Revision inadmissible: appellate judgment denying appeals without evoking the merits fails the prerequisite for extraordinary remedies

Decizia nr. 2292/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 2373 din 06 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursurile declarate de recurenţii A., B. - procurator al recurentei C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 2003 din 06 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local al Oraşului Salcea - prin Primar, Societatea Agricolă E. - prin Lichidator Judiciar F. IPURL, Comisia Locală de Fond Funciar Salcea, Comisia de Fond Funciar a Judeţului Suceava, G., H. şi I. şi Prefectul Judeţului Suceava - intervenient în interesul reclamantului, ca nefondate.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut, în esenţă, următoarele:

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a reţinut că obiectul cererii de faţă îl constituie anularea H.C.L. nr. 1/2009 iar obiectul cererii ce a format Dosarul nr. x/110/2007 l-a constituit anularea H.C.L. nr. 13/2006, astfel că apărările invocate ca motive de nelegalitate a actelor administrative diferă.

Mai mult, acţiunea în anulare H.C.L. nr. 13/2006 a fost fundamentată pe decizia nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, în timp ce în acţiunea de faţă se invocă încălcarea sentinţei nr. 192/2008.

A mai reţinut instanţa că între părţi au existat nenumărate litigii, însă nicio hotărâre nu a statuat în sensul că cei trei recurenţi au drept de proprietate asupra unor terenuri individualizate.

Prin decizia nr. 369/2006, Tribunalul Suceava, anulând titlul de proprietate emis în favoarea Societăţii Agricole E., a reţinut că dreptul de proprietate trebuia reconstituit în favoarea membrilor asociaţiei, însă nu pentru fiecare ci în indiviziune. Pornind de la decizia mai sus menţionată, recurenţii au iniţiat mai multe procese prin care au solicitat fie punerea în posesie, fie obligarea la emiterea titlului de proprietate, fie aplicarea de amenzi, acţiuni care au fost respinse prin hotărâri irevocabile.

A mai reţinut instanţa că aceleaşi considerente se regăsesc şi în sentinţa nr. 3855 din 07 noiembrie 2006 prin care s-a respins acţiunea având ca obiect punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate formulate de reclamanţii D., J., K. În plus, prin această hotărâre s-a reţinut că „reclamanţii nu pot fi puşi în posesie pe vechiul amplasament, aceştia având doar posibilitatea de a solicita plata creanţei în natură sau în bani”.

Prin hotărârile pronunţate, instanţele au dezlegat irevocabil efectele înscrisului asupra dreptului invocat. Astfel, prin decizia nr. 809 din 19 iulie 2007, Tribunalul Suceava a reţinut că autorul acesteia a fost pus în posesie pe alt amplasament, nefiind confirmate susţinerile sub aspectul identităţii amplasamentului terenurilor menţionate în registrul agricol şi adeverinţa cu amplasamentul terenurilor menţionate în titlul emis pe numele societăţii agricole şi care a fost anulat prin decizia nr. 369/2006.

În ceea ce priveşte excepţia puterii lucrului judecat, în raport de decizia nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, Curtea de Apel a constatat că recurenţii nu au fost părţi în Dosarul nr. x/C/2006 având ca obiect anularea hotărârii nr. 293/1998 şi a titlului de proprietate emis în favoarea Societăţii Agricole E., astfel că nu sunt întrunite elementele lucrului judecat.

Prin decizia nr. 369/2006 nu s-a statuat asupra dreptului de proprietate al recurenţilor şi nici nu a fost obligată Comisia locală să emită titluri de proprietate

De altfel, nici Tribunalul Bacău, prin sentinţa nr. 192/2008, nu a statuat asupra dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, respingând capătul de cerere privind eliberarea titlului de proprietate a reţinut că pentru emiterea acestuia trebuie să se urmeze procedura prevăzută de legea specială.

În cauză, recurenţii nu au făcut dovada că deţin în proprietate terenuri care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul privat al oraşului Salcea. Pe lângă faptul că prin hotărârea nr. 1/2009 a fost inventariată o suprafaţă mai mare decât cea din hotărârea nr. 13/2006, recurenţii erau ţinuţi a face dovada că în această suprafaţă au fost înglobate terenuri asupra cărora au un drept de proprietate şi să le individualizeze.

Ori, recurenţii au renunţat în faţa instanţei de fond şi la proba cu expertiza topo-cadastrală astfel că nu s-a putut proceda nici măcar la identificarea amplasamentului terenurilor.

Apărarea recurentului A. cu referire la adeverinţă nu poate fi reţinută deoarece titlul de proprietate pe numele autorului său a fost emis ulterior adeverinţei.

De altfel, legalitatea titlului a fost verificată în Dosarul nr. x/314/2010 a Judecătoriei Suceava instanţă care, prin sentinţa nr. 4584 din 17 octombrie 2012 irevocabilă, a respins acţiunea ca nefondată.

Conchide instanţa că, în raport de considerentele acestei hotărâri nu pot fi reţinute nici motivele referitoare la faptul că tatăl recurentului nu ar fi fost de acord să primească în compensare alt teren.

Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva deciziei nr. 2373 din 06 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul A., prin invocând dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4 şi 7 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, iar prin decizia nr. 3173 din 20 septembrie 2013 s-a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, având în vedere că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7 (invocat în cauza dedusă judecăţii) cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 18 noiembrie 2013 a fost învestită cu soluţionarea cererii de revizuire.

În esenţă, în motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a arătat că decizia nr. 2373 din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău este potrivnică cu sentinţa nr. 192/2008 şi decizia nr. 369/2006, irevocabile, ambele pronunţate de Tribunalul Suceava, fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat.

Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are în vedere considerentele în continuare arătate:

În conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi legale rezultă că una dintre condiţiile generale de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac este aceea, ca prin hotărârea vizată să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Or, în cauză, se solicită revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care s-au soluţionat cu caracter irevocabil, recursurile declarate de recurenţii A., B. - procurator al recurentei C. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 2003 din 06 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, soluţia fiind de respingere a recursurilor ca nefondate.

În raport de cele mai sus arătate, precum şi de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că, neevocând fondul, decizia atacată de revizuenţi nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

În ceea ce priveşte precizarea formulată verbal la ultimul termen de judecată de către revizuent, în sensul că cererea de revizuire vizează şi sentinţa civilă nr. 2003 din 06 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că nu a fost învestită legal cu acest petit, care excedează cadrului procesual stabilit prin cererea de revizuire înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bacău, precum şi prin hotărârea de declinare a competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, nefiind incidentă în cauză ipoteza legală impusă de legiuitor, referitoare la evocarea fondului, în temeiul art. 326 alin. (3) cu referire la art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cererea de revizuire de faţă nu este admisibilă, iar raportat la considerentele reţinute constată că nu se mai impun a fi examinate distinct şi condiţiile de admisibilitate ale motivului de revizuire indicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2373 din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 03 iunie 2015.