Direct concession of state agricultural land to asset purchaser upheld; appeal dismissed

Decizia nr. 2284/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/64/2010, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- obligarea pârâtei, în calitate de concedent, ca în condiţiile art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 şi art. 771-772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001 modificată prin H.G. nr. 354/2005, să atribuie direct în concesiune, terenul agricol în suprafaţă de 202,48 ha şi teren neagricol în suprafaţă de 77,25 ha, situat în localitatea Corabia, judeţul Olt;

- anularea licitaţiei publice cu strigare organizată de către Agenţia Domeniilor Statului pentru data de 07 septembrie 2010, în vederea concesionării unor suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă, proprietate publică sau privată a statului, teren aflat în administrarea pârâtei A.D.S., situat în localitatea Corabia, judeţul Olt, pe raza SC B. SA Corabia.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii, invocând totodată excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Braşov şi a autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 septembrie 2010, instanţa a respins ca nefondată atât excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Braşov cât şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 176/F din 05 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Braşov în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, pârâta fiind obligată, în calitate de concedent, să atribuie reclamantei direct în concesiune, în condiţiile art. 211-art. 213 din Legea nr. 268/2001 modificată, terenul agricol în suprafaţă de 202,48 ha şi neagricol în suprafaţă de 77,25 ha situat în localitatea Corabia, judeţul Olt, ambele aflate în administraţia A.D.S. şi aflate pe raza SC B. SA Corabia. Au fost respinse restul pretenţiilor solicitate de reclamantă.

Împotriva sentinţei nr. 176/F din 05 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov a formulat recurs A.D.S., recurs ce a fost admis prin decizia nr. 803 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia menţionată, instanţa a dispus, casarea sentinţei nr. 176 din 05 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea deciziei, instanţa de casare a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât şi soluţionată de instanţă prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2010, este nefondată, în cauză nefiind întrunite condiţiile referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că problema de drept de a cărei dezlegare depinde soluţia în cauză de faţă este aceea dacă suprafaţa de teren pentru care s-a solicitat obligarea recurentului-pârât să o atribuie direct în concesiunea reclamantei-intimate sunt afectate de active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 211-213 din Legea nr. 268/2000 privind privatizarea societăţii comerciale ce deţine în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă.

De asemenea, s-a reţinut că este de necontestat faptul că la punerea în posesie a intimatei-reclamante, urmare a punerii în executare a sentinţei nr. 82/2009 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat că suprafaţa reală deţinute de SC B. SA Corabia este mai mare, iar pentru această diferenţă, s-a solicitat de către reclamantă concesionarea prin atribuire directă.

În cauză, în primul ciclu procesual s-a solicitat proba cu expertiza agricolă pentru a se identifica dacă pe suprafaţa de teren ce face obiectul prezentei cauze sunt amplasate active, care din acestea fac obiectul contractelor de concesiune nr. 12/2008 şi 17/2009, natura fiecărui activ şi ce suprafaţă este necesară, potrivit legii, a fi atribuită direct în concesiune reclamantei.

Proba solicitată nu a fost pusă în discuţia părţilor în primul ciclu procesual, proba apreciată de instanţa de recurs, ca fiind necesară pentru corecta soluţionare a cauzei, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt şi drept stabilite.

Ca urmare, a fost admis recursul, casată sentinţa recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru administrarea probei cu expertiza tehnică agricolă urmând a se stabili situaţia de fapt referitoare la terenurile pentru care se solicită concesionarea prin atribuire directă de către reclamantă natura juridică a acestora şi incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 268/2009 referitoare la concesionarea prin atribuire directă.

