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin hotărârea nr. 115 din 15 ianuarie 2015 Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect „pretenţii” formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă, şi a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru soluţionare conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că instanţa nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic şi procedura de judecată fără acordul reclamantului, astfel că, în temeiul art. 2 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine secţiei civile, unui complet specializat în soluţionarea litigiilor dintre profesionişti.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 106 din 06 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis sesizarea Tribunalului Suceava privind conflictul negativ de competenţă constatat a fi ivit între secţia I civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Tribunalului Suceava în cauza având ca obiect „pretenţii”, formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava. A fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii este reprezentat de dispoziţiile art. 1349, art. 1350, art. 1357-1359, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1547, art. 1548, art. 1531-1537; art. 1539 C. civ.; art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 9/2000, actualizată, iar procedura de judecată aleasă de reclamant este cea referitoare la soluţionarea litigiilor dintre profesionişti, prevăzută de art. 7201 şi urm. C. proc. civ., temei şi procedură de judecată cu privire la care reclamanta a insistat, deşi instanţa le-a pus în discuţia părţilor la termenele de judecată din 24 martie 2014 şi 15 ianuarie 2015.

Cum, în vederea respectării principiului disponibilităţii părţilor ce guvernează procesul civil, instanţa de judecată nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic şi procedura de judecată fără acordul reclamantului, Curtea de apel a apreciat că, din punct de vedere funcţional, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei a II-a civilă a Tribunalului Suceava.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a criticat soluţia Curţii de apel motivat de împrejurarea că instanţele aflate în conflict şi instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă nu au soluţionat excepţia necompetenţei teritoriale invocată.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, instanţa de contencios administrativ a fost investită cu un recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de către Curtea de Apel Suceava, secţia administrativ şi fiscal, în soluţionarea conflictului de competenţă ivit între secţia civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recuperarea prejudiciului material cauzat prin confiscarea materialului lemnos în baza procesului-verbal de confiscare din 17 mai 207 încheiat de I.T.R.S.V. Suceava, proces-verbal anulat prin sentinţa civilă nr. 820 din 24 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Paşcani în Dosarul nr. x/866/2008 a fost anulat procesul-verbal de confiscare a materialului lemnos din 17 mai 2007.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1350, art. 1357-1359, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1547, art. 1548, art. 1531-1537; art. 1539 C. civ.; art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 9/2000 şi art. 7201 şi urm. C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare şi, în final, soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susţinerile din excepţia necompetenţei teritoriale.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 1591 C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

În speţă, în mod corect instanţa de contencios administrativ, astfel cum a constatat şi instanţa care a soluţionat regulatorul de competenţă, a apreciat, în raport de principiul disponibilităţii, că, deşi izvorul pretenţiilor îl reprezintă un act administrativ, reclamanta a formulat o cerere de despăgubiri pe calea dreptului comun, solicitând prejudiciul atât prejudiciul direct produs prin confiscarea materiei lemnoase, cât şi onorariile experţilor, prejudiciul provocat prin blocarea sumei de bani ce urma a fi primită de la partenerul extern şi prejudiciul cauzat prin reducerea profitului.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi reclamanta prin concluziile depuse în faţa Tribunalului Suceava, secţia civilă, şi prin concluziile depuse în faţa Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste motive, văzând şi dispoziţiile art. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă a soluţiona cauza secţia civilă a Tribunalului Suceava.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, reţine Înalta Curte că instanţele aflate în conflict şi-au însuşit concluziile Tribunalului Bucureşti în sensul că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 8 C. proc. civ., pârâta nefăcând parte din autorităţile enumerate în textul de lege, ci normele de competenţă generală, referitoare la sediul pârâtei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Câmpulung împotriva sentinţei nr. 106 din 06 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2015.