Incompatibility evaluation of local official annulled for failure to respect resignation from company administrator role

Decizia nr. 2536/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 28 august 2013 şi înregistrată sub nr. x/33/2013, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat instanţei să dispună anularea raportului de evaluare din 09 august 2013 întocmit de pârâtă, apreciind că au fost încălcate şi aplicate greşit dispoziţiile legale incidente, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 519 din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit la data de 09 august 2013 de către Agenţia Naţională de Integritate, instanţa de fond apreciind că pârâta a respectat dispoziţiile legale incidente.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 519 din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecând, să se dispună admiterea acţiunii formulate cu consecinţa anulării raportului de evaluare din 09 august 2013, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

Astfel, instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 176/2010, iar raportat la succesiunea procedurilor desfăşurate în pretinsa cauzei, conform art. 20 din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din 09 august 2013 a fost emis de către intimată cu nerespectarea formelor legale, ceea ce atrage nulitatea acestuia.

De asemenea, instanţa de fond a aplicat greşit regulile ce guvernează puterea probatorie a demisiei, formulate la data de 30 mai 2012 şi efectul acesteia sub aspectul inexistenţei stării de incompatibilitate.

În mod greşit a apreciat instanţa că demisia din funcţia de administrator al SC B. SRL, nu are dată certă, indicând dispoziţiile art. 1182 C. civ., în condiţiile în care dispoziţiile legale invocate nu mai erau în vigoare.

Demisia a fost înregistrată în registrele SC B. SRL, cât şi cele ale societăţii care efectua contabilitatea, context în care instanţa nu a dat eficienţă probelor administrate.

Instanţa s-a limitat să examineze dacă demisia reclamantului a devenit opozabilă faţă de terţi, dar nu a analizat şi dezlegat problema de drept şi anume dacă mandatul de administrare încetase sau nu în baza demisiei.

În cauză nu s-a contestat faptul că demisia a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 30 mai 2013, ci efectele demisiei în raport cu societatea, raporturi ce au încetat chiar înainte de a dobândi o funcţie publică prin notificarea renunţării la mandat, adresată mandantei.

Instanţa de fond trebuia să verifice dacă cele două funcţii au fost exercitate simultan, raportat la normele de drept comune care le guvernează pe fiecare dintre ele şi nu să verifice o stare de fapt necontestată, respectiv dacă au fost îndeplinite condiţiile de opozabilitate faţă de terţi prin raportare la norme cu caracter general.

Procedura derulată în recurs

În procedura filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. s-a verificat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului, instanţa statuând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, că motivele de recurs invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488, că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din noul C. proc. civ. şi că recursul nu este vădit nefondat.

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleaşi argumente expuse pe larg şi prin întâmpinare depuse în primul ciclu procesual.

Intimata arată că prin adresa din 09 iulie 2013, d-nul A. a fost invitat să expună un punct de vedere cu privire la identificarea unor elemente de incompatibilitate prin deţinerea simultană a funcţiei publice de viceprimar al Municipiului Cluj-Napoca şi administrator al SC B. SRL, invitaţia fiind transmisă prin scrisoare recomandată, dar neridicată de destinatar de la oficiul poştal.

În raport de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 a fost transmisă o nouă informare pentru care exista o confirmare de primire la data de 01 august 2010 şi în urma căreia d-nul A. a transmis un punct de vedere înregistrat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate la data de 06 august 2013. Termenul de 15 zile a fost respectat de către inspectorul de integritate, astfel că motivul de recurs, vizând nulitatea Raportului de evaluare, nu este fondat.

Cu privire la demisia din data de 30 mai 2012 şi efectele acesteia sub aspectul stării de incompatibilitate, recurenta apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea reclamantei având în vedere că demisia nu a fost înregistrată în Registrul Comerţului pentru a fi opozabilă terţilor potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurentă, dar şi de apărările expuse de intimată, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este fondat.

Cu titlu prealabil se constată că jurisprudenţa Înaltei Curţi exprimată prin deciziile nr. 930/2011, nr. 2225/2011, nr. 3295/2012 etc., dar şi prin procesul-verbal al şedinţei din data de 07 noiembrie 2013, este în sensul că „incompatibilitatea prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată”.

