Local Councilor’s Incompatibility Report Annulled; Regional Utility’s Status Excludes Local-Interest Ban

Decizia nr. 2514/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, a solicitat anularea în totalitate, ca netemeinic şi nelegal a raportului de evaluare din 26 septembrie 2013 întocmit de către d-na B., inspector de integritate în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, primit prin posta la data de 29 septembrie 2013, prin care s-a constatat că în perioada 2010-prezent, în timpul exercitării mandatului de consilier local în Consiliul Local al municipiului Baia Mare s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deţinut simultan funcţia de consilier local şi funcţia de director juridic - comunicare la SC C. SA, operator regional specializat în furnizarea de servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare.

Prin sentinţa nr. 606 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a anulat raportul de evaluare din 09 iulie 2013 întocmit de Inspecţia de Integritate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că reclamantul a înţeles să conteste concluziile raportului de evaluare din 26 septembrie 2013 sub două aspecte, respectiv primul în ceea ce priveşte aprecierea privitoare la împrejurarea că SC C. SA Baia Mare ar fi o societate comercială de interes local, înfiinţată sau aflată sub autoritatea consiliului local al municipiului Baia Mare, iar, cel de-al treilea, referitor la reţinerea în cuprinsul raportului de evaluare a calităţii de director a reclamantului, în sensul de exercitare de atribuţii de conducere ale societăţii delegate de consiliul de administraţie.

În ceea ce priveşte primul aspect, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul a înţeles să realizeze, în cuprinsul Legii nr. 215/2001, o distincţie între societăţile de interes local şi cele de interes judeţean, criteriul de distincţie între aceste două tipuri de societăţi cu care operează legiuitorul fiind acela al rangului autorităţii deliberative, respectiv în situaţia unităţilor administrativ teritoriale precum comunele sau oraşele, societăţile vor fi de interes local, iar în ipoteza unui judeţ, societăţile vor avea calitatea de a fi de interes judeţean, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Dispoziţiile care se reţin că ar fi fost încălcate de către reclamant, respectiv art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, operează cu noţiunea de societăţi comerciale de interes local, noţiune care nu este definită în cuprinsul acestui act normativ, astfel că prima instanţă a constatat că interpretarea acestui concept trebuie să se realizeze după sensul său comun, astfel cum este utilizat în cuprinsul Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

Prin urmare, întrucât în cuprinsul Legii nr. 161/2003 nu s-a făcut nicio referire cu privire la înţelesul noţiunii de societate comercială de interes local, iar la constituirea SC C. SA a luat parte şi Judeţul Maramureş, alături de mai multe unităţi administrativ-teritoriale situate administrativ pe raza judeţului Maramureş, s-a constatat că această societate este de interes judeţean în sensul Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cerinţa, prevăzută în art. 88 alin. (1) lit. d), nefiind îndeplinită în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului cum că această societate nu ar fi sub autoritatea consiliului local al municipiului Baia Mare, ci al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Maramureş, curtea a reţinut că, astfel cum reiese din cuprinsul prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, operatorul regional se poate înfiinţa ca urmare a existenţei unei hotărâri în acest sens a autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, iar nu a unei decizii a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară în care sunt membre aceste unităţi administrativ-teritoriale.

Împrejurarea că la capitalul social al unei astfel de societăţi pot participa numai unităţi administrativ teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice nu este de natură să conducă la concluzia că această societate este subordonată acestei asociaţii de dezvoltare intercomunitară.

Prin urmare, având în vedere aceste prevederi legale şi luând în considerare împrejurarea că, potrivit celor menţionate în contractul de societate şi actul constitutiv-reactualizat al SC C. SA depuse la dosar, acţionari la această societate pe acţiuni sunt Judeţul Maramureş, Municipiul Maramureş, precum şi oraşele Baia Sprie, Borşa, Cavnic, Sighetu Marmaţiei, Şomcuta Mare, Tăuţii Măgherăuş, Târgu Lăpuş, Şeini, Vişeu de Sus, instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine ca fiind întemeiate susţinerile reclamantului în sensul că această societate se află sub autoritatea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Maramureş.

Consiliul Local al Municipiului Baia Mare exercită o dublă autoritate asupra SC C. SA, atât în calitatea sa de acţionar al acestei societăţi, calitate care nu s-a probat că ar fi fost transmisă, cât şi în calitatea sa de membru al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Maramureş, care acţionează în numele şi în interesele membrilor săi, având un drept de control asupra societăţii în cauză, ca urmare a încheierii contractului de delegare mai sus menţionat.

În fine, s-a mai reţinut în considerentele hotărârii că, în absenţa unei definiri distincte a noţiunii de director în cuprinsul Legii nr. 161/2003, care are caracterul unei legi speciale, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia societăţilor comerciale.

