Conflict of jurisdiction over pension claim: temporal application of legislative change in administrative competence and continuity of pending proceedings under Civil Procedure Code

Decizia nr. 1949/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3827 din 17 octombrie 2014, Tribunaul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că decizia contestată de reclamant a fost emisă în baza O.U.G. nr. 105/1999 care la art. 7 alin. (4) prevede că împotriva hotărârii emisă în soluţionarea cererilor pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

Este real faptul că art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/1999 a fost modificat prin art. 33 din Legea nr. 76/2012 , stabilind competenţa litigiilor la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, însă modificarea a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, după introducerea acţiunii - 30 ianuarie 2013.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 58 din 17 februarie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi invocată din oficiu de instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II civilă şi de contencios administrativ, şi, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, în baza art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. XXIII al Legii nr. 2/2013 „Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Prin urmare, chiar dacă la data sesizării Tribunalului Iași, acesta nu era competent să soluţioneze prezenta cauza, acesta nu mai putea la data de 17 octombrie 2013 să-și decline competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel, la acea data fiind pe deplin competent să soluţioneze cauza.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de faţă se solicită anularea deciziei nr. 309441/2012 emisă de Casa Teritorială de Pensii, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 105/1999.

Înalta Curte constată că la momentul introducerii acţiunii (30 ianuarie 2013) erau în vigoare dispoziţiile art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/1999, care prevedeau competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel.

Conform art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, în vigoare la momentul formulării acţiunii „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile.”

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Casa Teritorială de Pensii Iaşi este de competenţa Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în cauză neavând relevanţă faptul că ulterior sesizării instanţei de judecată competenţa a fost modificată prin art. 33 din Legea nr. 76/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Casa Teritorială de Pensii Iaşi în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2014.