Appeal dismissed: Company's challenge to securities regulator's confirmation of issuer status and re-admission order to regulated market rejected as unfounded

Decizia nr. 2678/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiară), solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea ordonanţei nr. 539/2008 emisă de C.N.V.M. la data de 16 septembrie 2008;

- anularea atestatului nr. 295/2008 emis de C.N.V.M. la data de 16 septembrie 2008;

- anularea deciziei nr. 2186 din 17 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M. la data de 17 noiembrie 2008, prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a ordonanţei nr. 539/2008 şi a atestatului nr. 295/2008;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

- suspendarea executării atestatului nr. 295/2008 şi a ordonanţei nr. 539/2008 emise de C.N.V.M., până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor acte.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin atestatul nr. 295/2008, C.N.V.M. a confirmat în mod eronat calitatea de emitent de valori mobiliare a SC A. SA Bucureşti, încălcând prevederile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002.

De asemenea, ordonanţa nr. 539/2008 emisă de C.N.V.M. depăşeşte cadrul legal stabilit de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002, care nu prevede posibilitatea C.N.V.M. de a cere unui emitent să încheie contracte sau, cu atât mai mult, să iniţieze procedurile de readmitere la tranzacţionare a acţiunilor sale.

A învederat reclamanta că reintroducerea la tranzacţionare a acţiunilor SC A. SA este contrară voinţei clar exprimate a majorităţii acţionarilor, dar şi cauzatoare de imense prejudicii acţionarilor societăţii şi, implicit, creditorilor sociali.

Prin ordonanţa nr. 539/2008, C.N.V.M. nu poate să impună acţionarilor SC A. SA să-şi vândă acţiunile pe o piaţă în scădere, un asemenea act fiind neconstituţional, ilegal, abuziv şi cauzator de imense prejudicii, atât societăţii, cât şi acţionarilor acesteia.

Reclamanta a invocat şi încălcarea prevederilor Directivei nr. 2001/34/CEE, preluate din Directiva nr. 79/279/EEC şi transpuse de Legea nr. 297/2004 [art. 291 alin. (2) lit. f)].

Cu privire la decizia nr. 2186 din 17 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M., reclamanta a menţionat că în mod eronat s-a refuzat anularea ordonanţei nr. 539/2008 şi a atestatului nr. 295/2008, deoarece argumentele ce au stat la baza emiterii acestei decizii nu conduc la soluţia pe care C.N.V.M. o urmăreşte şi anume conferirea SC A. SA a statutului de emitent supus prevederilor Legii nr. 297/2004, statut pe care societatea nu îl mai are, prin efectul legii, şi pe care, tot prin efectul legii, nici nu îl poate avea.

Referitor la cererea de suspendare a executării atestatului nr. 295/2008 şi a ordonanţei nr. 539/2008 emise de C.N.V.M., reclamanta a susţinut că punerea în executare a acestora ar avea ca efect vătămarea gravă şi iremediabilă a acţionarilor societăţii şi a societăţii în ansamblul ei, deoarece actul administrativ emis de C.N.V.M. nu poate fi adus la îndeplinire de societate fără încălcarea drepturilor fundamentale ale acţionarilor societăţii şi fără a cauza imense prejudicii atât societăţii, cât şi acţionarilor acesteia.

La data de 12 noiembrie 2009, s-a formulat în cauză cerere de intervenţie în interesul reclamantei de către SC B. SA şi SC C. SA, susţinând că justifică interes în promovarea acesteia, întrucât au calitatea de acţionari ai SC A. SA, iar actele emise de C.N.V.M. constată o situaţie falsă şi depăşesc cadrul legal în care pârâta ar putea emite astfel de acte, cerere încuviinţată în principiu prin încheierea din data de 12 noiembrie 2009.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.V.M. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2429 din 20 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ca neîntemeiată şi a respins cererea de intervenţie în interesul reclamantei, formulată de intervenientele SC B. SA şi SC C. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiat motivul de nelegalitate privitor la confirmarea eronată, prin atestatul nr. 295/2008, a faptului că SC A. SA este emitent de valori mobiliare.

