Public official's suspension from service does not lift statutory prohibition on concurrent legal practice as lawyer under incompatibility rules.

Decizia nr. 2686/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/54/2013, la data de 23 septembrie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare din 05 septembrie 2013, prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 15 noiembrie 2010 - prezent, întrucât a deţinut simultan atât calitatea de funcţionar public (consilier juridic) în cadrul Primăriei Comunei Eşelniţa, respectiv Instituţiei Prefectului Judeţului Mehedinţi, cât şi calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, încălcând astfel dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 416 din 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Motivele de recurs

Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ., solicitând în principal modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Raportului de evaluare din 05 septembrie 2013 şi, în subsidiar, casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în cauză încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada exercitării profesiei de avocat era suspendat din funcţia de consilier juridic, or starea de incompatibilitate vizează exercitarea simultan a două funcţii sau calităţi.

Suspendarea din funcţia publică atrage suspendarea drepturilor, dar şi a obligaţiilor ce decurg din exercitarea funcţiei, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, coroborat cu disp. art. 54 din Legea nr. 53/2003 şi astfel în perioada suspendării starea de incompatibilitate nu subzistă, deoarece funcţia publică nu este exercitată, nu este remunerată şi nu constituie vechime în muncă.

Mai arată recurentul-reclamant că atâta timp cât legea permite ca funcţionarul public să exercite alte funcţii care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu şi câtă vreme era suspendat din funcţia publică, este evident că nu se afla în incompatibilitate.

De asemenea, în situaţia deţinerii şi exercitării funcţiei publice, recurentul apreciază că nu se poate afla în incompatibilitate datorită calităţii de avocat, pentru că şi din această calitate este suspendat.

Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată la data de 14 octombrie 2014, intimata A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări pentru fiecare dintre criticile invocate de recurent.

Arată intimata că din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, art. 10 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 15 din Statutul profesiei de avocat, dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, rezultă că un funcţionar public al cărui raport de muncă a fost suspendat nu îşi pierde calitatea de funcţionar, ci doar întrerupe exercitarea funcţiei publice. Suspendarea se deosebeşte de încetarea raporturilor de serviciu printr-un element esenţial, anume încetarea raportului de serviciu presupune dispariţia efectelor sale, iar suspendarea presupune doar întreruperea acestora.

Important de subliniat este faptul că pe durata suspendării, raportul de serviciu al funcţionarului public nu poate fi modificat şi nu poate înceta, motiv pentru care respectarea regimului juridic al incompatibilităților specifice funcţiei din care a intervenit suspendarea este în continuare o obligaţie activă care produce efecte juridice specifice în cazul încălcării.

Procedura de soluţionare a recursului în completul-filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2), (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 ianuarie 2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 06 martie 2015, completul de filtru a constatat în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul promovat de reclamant ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu privire la fondul recursului, Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de disp.art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând, în dezacord cu recurentul, că analiza motivelor de nelegalitate invocate cu privire la raportul de evaluare din 05 septembrie 2015, a cărui anulare se solicită, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură respectivul act administrativ.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din 05 septembrie 2013 întocmit de intimata A.N.I. prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor.

Prima instanţă a examinat situaţia de fapt aşa cum rezultă din considerentele sentinţei atacate şi a concluzionat în sensul menţinerii concluziilor raportului de evaluare, în sensul că în perioada verificată, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate prin faptul că a exercitat simultan funcţia publică de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Eşelniţa, respectiv instituţiei Prefectului Judeţului Mehedinţi, cât şi calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinţi.

Au fost încălcate astfel dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 care prevăd că funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special, pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. De asemenea, pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.

Din analiza documentelor şi informaţiilor solicitate de autoritatea pârâtă, aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier juridic, clasa I, principal prin Ordinul nr. 170 din 09 iulie 2003 emis de Prefectul Judeţului Mehedinţi, iar la data de 27 septembrie 2010, prin Ordinul nr. 317 a fost transferat în funcţia publică de consilier juridic, clasa I, grad superior, în cadrul Primăriei Eşelniţa, judeţul Mehedinţi.

Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 133 din 15 mai 2012 recurentul a fost transferat în interes de serviciu în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I, grad superior, în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Mehedinți.

La data de 15 noiembrie 2010 persoana evaluată a solicitat suspendarea din funcţia publică de consilier juridic pe o perioadă de până la 3 ani, prin acordul părţilor.

La aceeaşi dată a fost emisă Dispoziţia Primarului nr. 608 din 15 noiembrie 2010 privind suspendarea reclamantului A. din funcţia publică de consilier juridic, începând cu data de 01 decembrie 2010, iar la data de 11 mai 2012, urmare a solicitării de încetare a suspendării la cerere, a fost emisă Dispoziţia Primarului nr. 270 din 11 mai 2012 privind încetarea suspendării începând cu data de 15 mai 2012.

Reclamantul a fost înscris în tabloul avocaţilor definitivi din Baroul Mehedinţi conform deciziei nr. 254 din 12 noiembrie 2010, iar începând cu data de 25 mai 2012, acesta a solicitat suspendarea, în baza art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, suspendare încuviinţată conform deciziei nr. 95 din 25 mai 2012.

Apărarea recurentului-reclamant, ca motiv principal de nelegalitate a raportului de evaluare atacat a fost structurată pe ideea că raportul de serviciu cu Primăria Comunei Eşelniţa era suspendat pe perioada exercitării calităţii de avocat.

Fără a examina legalitatea deciziei de suspendare a raportului de serviciu, în limitele cauzei de faţă, Înalta Curte reţine că efectele acesteia trebuie analizate prin prisma cadrului legal, în vigoare la momentul emiterii acesteia.

Astfel, potrivit prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei şi exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare: „Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public”.

Totodată, conform art. 96 din acelaşi act normativ, „Funcţionarii publici, funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public parlamentar cu statut special, potrivit fişei postului”.

Rezultă aşadar, că în perioada evaluată (15 noiembrie 2010 - prezent) reclamantul a deţinut calitatea de funcţionar public (consilier juridic) în cadrul Primăriei Eşelniţa, respectiv Instituţia Prefectului Mehedinţi, cât şi calitatea de avocat în Baroul Mehedinţi.

Este adevărat că raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat la cererea acestuia, începând cu data de 01 decembrie 2010, lucru permis de dispoziţiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, însă chiar şi în această împrejurare dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 impuneau ca funcţionarul public să nu exercite funcţii care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, în cazul de faţă - activităţi de natură juridică.

Ca urmare, nu a existat o încetare a raportului de funcţie publică, ci doar suspendarea acestuia conform disp.art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, iar recurentul-reclamant a exercitat în perioada suspendării activităţi de natură juridică (avocat), similare cu cele exercitate în calitate de consilier juridic (conform fişei postului) la Primăria Comunei Eşelniţa, judeţul Mehedinţi, şi Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi, încălcând astfel dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Mai mult decât atât, perioada în care raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat la cererea acestuia nu acoperă întreaga perioadă evaluată de intimata A.N.I., existând două subperioade în care reclamantul a exercitat concomitent atât funcţia de consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Eşelniţa, cât şi calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinţi.

În concret, aceste perioade sunt cuprinse între: 15 noiembrie 2010 (data înscrierii în Tabloul avocaţilor definitivi din Baroul Mehedinţi) - 01 decembrie 2010 (data suspendării reclamantului din funcţia publică), respectiv 15 mai 2012 (data încetării suspendării la cerere) - 25 mai 2012 [data suspendării din calitatea de avocat, în temeiul art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, încuviinţată prin decizia nr. 95/2012].

Având în vedere aceste considerente şi reţinând că instanţa de fond a interpretat în mod corect şi legal dispoziţiile normative anterior invocate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 416 din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2015.