Mayor's dual role in regional water operator not incompatible; agency's appeal rejected, report annulled.

Decizia nr. 2403/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 31 din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în sensul că a fost anulat raportul de evaluare atacat şi a fost obligată instituţia pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.488 RON.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Agenţia Naţională de Integritate, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, fiind invocate drept motive de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

2.1. Principalele argumente invocate

Recurenta a susţinut că raţionamentul instanţei de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, întrucât probele administrate în cauză relevă faptul că raportul de evaluare întocmit de recurentă este întocmit cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale, cu respectarea principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, raportat la prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 04 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante .

Criticile formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, iar sentinţa pronunţată în cauză este dată ca urmare a interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Cu privire la cazul de incompatibilitate ce vizează SC B. SA, Înalta Curte reţine că, în raportul de evaluare contestat, se arată, raportat la prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, existenţa unei stări de incompatibilitate, în cazul de faţă, motivat de faptul că reclamantul a deţinut simultan atât funcţia de primar al comunei Apoldu de Jos, judeţul Sibiu, cât şi pe cea de reprezentant al comunei în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor în cadrul societăţii comerciale Apă Canal SA Sibiu, în perioada 19 iulie 2012 - prezent.

Se susţine în raportul de evaluare dar şi prin cererea de recurs faptul că singura clasificare făcută de legiuitor în conţinutul Legii nr. 161/2003 şi care are relevanţă în stabilirea stării de incompatibilitate reglementată prin art. 87 alin. (1) lit. f) se referă la împărţirea societăţilor comerciale în societăţi de interes local şi de interes naţional. Modificările aduse actului constitutiv prin care SC Apă Canal SA Sibiu şi-a extins raza teritorială de activitate şi de competenţă la unităţile administrativ-teritoriale associate, nu-i schimbă statutul acesteia de societate comercială de interes local, neputând fi calificată ca societate comercială de interes naţional.

Efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei, instanţa de control judiciar constată că soluţia de anulare a raportului de evaluare pronunţată de judecătorul fondului reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate.

Rezultă din actele şi lucrările dosarului că SC Apă Canal SA Sibiu a fost înfiinţată ca societate comercială de interes local, cu acţionar unic Consiliul Local Sibiu şi care a desfăşurat activitate exclusiv pe raza municipiului Sibiu.

Ulterior, în baza hotărârii A.G.A. din 30 octombrie 2008, societatea se transformă din societate comercială de interes local în operator regional, modificându-se actul constitutiv cu respectarea dispoziţiilor art. 2 lit. g1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.

Rezultă din documentele prezentate la dosar că societatea după reorganizare este constituită în integralitate din capitalul social al unităţilor administrativ teritoriale membre a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitare „Asociaţia de Apă” Sibiu, cu un capital social integral public, iar prin obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare pe raza de competenţă a unităţilor administrativ teritoriale membre ale Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitare, care se întind pe mai multe judeţe ale ţării, inclusiv administrarea funcţională şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, cât şi implementarea programelor de investiţii publice de interes regional realizate în cadrul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară destinate înfiinţării modernizării şi după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor prestatoare de servici publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţei, aprobată prin Legea nr. 362/2009.

Toate aceste atribuţii ale operatorului regional SC Apă Canal SA Sibiu demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăţi comerciale de interes local şi transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public, şi anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare.

Aşadar, se poate observa că instituţia juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare este distinctă de instituţia juridică a societăţii comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entităţii care a participat la capitalul entităţii respective.

Transformarea SC Apă Canal SA Sibiu dintr-o societate comercială de interes local într-un operator regional în scopul ce a fost evidenţiat, determină neîncadrarea acesteia în ipoteza de reglementare a art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, deoarece funcţia de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale în Adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local este incompatibilă cu funcţia de primar, în accepţiunea legii, numai în situaţia în care există posibilitatea utilizării votului de acţionar într-un scop personal sau luarea de către primar a unor hotărâri în detrimentul intereselor societare, situaţie exclusă având în vedere caracterul acestei societăţi de entitate cu caracter regional, în care sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entităţii care a participat la capitalul entităţii respective şi care participă în egală măsură în organele de conducere ale acesteia, exercitând un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003, ca fiind „situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative”.

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicţia de a cumula două sau mai multe funcţii/atribuţii care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligaţia să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu.

Pornind de la această definiţie şi având în vedere caracteristicile operatorului regional a serviciilor de apă şi de canalizare, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 51/2006 şi Legea nr. 241/2006, identificate în actul constitutiv al operatorului regional SC Apă Canal Sibiu SA, dar şi în celelalte documente care atestă reorganizarea societăţii, se poate concluziona că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimat, Înalta Curte a constatat că nu este întemeiată, întrucât la dosar nu există dovada acestor cheltuieli, motiv pentru care cererea va fi respinsă.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 31 din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2015.