Astfel, prin sentinţa nr. 724 din 10 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Generate Extraordinare a Acţionarilor SC A. SA din 09 septembrie 2004, în care s-a hotărât declararea societăţii de tip închis şi începerea procedurilor de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor acestei societăţi.

De asemenea, decizia nr. 2234 din 23 august 2008, prin care C.N.V.M. a dispus retragerea de la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de SC A. SA începând cu data de 28 august 2006 şi radierea valorilor mobiliare din evidenţele C.N.V.M., a fost anulată prin sentinţa nr. 1150 din 02 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă.

În aceste condiţii, atestatul nr. 295 din 16 septembrie 2008 a fost emis cu respectarea dispoziţiile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, deoarece acesta confirmă calitatea reclamantei de emitent de valori mobiliare şi de societate admisă la tranzacţionare deţinută anterior adoptării Hotărârii A.G.E.A. din data de 09 septembrie 2004, hotărâre anulată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Prin emiterea ordonanţei nr. 539 din 10 septembrie 2008, C.N.V.M. a dispus ca reclamanta SC A. SA să se încadreze în dispoziţiile art. 147 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital aceste dispoziţii legale, în sensul de a iniţia şi finaliza, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei, demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii cu SC D. (singura societate de registru autorizată), precum şi cele aferente reintroducerii la tranzacţionare a acţiunilor emise de SC A. SA pe piaţa BVB - RASDAQ.

Procedând în acest sens, C.N.V.M. a respectat cadrul legal instituit de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002, iar reclamanta în calitate de emitent de valori mobiliare, are obligaţia de a respecta prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi regulamentele emise de C.N.V.M. în aplicarea acesteia.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a actelor administrative contestate, Cartea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, iar condiţiile privitoare la cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune măsura suspendării executării actului administrativ.

Pe cale de consecinţă, a fost respinsă şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei, formulată de intervenientele SC B. SA şi SC C. SA.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta-recurentă arată următoarele:

- Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, întrucât nu a pus în discuţie la termenul din 20 mai 2010, iar părţile nu au pus concluzii cu privire la cererea de suspendare şi nici cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

- Instanţa a reţinut în mod greşit că statutul juridic de emitent de valori mobiliare în sensul Legii nr. 297/2004 al SC A. SA a fost menţinut pe tot parcursul soluţionării litigiilor care au dus la anularea deciziei C.N.V.M. de ieşire de pe piaţa de capital, în condiţiile în care aceeaşi instanţă face vorbire în motivarea hotărârii de faptul că SC A. SA nu are încheiat contract cu SC D. SA şi corect C.N.V.M. a solicitat efectuarea demersurilor în vederea reintroducerii la tranzacţionare. Astfel, instanţa nesocoteşte dispoziţiile Legii nr. 297/2004 care prevăd că: „sunt emitenţi în sensul Legii nr. 297/2004 societăţile comerciale ale căror valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice, sunt înregistrate la C.N.V.M. şi sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată”.

Prin hotărârile judecătoreşti la care face referire instanţa de fond s-a analizat situaţia juridică de la momentul la care au fost pronunţate, iar soluţia la care s-a ajuns nu poate constitui o justificare actuală a încălcării dispoziţiilor legale şi anume introducerea la tranzacţionare a SC A. SA chiar şi cu neîndeplinirea condiţiilor imperative ale Legii nr. 297/2004.

4. Apărările intimatei Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

Prin întâmpinarea depusă la data de 24 martie 2011, C.N.V.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat răspunzând criticilor formulate de recurenta-reclamantă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante, cât şi sub toate aspectele, conform disp. art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ: ordonanţa nr. 539/2008 emisă de C.N.V.M., atestatul nr. 295/2008 emis de C.N.V.M., decizia nr. 2186 din 17 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M. - acte administrative prin care s-a confirmat calitatea de emitent de valori mobiliare a SC A. SA, calitate în care a fost obligată să respecte dispoziţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, precum şi regulamentele emise de C.N.V.M. în aplicarea acestuia.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca nefondată, este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, în sentinţă fiind analizate punctual, cu argumente de fapt şi de drept, pertinente măsurile dispuse prin acte administrative contestate.