Hotărârea instanţei de fond-după rejudecare

În rejudecare, având în vedere decizia de casare şi limitele casării stabilite prin decizia nr. 803/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice agricole.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/64/2010*, iar prin sentinţa nr. 53/F din 11 martie 2013, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Braşov în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, aceasta fiind obligat ca, în calitate de concedent, în condiţiile art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003 şi art. 771-772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001 modificată prin H.G. nr. 353/2005, să atribuie reclamantei, direct în concesiune terenul agricol în suprafaţă de 182,51 ha şi terenul neagricol în suprafaţă de 77,25 ha, situat în localitatea Corabia, judeţul Olt, pe raza SC B. SA Corabia, conform raportului de expertiză din 18 ianuarie 2013, întocmit de expert ing. C.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că pârâta Agenţia Domeniilor Statului nu a contestat starea de fapt prezentată de reclamanta SC A. SA cu privire la dobândirea de către aceasta de la SC B. SA Corabia, aflată în procedura falimentului, a bunurilor scoase la licitaţia din data de 05 octombrie 2008, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007, a obiectului acestui contract şi a obligării de către instanţă a Agenţiei Domeniilor Statului să încheie cu reclamanta contractul de concesiune (metoda atribuire directă) din 07 decembrie 2009.

S-a constatat prin hotărâre irevocabilă că reclamanta se află în situaţia prevăzută de art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 fiind astfel îndreptăţită să primească în concesiune terenul cu destinaţie agricolă în calitate de investitor care a cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă.

Însă, cu ocazia punerii în posesie, cu privire la suprafeţele de 5.003,66 ha teren agricol şi 408,96 ha teren neagricol, s-a constatat de către A.D.S. că suprafaţa reală este mai mare cu 202,48 ha teren agricol şi 77,25 ha teren neagricol. Prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 07 ianuarie 2010, s-a consemnat faptul că atât pe suprafaţa care face obiect al contractului de concesiune, cât şi pe suprafaţa rămasă liberă de contract aflată în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului, există investiţii (amenajări de irigaţii şi de desecare) proprietate a SC A. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007.

Acţiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind în parte întemeiată, cu privire la obligarea pârâtei de a încheia cu reclamanta contract de concesiune prin metoda atribuirii directe pentru suprafeţele constatate în plus în teren cu ocazia punerii în posesie, pentru aceleaşi considerente avute în vedere în mod irevocabil de instanţă anterior şi anume:

Legea nr. 268/2001 modificată stabileşte regimul juridic al terenurilor din proprietatea statului, fie ea publică ori privată, aflate în prezent în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi care s-au aflat în administrarea unor societăţi comerciale cu capital de stat care au intrat între timp în procesul de privatizare, stabilind totodată şi regimul juridic al bunurilor ce deservesc terenurile în cauză, legiuitorul reglementându-le situaţia în corelare, în scopul evident de a permite exploatarea adecvată, potrivit destinaţiilor stabilite de la edificare pentru activele respective, prin raportare la uzul terenurilor pe care se află amplasate sau în considerarea cărora au fost edificate.

Art. 2 alin. (2) din lege defineşte terenurile cu destinaţie agricolă şi care fac obiectul Legii nr. 268/2001, respectiv terenurile agricole productive-arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, păşuni, fâneţe, sere, solaria, răsadniţe şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii zootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă, platforme şi spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă.

Prin prevederile art. 211-art. 213 din Legea nr. 268/2001 modificată, legiuitorul a stabilit un drept de preferinţă la concesionarea terenurilor cu destinaţie agricolă, în favoarea investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2) din lege.

Activele cumpărate de societatea reclamantă implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă definit expres de lege, neexistând nicio raţiune pentru care existenţa unei diferenţe de suprafaţă în plus faţă de cea scoasă pentru prima dată la licitaţie, ar conduce la concluzia că respectivele suprafeţe de teren ar putea avea o altă utilizare, cu atât mai mult cu cât, prin chiar procesul-verbal de predare primire s-a consemnat situaţia din teren şi anume că pe aceste suprafeţe se află tot active ale reclamantei.

