Integrity Agency conflict-of-interest finding upheld against public official holding concurrent commercial auditor role

Decizia nr. 2707/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate să se dispună anularea raportului de evaluare din 05 aprilie 2013, emis de către pârâtă ca fiind netemeinic şi nelegal, prin care s-a reţinut că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 27 octombrie 2009-14 ianuarie 2010 deoarece a deţinut simultan atât funcţia de director coordonator adjunct la Casa Judeţeană de Pensii Braşov, cât şi funcţia de cenzor la SC B. SRL, iar în perioada 01 septembrie 2010 - prezent a deţinut atât calitatea de funcţionar public (şef serviciu plăţi prestaţii, director executiv adjunct la Casa Judeţeană de Pensii Braşov), cât şi funcţia de cenzor la SC B. SRL.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 152 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 152/2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a declarat recurs, în termen legal reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 1 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă arată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Se susţine că la întocmirea raportului de evaluare au fost ignorate disp. art. 13 şi art. 21 din Legea nr. 176/2010, care obligau autoritatea intimată să procedeze la informarea sa cu privire la desfăşurarea procedurii administrative.

Autoritatea intimată a expediat scrisorile recomandate la domiciliul său, care apare în evidenţa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor în administrarea bazelor de date, însă, încă din anul 2007, recurenta susţine că locuieşte pe raza comunei Târlungeni, într-un imobil casă de locuit, imobil finalizat dar neintabulat.

Mai arată recurenta că apartamentul situat la adresa sa de domiciliu (Braşov, str. x) a fost înstrăinat încă din anul 2007, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 2007.

Arată că a luat cunoştinţă de desfăşurarea unei proceduri de evaluare ce o priveşte în seara zilei de 05 aprilie 2013, când cunoscuţii au anunţat-o în legătură cu un comunicat al A.N.I. apărut la diferite televiziuni de ştiri.

În ceea ce priveşte reţinerea stării de incompatibilitate, recurenta arată că s-a reţinut în mod greşit incidenţa prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, situaţia sa încadrându-se la excepţia prev.de art. 94 alin. (21) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată la data de 04 noiembrie 2014, intimata a solicitat respingerea recursului, formulând apărări în raport cu criticile invocate de recurenta-reclamantă.

Arată că inspectorul de integritate a efectuat toate comunicările prescrise de dispoziţiile Legii nr. 176/2010 la domiciliul reclamantei, făcând şi demersuri la locul de muncă al acesteia - Casa Judeţeană de Pensii Braşov, pentru a-i fi comunicat domiciliul actual.

Procedura de soluţionare a recursului

Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2), (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 decembrie 2014, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 06 mai 2015, completul filtru a constatat în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecință, a declarat recursul A.N.A.F. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la recurs

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând, în dezacord cu recurenta-reclamantă că analiza motivelor de nelegalitate invocate cu privire la raportul de evaluare a cărui anulare se solicită nu conturează indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură respectivul act.

Prin raportul de evaluare din 05 aprilie 2013 s-a reţinut că în perioada 27 octombrie 2009-14 ianuarie 2010, recurenta-reclamantă s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut simultan atât funcţia de director coordonator adjunct la Casa Judeţeană de Pensii Braşov, cât şi funcţia de cenzor la SC B. SRL, încălcând disp. art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu disp. art. IV alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2009.

Totodată, în perioada 01 septembrie 2010 - prezent, s-a aflat în incompatibilitate ca urmare a faptului că a deţinut simultan atât calitatea de funcţionar public (şef serviciu plăţi prestaţii, respectiv director executiv adjunct la C.J.P. Braşov), cât şi funcţia de cenzor la SC B. SRL Braşov.

Potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul verificării administrative trebuie să fie informată, scop în care este invitată să prezinte inspectorului de integritate datele sau informaţiile pe care le consideră necesare.

Informarea şi invitarea se fac prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în conformitate cu disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în cauză intimata A.N.I. procedând la expedierea unei scrisori cu confirmare de primire care s-a întors cu menţiunea „destinatar mutat” (adresa din 20 ianuarie 2012).

