Securitate collaborator status: authentication of handwritten notes and constitutional rights violation under O.U.G. No. 24/2008

Decizia nr. 1901/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A.

În motivarea acţiunii, autoritatea publică reclamantă a arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare din 20 noiembrie 2008, că pârâtul, elev al Liceului de Muzică şi Arte Plastice din Ploieşti, a fost recrutat în calitate de colaborator „pentru a asigura o supraveghere informativă cât mai bună a mediului de elevi, cât şi pentru cunoaşterea, prevenirea, descoperirea şi curmarea unor activităţi şi fapte ostile ce ar aduce prejudicii securităţii statului”. A semnat Angajament la data de 02 iunie 1976, preluând numele conspirativ B., iar activitatea informativă desfăşurată a fost apreciată ca fiind corespunzătoare.

Autoritatea reclamantă a învederat că pârâtul se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, fiind verificat din oficiu, având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul candidând la funcţia de deputat în Parlamentul României.

Autoritatea publică a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

În speţă, informaţiile furnizate Securităţii se referă la discuţii politice şi audierea unor posturi de radio considerate de regimul comunist ca „reacţionare”, o parte a acestor informaţii producând efecte pe linia muncii de Securitate, iar prin aceste acţiuni, s-au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

1.2. Pârâtul a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că în anul 1976, elev fiind la Liceul de Arte plastice din Ploieşti, a cumpărat două radiocasetofoane de la elevi străini care îşi efectuau studiile în România, fiind constrâns astfel să semneze un angajamentul în cauză, în caz contrar urma să fie exmatriculat.

Astfel, a acceptat, la data de 02 iunie 1976 să semneze un „angajament” de colaborare cu „organele de Securitate” sub numele conspirativ de B., însă a arătat că după respectivul angajament nu a mai dat şi semnat alte declaraţii de colaborare cu organele Securităţii, înscrisurile depuse la dosar şi intitulate „Note” nu îi aparţin, observându-se că scrisul din angajament este total diferit de scrisul din aceste note şi faţă de scrisul său din perioada respectivă.

1.3. Pârâtul a invocat, totodată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12 şi art. 13 din O.U.G. nr. 24/2008, excepţie respinsă de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1338 din 22 octombrie 2009.

1.4. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5625 din 9 octombrie 2012, a admis acţiunea formulată de C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.4. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Pârâtul a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la 2 iunie 1976, fiindu-i atribuit numele conspirativ B. şi a furnizat în scris, prin cele patru note aflate la dosar, următoarele informaţii:

„Într-una din serile petrecute în camera elevului A. (Lic. de Arte Plastice), unul dintre elevii străini, C. întreţinea discuţii politice şi anume despre capitalism, despre diferenţa dintre viaţa din socialism şi capitalism. De asemenea, acest elev străin întreţine relaţii de prietenie cu elevii din Palestina”.

La finalul notei scrise şi semnate de pârât s-a dispus de către ofiţerul de Securitate măsura verificării elevului A. la B.I.D. şi şcoală, dirijarea şi a altor surse din cadrul liceului pe lângă elevul străin.

„Numitul D. elev anul V la chimie (...), împreună cu colegul său ascultă frecvent emisiunile postului de radio E. De asemenea, vecinii (...) participă la ascultarea emisiunilor acestui post.” Ofiţerul consemnează pe marginea acestei note: „Semnalaţi-l organelor U.T.C. şi conducerii liceului”.

„Elevii F. şi G. de la Liceul I.L.C. întreţin relaţii de prietenie cu elevii străini care sunt cazaţi la internatul liceului nr. XX”.

„Elevul H., anul IV P, de la Liceului de Muzică şi Arte Plastice Ploieşti, a întreţinut legături de prietenie cu mai mulţi elevi străini care locuiesc în internatul Liceului nr. XX. L-am văzut foarte des plimbându-se cu aceştia şi chiar la restaurante. (...) De curând a afirmat faţă de sursă că a fost pe litoral, unde a cunoscut câţiva cetăţeni polonezi, printre care unul era actor. De la începutul anului şcolar sus-numitul locuieşte la gazdă pe strada YY”.