De altfel apărările pârâtei au vizat fie autoritatea de lucru judecat, fie împrejurarea că reclamanta nu a dat curs invitaţiei de a proceda împreună la analizarea posibilităţii demarării concesiunii, pe fondul situaţiei nefiind invocate argumente care să conducă la concluzia că cele două suprafeţe de teren, obiect al principalului capăt de cerere, nu ar avea aceeaşi destinaţie ca cele deja aflate în concesionarea reclamantei.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada că această licitaţie publică cu strigare s-ar mai fi desfăşurat, astfel că, odată cu trecerea datei de 07 septembrie 2010, a rămas fără obiect.

În rejudecare, prin raportul de expertiză dispus în cauză, expertul a constatat că:

- activele proprietatea SC A. SRL implică obligatoriu necesitatea exploatării de către SC A. SRL a terenului agricol în suprafaţa de 182,51 ha şi a terenului neagricol de 77,25 ha, situate pe raza fostei SC B. SA Corabia.

- aceste terenuri nu pot fi utilizate pentru agricultură de un alt concesionar, deoarece toate canalele de desecare şi conductele de irigare, staţiile de pompare şi reţelele electrice ce le deservesc sunt proprietatea SC A. SRL

- deci aceste suprafeţe pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL

Din actele dosarului rezultă că, reclamanta a dobândit - în bloc „activele aflate în patrimoniul SC B. SA Corabia, societate ce a deţinut terenuri cu destinaţie agricolă, aflată în portofoliul A.D.S.

Datorită faptului că a intrat sub incidenţa Legii nr. 85/2006 - respectiv în procedura falimentului-patrimoniul acestei societăţi, SC B. SA Corabia, a fost supus vânzării în bloc, fiind dobândit de reclamanta SC A. SRL în cadrul acestei proceduri.

Sediul materiei acţiunii reclamantei îl reprezintă prevederile art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 249/2003, cât şi art. 771-772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 620/2001 potrivit cărora:

Art. 211 - (1) Terenurile cu destinaţie agricolă, care nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi art. 2 alin. (1), vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă astfel cum este definit la art. 2 alin. (2).

Art. 212 - Concesionarea prin atribuire directă se face pe perioada existenţei mijlocului fix sau a activului, dar nu mai mult de 49 de ani.

Art. 213 - În cazul procedurii de concesionare prin atribuire directă, nivelul redevenţei se aprobă de către Consiliul de administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului”

Art. 771 - Investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă li se atribuie direct în concesiune, potrivit art. 211 alin. (1) din lege, teren cu destinaţie agricolă, astfel:

a) pentru plantaţii de orice fel - vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, sere, solarii, răsadniţe - pot concesiona prin atribuire directă următoarele tipuri de teren cu destinaţie agricolă: productiv - arabil, precum şi teren cu destinaţie agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, păşuni, fâneţe, sere, solarii, răsadniţe, cât şi neproductiv - drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă;

b) pentru capacităţi de producţie din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinaţie agricolă: productiv - arabil, păşuni şi fâneţe cât şi neproductiv - drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă;

c) pentru amenajări de îmbunătăţiri funciare pot concesiona prin atribuire directă numai terenul cu destinaţie agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigaţii sau de desecări;

d) pentru spaţii de depozitare pol concesiona prin atribuire directă teren cu destinaţie agricolă neproductiv reprezentând drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă şi platforme care servesc nevoilor producţiei agricole;

e) pentru alte tipuri de active pot concesiona teren cu destinaţie agricolă neproductiv.

Art. 772 - Suprafaţa de teren cu destinaţie agricolă, care se atribuie direct prin concesionare potrivit art. 771, se stabileşte prin instrucţiunile de aplicare a prezentelor norme, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale”.

Coroborând aceste dispoziţii s-a concluzionat că legiuitorul, prin edictarea acestor norme a înţeles să nu restricţioneze dreptul investitorilor care au cumpărat active, indiferent că acestea au fost dobândite în procedura de privatizare sau în cea a falimentului, de a primi în concesiune terenuri cu destinaţie agricolă, dacă activele cumpărate implică necesitatea exploatării unor astfel de terenuri, acesta fiind de fapt scopul normelor conţinute de art. 211-213 din Legea nr. 268/2001.