Astfel, prin raportul de evaluare din 09 august 2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că numitul A. nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 22 iunie 2012-30 mai 2013, simultan cu funcţia de viceprimar al municipiului Cluj-Napoca, a deţinut şi funcţia de administrator al SC B. SRL, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediu de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 91 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 „alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prezentei secţiuni, este obligat să demisioneze din una din funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Potrivit art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ - starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cauza de faţă, validarea mandatului de viceprimar al reclamantului A. a fost făcută prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 270 din 22 iunie 2012.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 rezultă că singura obligaţie ce revine persoanei aflate în stare de incompatibilitate este aceea de a demisiona din una din funcţiile deţinute, iar recurentul-reclamant şi-a îndeplinit această obligaţie prin depunerea demisiei din funcţia de administrator al SC B. SRL, demisie ce a fost înregistrată în evidenţele societăţii în 01 iunie 2012 fapt ce rezultă din actele de la dosar, actul unilateral al demisiei fiind efectuat chiar înainte de validarea mandatului de viceprimar.

Ca urmare, în raport de dispoziţiile art. 91 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 161/2003 şi probatoriul administrat, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că reclamanta nu a dovedit faptul că ar fi renunţat la calitatea de administrator anterior datei de 30 mai 2013, data la care s-a făcut menţiunea la Registrul Comerţului.

Este nerelevantă împrejurarea că înscrisurile referitoare la înlocuirea administratorului ca urmare a demisiei fostului administrator au fost transmise către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj-Napoca la o dată ulterioară, conform menţiunii din 30 iunie 2013, această împrejurare nefiindu-i imputabilă recurentului, care nu mai avea calitatea de a cere efectuarea de înregistrări în numele societăţii, motiv pentru care dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 nu pot fi opuse recurentului-reclamant.

Funcţia de administrator într-o societate comercială încetează prin expirarea duratei mandatului, revocarea administratorului, renunţarea administratorului, moartea, incapacitatea administratorului, iar raporturile juridice dintre administrator şi societate sunt raporturi contractuale de mandat, administratorul fiind desemnat prin contractul de societate sau hotărârea adunării generale, reglementarea mandatului fiind contractuală şi legală, ceea ce o deosebeşte de alte funcţii juridice.

În toate cazurile de încetare a funcţiei de administrator, trebuie îndeplinite formalităţile de publicitate, ca şi în cazul numirii în funcţie, în caz contrar, societatea nu poate invoca faţă de terţi încetarea funcţiei [art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].

Nu trebuie confundate obligaţia societăţii de a asigura publicitate şi opozabilitate faţă de terţi din perspectiva - dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 31/1990 cu obligaţia prevăzută de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv obligaţia aleşilor locali de a demisiona din una din funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile.

Intimata a susţinut doar că demisia devine opozabilă de la data înregistrării în Registrul Comerţului, susţinere inexactă în raport de obligaţia expresă prevăzută de art. 91 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 161/2003.

Este de reţinut că intimata nu a contestat prezumţia de veridicitate a înscrisurilor emanate de la SC B. SRL care atestă că demisia formulată de recurentul A. la data de 30 mai 2012 a fost înregistrată în registrul societăţii în 01 iunie 2012, obligaţia ce emană din dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 fiind îndeplinită.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003, incompatibilitatea fiind interdicţia de a cumula două sau mai multe funcţii care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligaţia să-şi îndeplinească sarcinile.

Pornind de la această definiţie, având în vedere particularităţile situaţiei de fapt expuse, ţinând cont şi de jurisprudenţa unitară a Înaltei Curţi, în temeiul dispoziţiilor art. 496-497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantului A. urmează a fi admis cu consecinţa casării sentinţei atacate şi rejudecând în fond, Înalta Curte va admite acţiunea formulată de reclamantul A. şi va anula raportul de evaluare din 09 august 2013 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Având în vedere admiterea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune a fi analizate şi celelalte critici formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 519 din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând în fond admite acţiunea formulată de reclamantul A.

Anulează raportul de evaluare întocmit în data de 09 august 2013 de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2015.