Duty to respond to administrative petitions and correction of material errors versus merits-based challenges.

Decizia nr. 2603/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. Inoteşti, B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii Ministrul Justiţiei, Statul Român, Ministerul de Finanţe, D.G.F.P. Prahova, Prefectul Judeţului Prahova, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, Comisia Judeţeană Prahova – Legea Fondului funciar, Consiliul Local Colceag prin Primar, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Procurorul General al României, au solicitat ca autorităţile chemate în judecată să fie obligate să soluţioneze cererile acestora, dar şi ale foştilor cooperatori ai societăţii, respectiv cererea din 24 iulie 2012 înregistrată sub din 24 august 2012, prefect - din 03 septembrie; x/C/2012 prefect (septembrie 2012 MAI; cererea din 11 septembrie 2012 adresă prefectului (din 11 septembrie 2012), CCPI Prahova (din 11 septembrie 2012, fără nr. Guvern (poştal); cererea din 21 septembrie 2012 înregistrată la CCPI Prahova (din 27 septembrie 2012) prefect (din 27 septembrie 2012) MAI şi Guvern-poştal, PCA Ploieşti – Procuror general al României – art. 2171 C. proc. pen. ce au ca obiect acordarea audienţei la primul ministru, ministru M.I., prefect, director CCPI Prahova, Mureş.

Totodată, au solicitat acces şi eliberare a copiilor după HCL Colceag din 1993, 1994 – de concesionare teren şi construcţii – sediu A. Inoteşti, precum şi a documentaţiei CCESPRCIRCT Ploieşti cu privire la terenul societăţii mai sus menţionată.

De asemenea, au solicitat anularea tuturor HCL secrete, titluri de proprietate şi punere în posesie legală, teren şi construcţii ce vizează A. Inoteşti [conform art. 13, 28 alin. (1)-(3) din Legea nr. 18/1991-2009 – sechestru], anularea celor 5 G.H. secrete [cu acces august 2008 (…) teren şi construcţii sediul I societate/fost CAP Inoteşti - 2000 m.p., teren şi construcţii]; anularea procesului verbal de punere în posesie – ilegal falt - din 03 noiembrie 2007 şi titlu de proprietate secret, documentaţii false; întocmite anexa 12 – Legea nr. 18/1991 (H.G. nr. 131/1991 şi Legea nr. 247/2005, GH din 2005 de aplicare şi punere în posesie; eliberare titlu de proprietate colectiv/A. Inoteşti/membrii pe terenurile CC şi construcţii fost CAP/GAC Inoteşti, cu despăgubiri prin expertizare valoare de înlocuire construcţii distruse şi lipsa de folosinţă teren,construcţii; acces şi eliberare copii arhiva CAP Inoteşti (sustras de la sediul/aflată la MAI/Arhivele Prahova), documentaţiile de lichidare CAP Inoteşti, CAP Colceag, CAP Parepa, în prealabil CAP Colceag unificat 1980-1990 conform sentinţei nr. 111121/1992 pronunţată de Judecătoria Ploieşti; acces şi predare arhivă A. Inoteşti - urmare celor 26 spargeri-Furturi, celor 3+7 HCL secrete Colceag, cele 5HG secrete şi ocupare, închidere ferestre distruse, uşi sediu II de comuna/judeţ/Guvern: anulare intabulare falsă - Dosar nr. x din 17 februarie 2010 CCPI Prahova şi CCPI Mureş şi cercetări penale Procurorul General al României structuri mafiote criminale, hoţi-infractori legate de distrugere-furt patrimoniul CAP Inoteşti/patrimoniul rămas CAP Inoteşti – proprietatea A. Inoteşti conform legii, sechestrare, hotărâri, (52 construcţii, 8,5 ha teren CC, cele 3+7 HCL secrete Colceag şi cele 5 HG secrete/furt drepturi patrimoniale cooperatori/membrii societate peste 1750 miliarde ROL, falsificare/vânzare-cumpărare dosare judecătoreşti şi penale/plângeri cu reţinere peste 900 plângeri, idem Dosarele x/2004 Judecătoria Ploieşti, xx/2004 Tribunalul Prahova şi daune morale de 75000 RON şi 100/an/asociat 1991/2006 conform documentaţiei art. 48 Legea nr. 36/1991.

Pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei A. Inoteşti, ca inadmisibilă.

A mai solicitat admiterea excepţiei nulităţii cererii de chemare în judecată a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru lipsa obiectului, şi pe cale de consecinţă anularea cererii.