Anterior declarării stării de faliment a SC B. SA Corabia, această societate deţinea cu titlu de concesiune terenul în litigiu, reclamanta având calitatea de investitor, întrucât este situată în categoria celor care au achiziţionat active (fără a face distincţie că sunt dobândite în procedura de privatizare ori în procedura falimentului).

Una din condiţiile impuse de art. 211 din Legea nr. 268/2001 este aceea de „a fi cumpărat”.

În cauza dedusă judecăţii, la data la care reclamanta a adresat cererea de atribuire directă a contractului de concesiune, era titulara dreptului de proprietate asupra activelor fapt ce rezultă din procesul-verbal de licitaţie din data de 05 octombrie 2008, actul de adjudecare încheiat în 30 octombrie 2007 la Craiova şi contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 16 iunie 2008 şi factura fiscală din 27 noiembrie 2007.

Acest aspect este recunoscut şi de reprezentanţii A.D.S. cu ocazia încheierii procesului-verbal de predare-primire a suprafeţei ce face obiectul contractului din 17 decembrie 2009 în care menţionează expresis verbis că „şi pe suprafaţa rămasă liberă de contract aflat în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului există investiţii (amenajări de irigaţii şi de desecare) proprietate a SC A. SRL conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007”.

Cu privire la natura bunurilor dobândite de reclamantă în baza amintitelor acte juridice, acestea fac parte din categoria activelor, în sensul Legii nr. 268/2001 şi H.G. nr. 626/2001 aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 354/2005.

În atare situaţie, instanţa a apreciat că reclamanta este îndreptăţită să i „se atribuie direct în concesiune potrivit ari. 211 alin. (1) din lege, teren cu destinaţie agricolă”, direct, fără procedura licitaţiei a contractului de concesiune, având ca obiect terenul în litigiu.

Din întreg probatoriul administrat, coroborat cu expertiza de specialitate, instanţa a reţinut că activele proprietatea SC A. SRL, constând în construcţii speciale, amenajări de irigaţii şi puţuri „amenajări de desecare, drumuri de acces în zona îndiguită, puţuri şi podeţe dobândite prin procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare încheiat la 30 octombrie 2007 şi contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 16 iunie 2008 implică obligatoriu necesitatea exploatării de către SC A. SRL a terenului agricol în suprafaţă de 182,51 ha şi terenului neagricol în suprafaţă de 77,25 ha situate pe raza fostei SC B. SA Corabia. Aceste terenuri nu pot fi utilizate pentru agricultură de un alt concesionar (dacă nu sunt desecate şi irigate) deoarece toate canalele de desecare şi conductele de irigare, staţiile de pompare şi reţelele electrice ce le deservesc sunt proprietatea SC A. SRL. Ca urmare, aceste suprafeţe intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 211 şi 213 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 şi pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL.

Conform procesului-verbal de licitaţie din 05 octombrie 2007 şi a actului de adjudecare din 30 octombrie 2007, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 16 iunie 2008, SC A. SRL a devenit titulara dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare asupra următoarelor active:

a) Teren în suprafaţă de 119.763,63 m.p. (compus din suprafeţele de teren ale sediilor de ferme cumpărate).

b) Linii electrice de 20 KV, în lungime de 70 km, pentru alimentare cu energie electrică a fermelor din incinta îndiguită Corabia, a staţiilor de irigare şi desecare, compuse din posturi de transformare, stâlpi, izolatori, cabluri electrice, etc.

c) Drumuri de acces în incinta îndiguită Corabia, compuse din 3 căi de acces.

d) 85 poduri şi podeţe peste canalele principale şi canalele secundare pentru asigurarea accesului între diverse tarlale şi parcele.

