Jurisdiction to review Central Electoral Bureau decisions on local bureau composition versus exclusive Supreme Court jurisdiction

Decizia nr. 2307/2014

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 mai 2014, contestatorul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 73D din 11 mai 2014 a Biroului Electoral Central.

În motivarea cererii, contestatorul a susţinut, în esenţă, că prin decizia atacată Biroul Electoral Central i-a respins în mod neîntemeiat contestaţia privind completarea Biroului Electoral Judeţean nr. 25 Ilfov, înregistrată la B.E.C. în data de 11 mai 2014, cu motivarea că în adresa din 28 februarie 2014, comunicată Biroului Electoral Central de Autoritatea Electorală Permanentă, contestatorul nu figurează ca partid politic care are membri în Parlamentul European.

Contestatorul a criticat decizia sus-menţionată, arătând că prin înscrierea în Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, în data de 23 martie 2014, a domnului A., europarlamentar încă din anul 2009, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat dobândeşte potrivit legii, statutul de partid europarlamentar potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, calitate care a fost adusă la cunoştinţă atât a Autorităţii Electorale Permanente prin adresa din 23 martie 2014, cât şi a Biroului Electoral Central, prin adresa din 24 martie 2014.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public, raportat la dispoziţiile legale incidente, o apreciază că este întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 33/2007, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau electorale dintre acestea, precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri. Contestaţiile se depun la biroul electoral ierarhic superior sau, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de acestea în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia biroului electoral ierarhic superior sau, după caz, hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

Din analiza textului sus-menţionat, se desprinde concluzia că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, poate fi învestită, în procedura şi cu respectarea termenelor prevăzute în art. 32 din Legea nr. 33/2007, exclusiv cu contestarea actului privind constituirea Biroului Electoral Central, anule actul prevăzut de art. 24 alin. (5) din aceeaşi lege.

Obiectul contestaţiei de faţă nu se încadrează însă în ipoteza expres prevăzut de dispoziţiile art. 32, coroborat cu art. 24 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, ci priveşte un act administrativ prin care Biroul Electoral Central a soluţionat contestaţia formulată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Ilfov împotriva operaţiunii de completare a Biroului Electoral nr. 25 Ilfov.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Or, în conţinutul Legii nr. 33/2007 nu există un text care să prevadă expressis verbis că hotărârile Biroului Electoral Central pronunţate în soluţionarea contestaţiilor privind completarea birourilor electorale, sunt supuse contestaţiei/plângerii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aceste condiţii, în lipsa unui text expres, nu poate fi reţinută aplicarea, prin analogie, a dispoziţiilor art. 32 în prezenta speţă.

În continuare, în ceea ce priveşte natura actului dedus judecăţii în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că decizia nr. 73D din 11 mai 2014, adoptată de Biroul Electoral Central în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/2007 reprezintă un act administrativ, emis de o autoritate publică centrală, mai exact un „act administrativ jurisdicţional”, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, din punct de vedere formal, contestaţia formulată în cauza de faţă este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceasta, iar sub aspectul competenţei materiale sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din lege.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (3), din aceeaşi lege. „Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din punct de vedere procedural, în cauza de faţă sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa competentă material fiind, potrivit art. 10 alin. (1), Curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege, Curţii de Apel Bucureşti.

În concluzie, excepţia necompetenţei materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public va fi admisă, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cauza privind pe Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat în contradictoriu cu Biroul Electoral Central spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2014.