Legiuitorul nu şi-a manifestat voinţa în sensul de a defini distinct, în cuprinsul Legii nr. 161/2003, noţiunea de director, astfel că nu se poate reţine în cauză că înţelesul acestei noţiuni este derogatoriu de la cel folosit de către legiuitor în Legea nr. 31/1990.

În interpretarea dispoziţiilor art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, judecătorul fondului a reţinut că în cauză se impune a se verifica dacă reclamantul ocupă o funcţie care intră în sfera noţiunii de director al unei societăţi pe acţiuni.

Asupra acestui aspect, în doctrină s-a apreciat că, în sensul art. 143, directorii sunt numai acele persoane cărora li s-au delegat atribuţii de conducere de către consiliul de administraţie, orice alte persoană căreia i se dă, din raţiuni statutare sau cutumiare, denumirea tehnică de director, dar care nu are atribuţii de conducere delegate de la consiliul de administraţie, este exclusă de la aplicarea normelor cu privire la directorii societăţilor pe acţiuni.

Ori, în raport de textul legal amintit şi luând în considerare aprecierile doctrinare, curtea a constatat că funcţia ocupată de către reclamantul A. în cadrul SC C. SA, deşi în mod formal a fost intitulată „director juridic comunicare”, excede noţiunii de director al societăţii pe acţiuni, astfel cum este aceasta conturată de prevederile art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

A mai reţinut că funcţiei ocupate de către reclamant nu i-au fost delegate de către consiliul de administraţie atribuţii de conducere a societăţii, specifice acestui consiliu, actul constitutiv prevăzând doar posibilitatea delegării unor astfel de atribuţii exclusiv către directorul general al SC C. SA, iar nu şi către directorii de departamente. Mai mult, fişa postului de director departament juridic comunicare nu conferă titularului acestui post competenţa de conducere a societăţii în ansamblul său şi de reprezentare a acesteia în relaţiile cu terţii, reprezentare independentă de vreo împuternicire expresă în acest sens.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea sentinţei atacate şi în rejudecare să se dispună respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului cu consecinţa menţinerii raportului de evaluare din 26 septembrie 2013.

Recurenta-pârâtă şi-a încadrat criticile în raport de dispoziţiile art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. susţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Susţine recurenta-pârâtă că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că reclamantul-intimat nu s-a aflat în incompatibilitate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în sensul existenţei unei incompatibilităţii între funcţia de director juridic şi funcţia de consilier local deţinute simultan de simultan de persoană verificată.

Recurenta-pârâtă arată că cele reţinute de instanţa de fond ca argumente pentru înlăturarea stării de incompatibilitate sunt nelegale.

Se arată că este nefondată susţinerea cu privire la faptul că reprezentarea nu este într-o societate de interes local şi într-una de „interes regional” atâta timp cât prin actul său constitutiv art. 2 alin. (1) şi art. 5 alin. (2) SC C. SA Baia Mare se defineşte ca fiind persoană juridică română, în fiinţată ca societate pe acţiuni care îşi desfăşoară activitatea în vederea realizării obiectului său de activitate operarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare a cărui gestiune îi era delegată. Se arată că societatea îşi desfăşoară activitatea exclusiv pentru autorităţile locale care i-au delegat prin asociaţie, gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, la nivel local respectiv judeţul Maramureş, neputându-se reţine caracterul regional al societăţii dobândit ulterior.

Faptul că ulterior SC C. SA Baia Mare a dobândit calitatea de operator regional care asigură furnizarea sau prestarea serviciilor ori activităţi de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ teritoriale nr. 1 schimbă statutul societăţii comerciale de interes local.

În ceea ce priveşte susţinerea instanţei în sensul că reclamantul-intimat nu a exercitat o funcţie de conducere executivă şi că dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă la directorul general şi nu la directorul juridic - funcţie deţinută de către reclamant se arată că acest argument este nelegal. Aceasta deoarece conform dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 termenul de director general este prevăzut distinct de cel de director (indiferent de denumirea purtată) ambele creând o stare de incompatibilitate când sunt deţinute simultan cu calitatea de consilier local.

Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, menţinând ca legal emis raportul de evaluare prin care s-a constat existenţa situaţiei de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Recursul a fost admis în principiu conform încheierii din camera de consiliu din 19 februarie 2015, conform art. 495 alin. (7) C. proc. civ..

La dosar reclamantul-intimat a formulat întâmpinare şi concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că societatea comercială al cărei angajat este reclamantul-intimat nu poate fi integrată în categoria celor de interes local.

