Jurisdictional conflict resolved: lawyer’s challenge to Bar Council acts assigned to Bucharest Court of Appeal.

Decizia nr. 1946/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4616 din 02 octombrie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Întrucât în speţă s-a solicitat şi anularea unui act emis de Consiliul U.N.B.R., care este asimilat unei autorităţi publice centrale, iar după completarea obiectului cererii capetele de cerere din acţiunea iniţială au devenit capete de cerere accesorii, soluţionarea acestora din urmă revenind instanţei competente să soluţioneze capătul de cerere principal, în temeiul dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie anularea hotărârii nr. 10069 din 15 noiembrie 2011 a Consiliului Baroului Bucureşti prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind suspendarea din profesia de avocat, precum şi anularea deciziei nr. 607 din 15 decembrie 2012 a Consiliului U.N.B.R. prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei împotriva hotărârii mai sus menţionate.

Curtea de apel a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, hotărârea nr. 10069 din 15 noiembrie 2011 a Consiliului Baroului Bucureşti este act administrativ în înţelesul textului legal menţionat, aceasta producând efecte juridice, şi putând face obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ. Chiar dacă prin decizia Consiliului U.N.B.R. a fost respinsă contestaţia împotriva acestei hotărâri, actul administrativ care produce efecte juridice este tot acesta din urmă, act emis de o autoritate de nivel local.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauză se solicită anularea unui act emis de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulităţii unui act administrativ emis de o instituţie care este asimilată cu o autoritate publică centrală, instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Curtea de apel.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2014.