Întrucât adresa de informare, împreună cu confirmarea de primire au fost returnate A.N.I., s-a procedat la o nouă informare, fiind expediată adresa din 19 martie 2012 cu menţiunea „destinatar mutat”.

Conform informaţiilor comunicate intimatei de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (adresa din 27 februarie 2012), precum şi de către Casa Judeţeană de Pensii Braşov, domiciliul reclamantei se afla la adresa din Braşov, str. x, unde au fost comunicate cele două scrisori prin care aceasta era invitată la sediul A.N.I.

Împrejurarea că ulterior divorţului, reclamanta a înstrăinat apartamentul de domiciliu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 18 septembrie 2007 şi s-a mutat într-o construcţie finalizată, dar neintabulată, situată în localitatea Izvor, comuna Târlugeni, nu poate fi imputată autorităţii pârâte.

Agenţia Naţională de Integritate a efectuat demersuri pentru aflarea adresei de domiciliu, nelimitându-se doar la a solicita informaţii de la D.P.A.D.B., ci a solicitat date şi de la locul de muncă al reclamantei.

În plus, se impune a se menţiona că recurenta-reclamantă deşi se apără în sensul că a înstrăinat apartamentul de la adresa de domiciliu încă din 2007, continuă să-şi menţioneze acelaşi domiciliu în declaraţiile de avere şi de interese aferente anilor 2010, 2011.

De asemenea, la momentul la care a aflat despre existenţa unei proceduri de evaluare ce o vizează, aşa cum reiese din susţinerile recurentei cuprinse în declaraţia de recurs, aceasta a indicat o căsuţă poştală unde să îi fie expediat raportul de evaluare, nefiind în măsură nici la acel moment să indice o adresă de domiciliu.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a avut posibilitatea să invoce în faţa instanţei toate argumentele de natură a înfrânge prezumţia de legalitate a raportului de evaluare contestat, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a respectării dreptului la apărare.

Chiar dacă recurenta-reclamantă nu mai locuia în fapt la adresa de domiciliu, împrejurarea că nu a anunţat modificarea domiciliului şi a continuat să menționeze în documentele oficiale acelaşi domiciliu (declaraţiile de avere şi interese), nu îi poate fi imputată autorităţii pârâte care nu s-a limitat în demersurile sale doar la a cere informaţii de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor, ci a solicitat date şi de la locul de muncă.

Potrivit disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, sancţiunea nulităţii absolute intervine doar în situaţia actelor întocmite de inspectorul de integritate, pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit art. 14.

În cauză, recurenta-reclamantă a fost informată şi invitată cu respectarea dispoziţiilor legale - art. 13 alin. (1), art. 20 şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare în sarcina reclamantei, dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prevăd în mod expres că funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate (...) c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi, cu scop lucrativ din sectorul public.

Or, prin deţinerea simultană a calităţii de funcţionar public (director executiv în cadrul Casei Judeţene de Pensii Braşov) şi a funcţiei de cenzor la SC B. SRL (societate comercială la care Consiliul Local al mun. Braşov deţine calitatea de acţionar unic) este evident că reclamanta a încălcat dispoziţiile legale indicate mai sus.

Recurenta-reclamantă se apără în sensul că funcţia deţinută la Casa Judeţeană de Pensii şi calitatea de cenzor nu sunt incompatibile întrucât exercită un mandat de reprezentare la SC B. SRL şi astfel situaţia sa se circumscrie excepţiilor prevăzute de art. 94 alin. (21) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte nu poate reţine punctul de vedere al recurentei, atâta timp cât disp. art. 94 alin. (21) lit. c) din Legea nr. 161/2003 vorbesc de „exercitarea unui mandat de reprezentare pe baza desemnării de către o autoritate sau instituţie publică, în condiţiile expres prevăzute de actele normative în vigoare”, iar recurenta nu indică concret care este mandatul şi ce instituţie publică i l-a încredinţat.

Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 152 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 iulie 2015.