e) Amenajarea hidrotehnică de irigaţii Dăbuleni-Corabia situată pe malul stâng al Dunării, între km 632+700/665+100 pe fostul lac Potelu, cu o lăţime de 12 km în partea de Vest şi 0,7 km în partea de Est, pe o lungime de 32,4 km, compusă din: conducte principale şi secundare pentru irigaţii, antene şi hidranţi pentru irigaţii, staţii de pompare şi desecare.

f) Sistemul de desecare din incinta îndiguită Corabia compus dintr-o reţea de canale principale şi secundare. S-au cumpărat în total 207.925 m liniari de canale de desecare.

g) Construcţii ferme agricole, constituite din sedii administrative, locuinţe de serviciu, spaţii de depozitare produse agricole.

h) Plantaţiile de pomi de pe suprafaţa de 1.636,50 ha.

i) Plantaţie de vie pe suprafaţa de 1,4 ha.

Activele enumerate mai sus, nu fac obiectul contractului de concesiune prin metoda atribuire directă din 14 august 2008 şi nici ale contractului de concesiune prin metoda atribuire directă din 17 septembrie 2009.

Parcelele de teren care sunt înscrise în anexa nr. 1 a procesului-verbal de predare-primire din 12 septembrie 2011 în suprafaţă totală de 182,51 ha teren arabil, au fiecare pe suprafaţa lor active care le deservesc (canale de desecare, conducte îngropate cu hidranţi pentru irigat, poduri şi podeţe peste canale şi drumuri de acces), active cumpărate de SC A. SRL.

Suprafaţa de 182,51 ha arabil, precum şi suprafaţa de 77,25 ha teren neagricol (compusă din: 23,56 ha ape-bălţi, 29,67 ha drumuri şi 24,02 ha teren neproductiv) intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 211 şi 213 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 şi pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL.

Parcelele de teren arabil X şi Y (în suprafaţă totală de 19,97 ha) de pe teritoriul cadastral al oraşului Corabia, neavând pe suprafaţa lor active care le deservesc, cumpărate de SC A. SRL, nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 211 şi 213 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 şi nu pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL. De aceea s-a propus ca din suprafaţa totală de 202,48 ha teren arabil concesionat prin actul adiţional din 03 iunie 2011 să fie scăzută suprafaţa de 19,97 ha teren arabil, rămânând numai 182,51 ha teren arabil care pot fi atribuite direct spre concesionare către SC A. SRL.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a admis în parte acţiunea, pârâta fiind obligată să atribuie reclamantei prin concesiune directă suprafaţa de 182,52 ha teren agricol şi suprafaţa de 77,25 ha teren neagricol, conform raportului de expertiză efectuat în cauză în urma casării cu trimitere a cauzei.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 53/F din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov a formulat recurs pârâta Agenţia Domeniilor Statului, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC A. SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală întrucât a fost pronunţată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Un prim motiv de recurs îl constituie faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de considerentele şi dispoziţiile sentinţei civile nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/64/2008, sentinţă prin care s-a stabilit clar suprafaţa de teren agricol şi neagricol necesară a fi atribuită SC A. SRL pentru activele achiziţionate conform actului de adjudecare din data de 30 octombrie 2007 precum şi a contractului de vânzare-cumpărare din 30 iulie 2007 modificat prin actul adiţional din 16 iunie 2008.

Prin sentinţa nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 pronunţat de Curtea de Apel Braşov s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că activele deţinute de reclamantă implică necesitatea exploatării terenurilor cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 5.003,66 ha teren agricol şi 400,96 ha teren neagricol şi că reclamanta este îndreptăţită la concesionarea acestor suprafeţe prin atribuire directe.

Este adevărat că la punerea în posesie ca urmare a dispozitivului sentinţei nr. 82/F/CA din 18 mai 2005, s-a constatat că suprafaţa reală deţinută de SC B. SA Corabia este mai mare, însă pentru activele deţinute de reclamantă, suprafaţă ce trebuie atribuită direct a fost stabilită prin sentinţa nr. 82/2009.

