Lawyer admission conditioned on resolving incompatibility: two-month statutory deadline is peremptory, not merely recommendatory.

Decizia nr. 2327/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea formulată la data de 15 decembrie 2011 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/42/2011, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Prahova anularea deciziilor nr. 634 din 06 mai 2011, nr. 658 din 6 mai 2011, nr. 633 din 6 mai 2011, nr. 637 din 6 mai 2011 şi nr. 635 din 6 mai 2011 emise de pârâtul Baroul Prahova.

În motivarea cererii, reclamaţii au arătat că prin deciziile nr. 8, 9, 10, 11 şi 12 din 17 ianuarie 2011 emise de Baroul de Avocaţi Prahova li s-a comunicat că sunt primiţi în profesia de avocat fără examen, însă, ulterior, prin deciziile nr. 633, 634, 635, 637 şi 638 din 06 mai 2011, pe care le contestă, li s-a comunicat că deciziile de primire în profesia de avocat fără examen emise anterior au rămas fără efect ca urmare a expirării termenului de 2 luni prevăzut de disp. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Reclamanţii au mai arătat că împotriva deciziilor a căror anulare o solicită au formulat contestaţie la Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, care, prin adresa din 19 mai 2011, le-a comunicat că aceasta a fost înregistrată din 17 mai 2011, iar în vederea soluţionării contestaţiei U.N.B.R. a solicitat Baroului Prahova cu adresa din 17 mai 2011 un punct de vedere scris, contestaţia urmând a fi soluţionată de către Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România după primirea punctului de vedere al Baroului Prahova, la prima şedinţă de consiliu potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

De la acea dată, 19 mai 2011, deşi au revenit cu actul din 29 noiembrie 2011, nu au mai primit niciun răspuns la contestaţia formulată.

Reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, apreciind că aceste dispoziţii încalcă art. 16 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţia României.

Pe fondul cauzei, reclamanţii au arătat că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care prevăd că în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei, nu pot înlătura efectele deciziilor de primire în profesia de avocat ce le-au fost emise, deoarece termenul de 2 luni prevăzut de aceste dispoziţii este un termen de recomandare şi nu de decădere, astfel ca încălcarea termenului să lase fără eficienţă juridică deciziile de primire în profesie fără examen.

Din interpretarea disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, rezultă că, în caz de incompatibilitate, există obligaţia Consiliului baroului de a rezolva această situaţie prin emiterea unor dispoziţii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, dispoziţii care în cauză nu s-au respectat.

S-a mai arătat de către reclamanţi că Baroul Prahova, cu încălcarea disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, a înţeles să emită decizii prin care li s-a comunicat practic anularea deciziilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, decizii ce sunt nelegale şi de natură a vătăma drepturile câştigate.

Pârâţii au solicitat, prin cererea din 09 ianuarie 2012, ca reclamanţii să precizeze cadrul procesual, atât în ceea ce priveşte obiectul acţiunii, având în vedere faptul că în cursul anului 2011 nici pârâtul Baroul Prahova şi nici Uniunea Naţională a Barourilor din România nu au emis decizii cu nr. 633-638, cât şi în ceea ce priveşte calitatea procesuală a părţilor în cauză.

Reclamanţii au depus cerere de completare a acţiunii, la data de 25 ianuarie 2012, prin care au solicitat, pe lângă anularea actelor nr. 633, 634, 635, 637 şi 638 din 06 mai 2011, şi obligarea pârâţilor să îi treacă pe tabloul avocaţilor incompatibili.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 martie 2012, Curtea de Apel Ploieşti a luat act de strămutarea judecăţii cauzei, dispusă de Î.C.C.J, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 753, pronunţată în Dosarul nr. x/1/2012, de la această instanţă la Curtea de Apel Constanţa şi a dispus scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea lui la Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 20 martie 2012 sub acelaşi număr - x/42/2011.

La termenul de judecată din data de 20 iunie, reclamanţii au depus precizări prin care au arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea adreselor nr. 634, nr. 635, nr. 636, nr. 637 şi nr. 638, toate din data de 6 mai 2011, prin care i s-a comunicat fiecărui reclamant că deciziile de primire în profesia de avocat fără examen cu nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11 şi nr. 12 din data de 17 ianuarie 2011 au rămas fără efect, cât şi obligarea pârâţilor la trecerea şi înscrierea reclamaţilor pe tabloul avocaţilor incompatibili, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 313 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată de reclamanţii A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul de Avocaţi Prahova, având ca obiect - anulare decizie Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că din dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat rezultă că, într-adevăr, Consiliul baroului are obligaţia de a emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, precum şi de reînscriere pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, însă doar în situaţia în care intervine suspendarea calităţii de avocat în temeiul art. 28 din lege pe durata existenţei stării de incompatibilitate, în una dintre situaţiile prevăzute de art. 15.

Suspendarea calităţii de avocat presupune ca această calitate să existe la momentul intervenirii uneia dintre situaţiile de incompatibilitate menţionate, doar în acest caz Consiliul Baroului având obligaţia de emitere a unei decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili.

Dat fiind faptul că, în speţă, starea de incompatibilitate a existat încă de la primirea în profesia de avocat, situaţia reclamanţilor este una diferită, găsindu-şi încadrarea în alin. (2) al art. 25.

Conform acestor dispoziţii, actul administrativ de primire în profesia de avocat este unul atipic deoarece nu îşi produce efectele de la emiterea lui, ci condiţionat, de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie să se producă în interiorul unui termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.