Expunerea considerentelor sentinţei atacate, cuprinsă la pct. 2 din prezenta decizie, include trimiteri ample la elementele probatorii şi la prevederile legale aplicabile, astfel că nu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, într-adevăr, cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 20 mai 2010, întrucât o cerere de suspendare similară a constituit obiectul Dosarului nr. x/2/2008 aflat pe rolul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 1793 din 28 aprilie 2009.

De altfel, reclamanta nu a mai susţinut cererea de suspendare la termenul la care a formulat concluziile - 20 mai 2010.

De asemenea, critica recurentei privind omisiunea instanţei de fond de a pune în discuţia părţilor cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, atâta timp cât părţile nu au solicitat acordarea acestora şi nici instanţa nu s-a pronunţat în acest sens.

În ceea ce priveşte fondul dezlegării date chestiunilor de drept în dispută, recurenta-reclamantă reia, în cea mai mare parte, argumentele de fapt şi de drept expuse în motivarea cererii de chemare în judecată, fără a prezenta elemente care să constituie veritabile critici la adresa raţionamentului primei instanţe şi care să poată conduce la reformarea sentinţei în calea de atac.

Înalta Curte reţine că în mod judicios instanţa de fond a statuat că la emiterea atestatului nr. 295 din 16 septembrie 2008 emisă de C.N.V.M., autoritatea intimată a avut în vedere sentinţa nr. 724/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, irevocabilă prin nerecurarea deciziei nr. 705/2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.

Prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 09 septembrie 2004, prin care s-a decis declararea SC A. SA Bucureşti ca societate de tip închis.

Au fost avute în vedere şi considerentele sentinţei nr. 11150/2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi nr. 489/2008, care au anulat ordonanţele C.N.V.M. nr. 2234 din 23 august 2006 şi nr. 3540 din 12 decembrie 2006, ordonanţe prin care a fost dispusă retragerea de la tranzacţionare de pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de SC A. SA începând cu data de 28 august 2006 şi radierea valorilor mobiliare din evidenţele C.N.V.M.

Or, în aceste condiţii, este evident că atestatul nr. 295 din 16 septembrie 2008 a fost emis de autoritatea intimată cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, care definesc „atestatul” ca fiind actul prin care C.N.V.M. confirmă ori recunoaşte situaţii sau calităţi, raportări sau comunicări de date şi informaţii.

Actul administrativ menţionat a confirmat situaţia şi calitatea deţinută de recurenta-reclamantă anterior adoptării hotărârii A.G.E.A. din 09 septembrie 2004, respectiv calitatea de emitent de valori mobiliare şi de societate admisă la tranzacţionare.

În mod evident, prin anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 09 septembrie 2004, prin care se decisese declararea societăţii ca fiind de tip închis şi începerea procedurilor de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor acestei societăţi, anulare dispusă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, societatea a revenit la situaţia anterioară emiterii hotărârii atacate.

Ca urmare a redobândirii calităţii de emitent de valori mobiliare şi de societate admisă la tranzacţionare, în mod legal societatea reclamantă a fost obligată să procedeze la încheierea unui contract de prestări servicii cu SC D., în conformitate cu dispoziţiile art. 147 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aşa cum reiese din ordonanţa nr. 539 din 10 septembrie 2008 emisă de C.N.V.M.

A adopta o soluţie diferită de cea pronunţată de judecătorul fondului, ar însemna încălcarea puterii de lucru judecat, a hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate de instanţele comerciale care au tranşat cu valoare de adevăr judiciar aspectele legate de calitatea reclamantei de emitent de valori mobiliare şi de societate admisă la tranzacţionare.

În aceste condiţii, instanţa de judecată are obligaţia de a ţine cont de constatările de fapt şi de problemele soluţionate definitiv în proceduri judiciare anterioare, în vederea respectării principiului securităţii raporturilor juridice.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SA împotriva sentinţei nr. 2429 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2015.