Ca atare, recurenta consideră că instanţa de fond a ignorat „încă o dată” excepţia autorităţii de lucru judecat şi faptul că pentru diferenţa de teren contestată reclamanta nu deţine o hotărâre judecătorească irevocabilă care să oblige A.D.S. la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă.

Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se referă la activele aflate pe suprafaţa de 182,51 ha teren agricol şi 77,25 ha teren neagricol.

Astfel, prin decizia de casare nr. 803/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus casarea sentinţei nr. 176/2010 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei expertize tehnice agricole.

În cauză, instanţa a dispus efectuarea expertizei , dar în mod greşit a considerat că terenul în suprafaţă de 259,76 ha (agricol şi neagricol) trebuie concesionat prin atribuire directă deoarece limita dreptului de atribuire este stabilită de art. 211-213 din Legea nr. 268/2001, criteriul de atribuire este legea şi nu criteriul tehnic şi ştiinţific, obiectul atribuirii trebuie să fie terenul aferent exploatării activului şi nu terenul deservit de activ, iar tipul activului ce ar determina atribuirea nu a fost analizat de către instanţa de fond.

În mod evident, dacă prima instanţă ar fi ţinut cont şi de autoritatea de lucru judecat, ca apărare de fond, coroborată şi cu interpretarea corectă a normelor legale, ar fi constatat şi reţinut că suprafaţa atribuită prin sentinţa nr. 82/F/CA din 18 septembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov şi menţinută prin decizia nr. 2653/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie era cea reală din punct de vedere al tipului de active dobândite de reclamantă.

Ca urmare, în cazul îmbunătăţirilor funciare se poate concesiona prin atribuire directă numai terenul de sub active şi cel din zona de protecţie, aferent activului mijloc fix, terenul fiind accesoriu mijlocului fix.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat, argumentele fiind dezvoltate prin notele scrise numite „Precizări la întâmpinare”.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate raportat la dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat.

Prima critică a recurentei vizează excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 82/K/CA din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov.

Este de reţinut că în primul ciclu procesual, pârâta A.D.S. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie cea fost respinsă prin încheierea din data de 24 septembrie 2010.

Prin decizia de casare nr. 803 din 16 februarie 2013 a fost analizată critica vizând nelegalitatea încheierii din data de 24 septembrie 2010 prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de recurs concluzionând că: „critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat nu este fondată” nefiind îndeplinite „condiţiile referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză”, obiectul cauzei de faţă fiind diferit faţă de cel al cauzei în care s-a pronunţat sentinţa nr. 82/2009 a Curţii de Apel Braşov.

După casarea cu trimitere a cauzei, instanţa de fond s-a pronunţat în limitele deciziei de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. - „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Este evident că prin decizia nr. 803 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionată irevocabil excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în raport de sentinţa nr. 82/2009 a Curţii de Apel Braşov, problema de drept astfel dezlegată fiind obligatorie, situaţia în care susţinerile recurentei cu privire la criticile vizând primul motiv de recurs vor fi respinse ca nefondate, instanţa de fond pronunţându-se cu respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., critica vizând autoritatea de lucru judecat, fiind soluţionată irevocabil în primul ciclu procesual.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut întrucât instanţa, cu respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente.

Este de remarcat că prin decizia nr. 803/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus casarea cu trimitere a cauzei în vederea efectuării unei expertize tehnice agricole pentru a se stabili dacă pe terenul în litigiu sunt amplasate active, natura juridică a terenurilor şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 268/2001 referitoare la concesionare prin atribute directe.

Din proba administrată, cu respectarea dispoziţiilor art. 201 şi urm. (C. proc. civ.) a rezultat că suprafaţa de 182,51 ha teren agricol, precum şi suprafaţa de 77,25 ha teren neagricol, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 211 şi 213 din Legea nr. 268/2001.

