Civil servant’s reclassification claim assigned to tribunal; High Court resolves jurisdiction conflict in tribunal’s favor.

Decizia nr. 2607/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 23 din 15 ianuarie 2015, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, solicita reîncadrarea în funcţia publică de consilier superior, acordarea unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi recalculate, inclusiv celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, până la data reintegrării efective, actualizate cu dobânda legală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în speţă, faţă de împrejurarea că pârâtul este o autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 89 din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd competenţa de judecată a tribunalului, indiferent de rangul autorităţii pârâte.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acţiunea formulată, reclamanta solicită reîncadrarea în funcţia publică de consilier superior în cadrul Compartimentului de Dezvoltare Rurală al judeţului Giurgiu şi acordarea de despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, până la data reintegrării efective; susţine reclamanta că a ocupat funcţia publică susmenţionată, din care, la data de 28 iulie 2014, a fost eliberată şi transferată pe o altă funcţie, în cadrul Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Giurgiu.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta a deţinut funcţia publică respectivă, până la data de 28 iulie 2014, când a fost reîncadrată pe o altă funcţie la Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Giurgiu, prin decizia A.F.I.R. nr. 2686, ca urmare a reorganizării Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Litigiul îşi are, aşadar, izvorul în raportul de serviciu al reclamantei, în calitate de funcţionar public, cu autoritatea publică pârâtă.

Or, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.

Dispoziţiile legale citate stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Aşa fiind, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2015.