În ceea ce priveşte funcţia de director juridic comunicare ocupată de către reclamant, Curtea apreciază că face parte din categoria funcţiilor de natură să atragă starea de incompatibilitate reglementată de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Dar pentru că cele două condiţii prevăzute pentru funcţia de director trebuie îndeplinite în mod cumulativ, Curtea a apreciază că în mod corect s-a dispus anularea raportului de evaluare din 09 iulie 2013.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut că reclamantul-intimat s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 întrucât s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 21 decembrie 2010 până în prezent, întrucât a deţinut simultan atât funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Baia Mare, cât şi funcţia de director juridic comunicare la SC C. SA societate comercială de interes local.

Necontestat este că SC C. SA Baia Mare, potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006 funcţionează ca un operator regional cu data de 31 ianuarie 2011 şi realizează servicii de utilităţi publice de interes zonal, fapt care rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar.

Aspectul litigios al cauzei, dezlegat concret de prima instanţă, este în legătură cu calificarea SC C. SA Baia Mare ca fiind sau nu o societate de interes local, în sensul dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea nu va reţine ca întemeiate susţinerile din recurs în legătură calificarea respectivei societăţi ca fiind de interes local, în mod corect prima instanţă a apreciat că societatea, având calitatea de operator regional la nivelul judeţului Maramureş, de servicii de utilităţi publice, nu fac parte din categoria de interes local.

„În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 5/2001 a administraţiei publice locale, organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, ca denumire generică, include:

1. instituţiile publice şi serviciile publice înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare instituţii şi servicii publice de interes local sau judeţean;

2. societăţile comerciale şi regiile autonome înfiinţate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare societăţi comerciale şi regii autonome de interes local sau judeţean;

3. asociaţiile de dezvoltare intercomunitare;

4. furnizorii de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege;

5. asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condiţiile legii;

6. operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene.”

Astfel, cum reiese din cuprinsul acestor dispoziţii legale, legiuitorul a înţeles să realizeze, în cuprinsul Legii nr. 215/2001, o distincţie între societăţile de interes local şi cele de interes judeţean, criteriul de distincţie între aceste două tipuri de societăţi cu care operează legiuitorul fiind acel al rangului autorităţii deliberative, respectiv în situaţia unităţilor administrativ teritoriale, precum comunele sau oraşele, societăţile vor fi de interes local, iar în ipoteza unui judeţ, societăţile vor avea calitatea de a fi de interes judeţean.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, care arată că, în exercitarea atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilităţilor publice, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri în legătură cu participarea unităţilor administrativ teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean după caz.

Astfel cum se observă şi în cuprinsul acestui act normativ legiuitorul a înţeles să păstreze distincţia realizată anterior între interesul local şi cel judeţean.

Ori, dispoziţiile care se reţin că ar fi fost încălcate de către reclamant respectiv art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, operează cu noţiunea de societăţi comerciale de interes local, noţiune care nu este definită în cuprinsul acestui act normativ, astfel că se constată că interpretarea acestui concept trebuie să se realizeze după sensul său comun, astfel cum este utilizat în cuprinsul Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, mai sus arătat.

În acest sens trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în cadrul soluţiilor legislative preconizate, trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se sigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.

Prin urmare, întrucât în cuprinsul Legii nr. 161/2003 nu s-a făcut nici o referire cu privire la înţelesul noţiunii de societate comercială de interes local, iar la constituirea SC C. SA a luat parte şi Judeţul Maramureş, alături de mai multe unităţi administrativ teritoriale situate administrativ pe judeţului Maramureş, se constată că această societate este de interes judeţean în sensul Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cerinţa prevăzută în art. 88 alin. (1) lit. d), ca societatea, în activitatea căreia consilierului local îi este interzisă participarea în calitate de director, să fie de interes local nefiind îndeplinită în cauza.

În ceea ce priveşte calificarea unui operator regional de servici de utilităţi publice, ca fiind sau nu o societate comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, cu aplicabilitate şi faţă de dispoziţiile din prezenta cauză art. 188 alin. (1) din acelaşi act normativ, plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în şedinţa din data de 04 mai 2015.

Astfel, cu majoritate de coturi a fost adoptată soluţia de prescripţie în sensul că un operator regional care realizează servicii de utilităţi publice de interes zonal/regional nu se circumscrie unei societăţi comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, rezultă că condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 163/2003 nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, iar situaţia în care s-a aflat reclamanta-intimată nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziţii legale pe motiv că SC C. SA Baia Mare ca operator regional nu este o societate comercială de interes local.

În ceea ce priveşte funcţia de director juridic comunicare deţinută de reclamant în perioada supusă evaluării, Curtea apreciază că în raport de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, această funcţie enumerată distinct de funcţia de director este de natură a atrage situaţia de incompatibilitate atunci când este deţinută cu calitatea de consilier local, nefiind aplicabile distincţiile şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Deşi funcţia de director juridic comunicare intră în categoria funcţiilor prevăzute a atrage starea de incompatibilitate, în cauză în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 deoarece SC C. SA nu este o societate de interes local.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 606 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2015.