Reserve status order challenge: sufficiency of pre-action complaint to satisfy procedural precondition under Law No. 554/2004

Decizia nr. 1930/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, solicitând constatarea nulităţii examenului pentru departajarea cadrelor militare, revocarea în totalitate a rezultatului stabilit de comisia de examinare în urma examenului de departajare susţinut în perioada 27 iunie 2011-29 februarie 2011; anularea ordinului nr. 1160 din 13 septembrie 2011, precum şi adreselor de comunicare a desfăşurării examenelor; revenirea reclamantului pe funcţia avută anterior desfăşurării examenului.

La termenul din 25 mai 2012 reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând instanţei anularea Ordinului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. 1160 din 13 septembrie 2011 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă şi să dispună revenirea sa pe funcţia deţinută anterior, plata drepturilor salariale din momentul trecerii în rezervă până la momentul reîncadrării efective pe postul deţinut anterior.

În subsidiar a solicitat, în ipoteza respingerii acţiunii precizate, obligarea pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova, să-i achite contravaloarea unui ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază, conform art. 21 alin. (1) din Anexa VII din Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, obligarea pârâtei să-i achite contravaloarea ajutorului prevăzut de Legea nr. 284/2010 anexa VII, art. 21 alin. (2), pentru luna octombrie 2011.

Pârâţii au invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, având în vedere faptul că reclamantul nu a formulat plângerea prealabilă în condiţiile prevăzute de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 813 din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în speţa de faţă, adresându-se instanţei cu o cerere de anulare a Ordinului M.A.I. nr. 1160 din data de 13 septembrie 2011, act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală, precum şi cu cererile accesorii privind revenirea sa pe funcţia deţinută anterior, plata drepturilor salariale din momentul trecerii în rezervă până la momentul reîncadrării efective pe postul deţinut anterior şi în subsidiar obligarea pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova să-i achite contravaloarea unui ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază, conform art. 21 alin. (1) din Anexa VII din Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi achitarea contravalorii ajutorului prevăzut de Legea nr. 284/2010 anexa VII, art. 21 alin. (2), pentru luna octombrie 2011, reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru toate capetele de cerere cu care a investit instanţa de contencios administrativ.

Adresa din 11 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor -Direcţia Generală Management Resurse Umane depusă de reclamant cu ocazia dezbaterii excepţiei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile nu face dovada parcurgerii acestei proceduri. Potrivit conţinutului acesteia, obiectul plângerii adresate de reclamant Ministrului Administraţiei şi Internelor înregistrată în 18 octombrie 2011 nu poate fi identificat, motiv pentru care instanţa nu poate reţine că acest înscris constituie răspunsul instituţiei la plângerea prealabilă formulată de reclamant în prezenta cauză.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa a reţinut că „obiectul plângerii adresate de reclamant, Ministrului Administraţiei şi Internelor înregistrată în 18 octombrie 2011 nu poate fi identificat”, motiv pentru care a considerat neîndeplinită procedura prealabilă.

În realitate, răspunsul Ministerului Administraţiei şi Internelor face referire la înscrisul care constituie plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Este evident că înscrisul adresat Ministrului Administraţiei şi Internelor, ca şi organ superior de conducere, constituie plângere prealabilă şi este cel trimis în data de 13 octombrie 2011, conform dovezii poştale. Înregistrarea plângerii prealabile la minister din 18 octombrie 2011 se explică prin timpul care a trecut de la momentul expedierii (13 octombrie 2011), parcursul poştal şi circuitul actelor din minister.

În factura poştală se poate observa destinatarul plicului în care se afla plângerea prealabilă (ministrul de interne de la acea dată).

Chiar prin adresa din 11 noiembrie 2011 a ministerului, în paragraful de introducere, se menţionează existenţa unei plângeri. În răspunsul primit se afirmă că aspecte semnalate prin plângerea prealabilă, au mai făcut anterior obiectul unei analize.

Recurentul consideră că instanţa putea să îşi formeze convingerea că înscrisul care constituie plângere prealabilă este cel indicat, prin compararea celor două înscrisuri, şi anume: memoriul trimis prin poşta electronică în data de 22 august 2012 şi înscrisul trimis prin intermediul Poştei Române (ambele trimise Ministrului Administraţiei şi Internelor ca şi organ superior), deoarece unele aspecte contestate sunt comune.

Se mai precizează că în răspunsul primit la plângerea prealabilă se face referire la cele două înscrisuri astfel că instanţa de fond şi-ar fi putut forma convingerea, prin compararea conţinutului celor două înscrisuri menţionate, că procedura prealabilă prevăzută de lege a fost îndeplinită.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 7 alin. (1): „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (11): „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că, în cauză, recurentul-reclamant şi-a îndeplinit această obligaţie.

Prin urmare, neîndeplinirea acestei obligaţii a fost greşit constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârâţi.

Petiţia adresată de recurentul-reclamant autorităţii pârâte a fost înregistrată la data de 18 octombrie 2011, dar din actele dosarului rezultă că aceasta a fost expediată prin poştă la data de 13 octombrie 2011.

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.

Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acţiunii.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a efectuat plângerea prealabilă împotriva Ordinului nr. 1160 din 13 septembrie 2011, iar autoritatea pârâtă a răspuns.

Susţinerea intimatului-pârât potrivit căreia plângerea prealabilă a fost efectuată peste termenul legal urmează să fie verificată de instanţa de fond, în rejudecare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care o va casa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza toate apărările şi susţinerile părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 813 din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2014.