Prima instanţă a reţinut, din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice din 07 noiembrie 2011, că înscrisurile sus menţionate au fost scrise şi semnate de pârât, observaţiile şi obiecţiunile expertului parte încuviinţat pârâtului nefiind în măsură să răstoarne concluziile motivate ale expertului judiciar, iar efectuarea unei expertize de către INEC, la cererea pârâtului, a fost încuviinţată de instanţă însă ulterior acesta a fost decăzut din probă pentru neachitarea onorariului de expert în termenul acordat în acest scop.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că informaţiile furnizate de pârât prin notele menţionate fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (discuţii cu caracter politic cu cetăţeni străini, ascultarea emisiunilor postului de radio E.), vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâtul, invocând, în mod generic, dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ. - 1865 şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond, deşi a admis proba cu o nouă expertiză grafoscopică, a luat măsura decăderii din această probă ca urmare a neprobării achitării onorariului de expertiză, deşi la data de 16 august 2012 a achitat suma de 1350 RON în contul INEC Bucureşti, iar chitanţa a comunicat-o prin fax la sediul instanţei;

- instanţa de fond a admis proba cu o nouă expertiză deoarece constatase că la întocmirea primului raport de expertiză a constatat că au fost încălcate obiectivele dispuse, astfel că prima expertiză a fost înlăturată;

- instanţa de fond a respins în mod nelegal proba cu martori pentru dovedirea condiţiilor în care a fost constrâns să semneze „angajamentul” de colaborare cu fosta Securitate;

- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că „notele” în litigiu ar fi fost date de el.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru completarea materialului probatoriu cu o nouă expertiză, iar, în subsidiar, soluţia instanţei de fond să fie desfiinţată şi respinsă acţiunea formulată de C.N.S.A.S.

3. Soluţia instanţei de recurs

Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la decăderea recurentului-pârât din proba cu o nouă expertiză, instanţa de recurs constată că sunt nefondate.

Într-adevăr, prin încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2012 instanţa de fond a încuviinţat cererea recurentului-pârât de efectuare a unei noi expertize criminalistice a scrisului de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, iar prin Încheierea de şedinţă din 26 iunie 2012 i-a pus în vedere acestuia, care avea termen în cunoştinţă, faptul că trebuie să depună dovada achitării onorariului de expertiză de 1.350 RON, în contul INEC, acordând în acest sens, termen la 09 octombrie 2012.

La termenul din data de 09 octombrie 2012, constatând că recurentul-pârât nu depusese/ făcuse dovada achitării onorariului de expertiză, instanţa de fond a făcut aplicaţia prevederilor art. 170 alin. (1) C. proc. civ. – 1865, dispunând decăderea acestuia din proba încuviinţată.

Într-adevăr, potrivit art. 170 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât avea obligaţia ca în termen de 5 zile, să depună la grefa instanţei recipisa care să probeze achitarea sumei stabilite de instanţă, lucru pe care acesta nu l-a făcut, iar potrivit alin. (3) neîndeplinirea acestei obligaţii atrage decăderea din dovada încuviinţată, măsură pe care instanţa de fond a luat-o cu deplin temei legal.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că a achitat suma de 1.350 RON în contul I.N.E.C. la data de 16 august 2012 şi că ar fi comunicat prin fax copia ordinului de plată, ceea ce, chiar dacă ar fi real, ar reprezenta o nerespectare a prevederilor legale citate mai sus.

Oricum, în cauză, este necontestat că la data de 09 octombrie 2012, când s-a făcut aplicaţia prevederilor art. 170 C. proc. civ. – 1865, la dosar nu a existat nicio dovadă a achitării onorariului pentru expertiză.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la neadmiterea de către instanţa de fond a probei cu doi martori, instanţa de recurs constată că sunt nefondate.

Din Încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2010 rezultă că recurentul-pârât a solicitat încuviinţarea probei cu martori pentru a dovedi situaţia/împrejurările în care a fost semnat „angajamentul”, probă care a fost respinsă de instanţa de fond ca fiind lipsită de relevanţă.

Având în vedere că din actele cauzei nu rezultă că „angajamentul” din data de 02 iunie 1976 ar fi fost dat în prezenţa altor persoane decât ofiţerul operativ care l-a recrutat pe recurentul-pârât, precum şi faptul că martorul propus era fratele acestuia, instanţa de recurs constată că neîncuviinţarea probei respective este pe deplin justificată.

Oricum, în susţinerile sale, recurentul-pârât a afirmat că angajamentul respectiv ar fi fost dat în condiţii de presiune morală, ceea ce chiar real fiind, nu satisface cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care stabileşte că nu este considerată colaborator al Securităţii persoana care a dat informaţii în timpul anchetei şi procesului, pentru motive politice privind cauza în care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată.

Referitor la criticile privind fondul cauzei, potrivit cărora instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit că „notele” în litigiu au fost date de el, instanţa de recurs constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.

Astfel, instanţa de fond, având în vedere expertiza criminalistică a scrisului efectuată de Laboratorul Interjudeţean de Expertiză Criminalistică Bucureşti, a reţinut în mod judicios că înscrisurile în litigiu (angajament şi „Note”) aparţin recurentului-reclamant.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod legal că activitatea recurentului-pârât satisface cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând că acesta a fost colaborator al Securităţii prin aceea că, în perioada respectivă, a furnizat informaţii privind activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale: dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.

În concluzie, recursul este nefondat, fiind respins ca atare, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 5625 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.