Denial of reparatory benefits for ethnic persecution: sufficiency of evidence on displacement motives and court's duty to investigate comparative beneficiary status

Decizia nr. 2395/2015

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 33806 din 27 decembrie 2012 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 179 din 06 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din probele administrate nu rezultă că părăsirea domiciliului familiei reclamantei s-ar fi datorat persecuţiilor entice, ci datorită războiului.

3. Recursul formulat de A.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând faptul că fratele său, care a suferit aceleaşi persecuţii ca şi reclamanta, are dobândit statutul de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte a constatat că interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor legale nu este în acord cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice (...). Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a susţinut că fratele său, numitul B., beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, iar instanţa de fond, în virtutea rolului activ impus de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., poate şi trebuie să solicite suplimentarea probatoriului administrat, în sensul celor arătate.

Este adevărat că este sarcina reclamantei de a-şi proba cererile şi pretenţiile deduse judecăţii, însă în cazul de faţă, în care reclamanta nu beneficiază de apărare calificată, instanţa trebuie să manifeste diligenţe sporite pentru aplicarea şi respectarea dreptului la un proces echitabil, în scopul pronunţării unei soluţii temeinice şi legale.

Având în vedere necesitatea suplimentării probatoriului administrat, cu depunerea înscrisurilor privind situaţia fratelui reclamantei, acte de stare civilă şi hotărârea Casei Judeţene de Pensii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, instanţa de recurs va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre soluţionare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 179 din 06 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2015.