Este de remarcat că toate apărările recurentei pârâte sunt fundamentate (direct sau indirect) pe excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de decizia nr. 82/F/2009 a Curţii de Apel Braşov, dar acest aspect, soluţionat irevocabil prin decizia de casare nr. 803/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu mai poate fi reanalizat în rejudecarea cauzei, instanţa de fond şi instanţa de recurs, în rejudecare fiind obligate să se pronunţe în limitele deciziei menţionate, „autoritatea de lucru judecat” invocată de recurentă (ca excepţie sau apărare în fond) intrând în puterea lucrului judecat.

Este de necontestat că intimata reclamantă a dobândit în bloc de la SC B. SA Corabia, în procedura de lichidare a activelor societăţii aflate în insolvenţă, bunurile scoase la licitaţie publică din data de 05 octombrie 2007, fiind încheiat actul de adjudecare din 30 octombrie 2007 şi contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 modificat prin actul adiţional din 16 iunie 2008.

Prin hotărârea irevocabilă, s-a constatat că SC A. SA se află în situaţia prevăzută de art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 fiind îndreptăţită în calitate de investitor care a cumpărat active ce necesită exploatarea unui teren cu destinaţie agricolă să primească în concesiune directă terenul.

Părţile litigante au încheiat contractul de concesiune din 07 februarie 2009, având ca obiect transmiterea dreptului şi a obligaţiilor de exploatare a terenului agricol în suprafaţă de 5.003,66 ha şi 396,45 ha teren neagricol, iar prin procesul-verbal de predare-primire - s-a predat intimatei suprafaţa totală de 5.400,11 ha.

Chiar recurenta-intimată precizează prin întâmpinare formulată că sentinţa nr. 82/F/CA din 18 mai 2009 a fost executată, iar cu ocazia punerii în posesie, respectiv prin procesul-verbal de predare-primire din 07 ianuarie 2010 s-a constatat că suprafaţa reală deţinută de SC B. SA Corabia este mai mare. Din procesul-verbal de predare-primire rezultă că atât pentru suprafaţa care face obiectul contractului de concesiune din 17 decembrie 2009 (adică 5.400,11 ha), cât şi pe suprafaţa rămasă liberă din contract „există investiţii (amenajări de irigaţii şi de desecări) proprietate a SC A. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007”.

Fără a relua situaţia de fapt expusă pe larg de prima instanţă, ţinând cont de probatoriul administrat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007, contractul de concesiune din 17 decembrie 2009, procesul-verbal de predare-primire din 07 ianuarie 2010, sentinţa nr. 82/2009 a Curţii de Apel Braşov, irevocabil prin decizia nr. 5653/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi expertiza efectuată, în cauză, ale cărei concluzii sunt în concordanţă cu celelalte probe se constată că prima instanţă în mod corect a concluzionat că activele deţinute de reclamantă necesită exploatarea terenurilor cu destinaţie agricolă solicitate în limita suprafeţei de 182,51 ha teren agricol şi 77,25 ha teren neagricol, exploatate ca atare de SC B. SA Corabia, de la care reclamanta a dobândit activele, reclamanta fiind îndreptăţită la concesionarea prin atribuire directă, în condiţiile art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 modificat prin Legea nr. 249/2003 a terenurilor stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

De asemenea, este de reţinut că, de altfel, calitatea de persoană îndreptăţită la concesionare prin atribuire directă, în condiţiile art. 211-213 din Legea nr. 268/2001 modificată a fost stabilită irevocabilă prin sentinţa nr. 82/2009 a Curţii de Apel Bucureşti.

Faţă de considerentele expuse, ţinând cont de criticile recurentei, critici ce vizează direct sau indirect „autoritatea de lucru judecat” în raport de sentinţa nr. 82/2009 a Curţii de Apel Braşov, excepţie soluţionată irevocabil prin decizia nr. 803/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinţei recurate, context în care Înalta Curte va respinge recursul declarat Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 53/F din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 53/F din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 iunie 2015.