De asemenea, în baza art. 137 C. proc. civ., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauza dedusă judecăţii.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care invocă lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.

La termenul de judecată din 30 ianuarie 2013, reclamanţii A. Inoteşti, B. şi C., au formulat o completare la acţiune prin care au solicitat a fi citată în cauză Curtea de Conturi a României, care a verificat sesizările A. Inoteşti la faţa locului [ferma zootehnică-construcţii degradate 100%, distruse deşi au fost cele mai durabile (50-2000 ani], staţionar biciclete la sediul I societate/fost GAC/CAP Inoteşti cumpărat cu actul de vânzare cumpărare legal din anul 1963 NSL Mizil.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 32 din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate pe cale de întâmpinare şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nefondată, având în vedere petitul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aşadar, art. 6 garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţă. Or, reclamantul solicită obligarea unor instituţii să-i comunice un răspuns la cererile formulate.

Cu privire la excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea a reţinut că, într-adevăr potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Însă, în prezenta cerere de chemare în judecată sunt menţionate aceste cerinţe.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi primită având în vedere că în cererea de chemare în judecată este indicată şi o cerere pretins înregistrată la această instituţie, faţă de care reclamanţii au solicitat un răspuns.

De asemenea, a apreciat că nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne nu poate fi primită având în vedere că în cererea de chemare în judecată este indicată şi o cerere pretins înregistrată la această instituţie, faţă de care reclamanţii au solicitat un răspuns.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamanţii indică o serie de cereri pretins înregistrate la instituţiile publice pârâte fără însă a fi depus la dosar copii ale acestor cereri prin care să facă dovada certă că au fost formulate şi înregistrate aceste petiţii.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanţii au şi primit răspuns la unele petiţii.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinut un refuz nejustificat al autorităţilor publice pârâte de a răspunde solicitărilor reclamanţilor, cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.

Ulterior, prin Încheierea din Camera de Consiliu de la data de 27 martie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de îndreptare eroare materială a sentinţei nr. 32 din 30 ianuarie 2013 formulată de petenţii A. Inoteşti, B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii Ministrul Justiţiei, Statul Român, Ministerul de Finanţe, D.G.F.P. Prahova, Prefectul Judeţului Prahova, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, Comisia Judeţeană Prahova – Legea Fondului funciar, Consiliul Local Colceag prin Primar, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Procurorul General al României, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva încheierii din 27 martie 2013 şi a sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs reclamanţii A. Inoteşti, B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:

Un prim motiv de recurs pe care recurenţii - reclamanţi au înţeles să-l formuleze este cel prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), şi anume împrejurarea că pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu a fost citat în cauză.

Au mai susţinut recurenţii că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, s-a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, precum şi admiterea cererii de îndreptare eroare materială.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate şi nu corespund realităţii criticile formulate de recurenţi cu privire la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la dosarul de fond există dovada de citare a pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru termenul din 12 decembrie 2012, termen la care, potrivit procesului – verbal întocmit de către grefierul de şedinţă în încheierea de şedinţă de la acea dată, după strigarea cauzei şi acordarea termenului de judecată, s-a prezentat în instanţă pentru acest pârât consilierul juridic D., care a luat cunoştinţă de termenul acordat.

Cu privire la fondul cererii, Înalta Curte împărtăşeşte motivarea primei instanţe, expusă anterior în prezenta decizie.

În cauză, în mod corect judecătorul fondului a constatat, pe de o parte, faptul că deşi reclamanţii au indicat o serie de cereri pretins înregistrate la instituţiile publice pârâte, la dosar nu au fost depuse copii ale acestor cereri prin care să se facă dovada certă că au fost formulate şi înregistrate aceste petiţii, iar pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanţii au şi primit răspuns la unele petiţii, astfel încât nu se poate reţine un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat împotriva încheierii din 16 aprilie a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Din economia textului de lege susmenţionat rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după caz, îndreptarea erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale.

Se observă, însă, că ceea ce petenţii au invocat de fapt în cererea având ca obiect îndreptare eroare materială constituie critici ce vizează fondul cauzei.

Or, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. nu poate fi admisă în situaţia în care partea este nemulţumită de raţionamentul judecătorului, eventualele greşeli de judecată putând fi îndreptate pe calea recursului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Inoteşti, B. şi C. împotriva sentinţei nr. 32 din 30 ianuarie 2013 şi încheierii din 27 martie 2013 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2014.