Curtea a apreciat că termenul de 2 luni nu poate fi calificat ca fiind un termen de recomandare, deoarece o astfel de interpretare s-ar opune principiului securităţii raporturilor juridice în condiţiile în care actul administrativ ar fi lipsit de efecte juridice pe o perioadă incertă şi nelimitată de timp, fiind lăsat exclusiv la latitudinea destinatarului actului momentul la care ar urma ca acesta să-şi producă efectele.

S-a constatat că reclamanţii nu au respectat nici condiţia şi nici termenul inserate în deciziile de primire în profesia de avocat, astfel încât aceste acte administrative nu îşi mai pot produce efectele, devenind caduce.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii C., A., D., E. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii au susţinut că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, invocând următoarele motive:

- au fost încălcate dispoziţiile art. 29 alin. (4) şi urm. din Legea nr. 47/1992, instanţa de fond având obligaţia de a înainta spre soluţionare Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 51/1995 invocată de reclamanţi, excepţie cu privire la care aceştia nu au renunţat;

- termenul de 2 luni prevăzut de dispoziţiile art. 24 alin. (2) este un termen de recomandare şi nu de decădere ca să se poată dispună încetarea efectelor deciziilor de primire în profesie; pe de altă parte, primirea în profesia de avocat s-a efectuat în baza deciziilor emise de Baroul Prahova, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel că lipsirea de efecte juridice a acestor decizii nu se putea face prin simple adrese de comunicare din partea Baroului Prahova că deciziile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen au rămas fără efect, pe motiv că nu am rezolvat starea de incompatibilitate în termen de 2 luni.

De asemenea, au arătat recurenţii că, în mod greşit, s-a apreciat prin sentinţa recurată că termenul de 2 luni nu poate fi calificat ca fiind un termen de recomandare, susţinerea că potrivit principiului securităţii raporturilor juridice, nu se poate stabili prin actul administrativ o perioadă incertă şi nelimitată în timp, este greşită, termenul de 2 luni trebuie socotit de la încetarea stării de incompatibilitate, stare care subzistă şi în prezent, recurenţii fiind judecători la Curtea de Apel Ploieşti.

- din interpretarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rezultă că în caz de incompatibilitate există obligaţia Consiliului baroului de a rezolva această situaţie, prin emiterea unor dispoziţii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, dispoziţii care în cauză nu s-au respectat.

Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

La data de 12 mai 2014, recurentul – reclamant B. a depus prin serviciul registratură cerere de renunţare la judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 313/CA din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil, Înalta Curte constată faptul că recurentul-pârât B. a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului declarat.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

În raport de dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”, având în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecarea recursului.

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de criticile recurenţilor C., A., D. şi E., faţă de actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma prevederilor legale aplicabile, reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

Se reţine că prin deciziile nr. 8, 9, 10 şi 12 din 17 ianuarie 2011, Baroul Prahova, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a admis cererea recurenţilor de primire în profesia de avocat, prevăzând expres că decizia urmează să-şi producă efectele condiţionat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii acestei decizii).

Potrivit art. 24 din Legea nr. 51/1995 (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

Constată Înalta Curte că deciziile din 17 ianuarie 2011 emise de Baroul Prahova sunt decizii de primire în profesie condiţionată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni conform art. 24 din Legea nr. 51/1995.

Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, de care depinde soluţionarea litigiului, este aceea dacă o persoană căreia i s-a aprobat primirea în profesia de avocat şi care se află în stare de incompatibilitate, poate fi înscrisă direct în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei sau pe tabloul avocaţilor incompatibili, potrivit dispoziţiilor legale care guvernează profesia de avocat.

Conform art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege (forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor) „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.

Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010) „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”.

Conform art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.

Deşi textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată vizează data de la care se produc efectele deciziilor de primire în profesia de avocat şi anume „de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”, din art. 14 lit. a) coroborat cu art. 28 al Statutului profesiei de avocat rezultă că una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi primit în această profesie este aceea a inexistenţei unei stări de incompatibilitate.

În raport de aceste prevederi legale, pentru a avea loc înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi şi, implicit, dobândirea dreptului de exercitare a profesiei, este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe: existenţa unei decizii de primire în profesia de avocat şi dovada rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni de la emiterea deciziei.

În speţa de faţă însă, recurenţii nu au îndeplinit condiţia privind rezolvarea stării de incompatibilitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (2) din legea menţionată.

Pe de altă parte, în nici un caz nu poate fi dispusă înscrierea acestora pe tabloul avocaţilor incompatibili, deoarece din interpretarea gramaticală şi teleologică a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, rezultă că înscrierea în acest tablou nu se poate face decât pentru avocaţii definitivi sau stagiari care au figurat în tabloul anual întocmit de Baroul local, conform art. 24 din lege şi în cursul exercitării profesiei acestora a intervenit un motiv de incompatibilitate dintre cele reglementate de art. 14 din lege sau art. 28 din Statutul profesiei de avocat. Or, recurenţii nu se află în această situaţie.

În ceea ce priveşte susţinerile intimaţilor referitoare la faptul că obiectul acţiunii vizează anularea adreselor nr. 633, 634, 635 şi 638 din 6 mai 2011 şi nu a deciziilor nr. 7, 8, 9, 10, 11 şi 12 din 17 ianuarie 2011, instanţa de control judiciar reţine că adresele fac referire la faptul că deciziile au rămas fără efect şi fac corp comun cu acestea.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurenţilor C., A., D. şi E. la plata sumei de 400 RON către intimatul – pârât Baroul Prahova şi la plata sumei de 400 RON către intimata – pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (3) ale acestui articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunţare a recurentului – reclamant B. la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 313/CA din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de C., A., D. şi E. împotriva sentinţei nr. 313/CA din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii – reclamanţi C., A., D. şi E. la plata sumei de 400 RON către intimatul – pârât Baroul Prahova şi la plata sumei de 400 RON către intimata – pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2014.