Securitate collaborator finding upheld on appeal based on denunciatory notes; defendant's appeal dismissed as unfounded

Decizia nr. 1900/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererile nr. Px din 20 ianuarie 2010, nr. Px/09 din 07 februarie 2009 şi nr. Px/08 din 10 octombrie 2008, adresate C.N.S.A.S. de către Consiliul Superior al Magistraturii, domnul B., respectiv domnul C., se solicită verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, în ceea ce o priveşte pe pârâtă, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Din cuprinsul Notei de constatare din 26 august 2010 rezultă că pârâta a fost recrutată la data de 17 aprilie 1980, în scopul „acoperirii informative" a Procuraturii Locale Alba Iulia, dată la care a semnat Angajamentul şi a preluat numele conspirativ de colaborare „D.".

Activitatea sa informativă a constat în furnizarea de informaţii sub forma notelor informative, într-o perioadă de colaborare de aproximativ 9 de ani (1980-1989), totalizând un număr de 58 de materiale informative, 44 dintre ele păstrându-se la dosar, 14 fiind prezentate în nota de constatare.

Totodată, a susţinut că o mare parte a acestor note se referă la procurori, judecători şi avocaţi care luau mită pentru aranjarea proceselor; vizita unor străini la domiciliul sursei şi corespondenţa purtată cu aceştia; caracterizări pozitive ale unor angajaţi ai Procuraturii Alba Iulia; relatări privind unele cazuri aflate pe rolul instanţelor de judecată din aria de competenţă a Curţii de Apel Alba; aprecieri pozitive la adresa unor judecători ori procurori.

Se pot reţine ca având conţinut operativ acele note referitoare la relaţiile cu cetăţeni străini ori cu rude din străinătate, fiind considerate ca o modalitate de manifestare potrivnică regimului totalitar comunist, persoane care erau atent monitorizate de către Securitate, în special pentru a se urmări dacă au intenţii de evaziune, activitatea desfăşurată fiind prezentată de către ofiţerii de securitate în numeroase note de analiză şi note-raport existente în dosarul de reţea R ZZ (cota C.N.S.A.S.).

Rezultă astfel că sursa a contribuit la supravegherea persoanelor aflate în atenţie, în mod special a celor care aveau relaţii cu cetăţeni străini, precum şi la consolidarea reţelei informative, prin recrutarea unei surse ca urmare a informaţiilor furnizate.

În concluzie, reclamantul a apreciat că informaţiile furnizate de către pârâtă au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privata prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că în nota de constatare şi în unele note-raport întocmite de organele de securitate sunt atestate mai multe lucruri neadevărate.

Astfel, pârâta a arătat că nu corespunde adevărului faptul că aceasta l-ar fi rugat pe lt.maj. E. să-i procure medicamente pentru copil şi nici că s-ar fi oferit din proprie iniţiativă să-l „ajute", iar acesta întrucât cunoştea situaţia familiei sale, în sensul că până la instaurarea regimului comunist a desfăşurat activităţi legale de minerit (exploatarea aurului) nu a ezitat sa folosească toate mijloacele pentru a o convinge să-l ajute întrucât nu avea „origine sănătoasă”.

Pârâta a susţinut că în raportul din 30 ianuarie 1981, se menţionează, de altfel, că „aportul acestei informatoare nu este substanţial deşi i s-a făcut o permanentă instruire, destul de corespunzătoare, la întâlniri motiva că nu sunt aspecte deosebite in aceste instituții, nu sunt aspecte care să aducă atingeri securităţii statului. Participă la întâlnirile planificate însă are unele rezerve în a da informaţii despre colegi (…), va trebui şi mai mult educată", precizând că ea însăşi a fost tot timpul atent supravegheată, aşa cum reiese cu prisosinţă din actele dosarului.

Referitor la Nota raport datată 17 aprilie 1980 în care se menţionează despre o secretară B.M., care „este vizitată de rudenii din America/(…)/”, pârâta a arătat că cele consemnate nu îi aparţin, conținutul acestei note nu-i poate fi atribuit întrucât la 17 aprilie 1980 nu avea calitatea de informatoare, acest lucru realizându-se la 20 aprilie 1980.

Cu privire la nota informativă datată 10 septembrie 1980, în care aceasta precizează despre o altă sursă a securităţii, arată că nota nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, nefiind luată în scopul îngrădirii ori suprimării unor drepturi sau libertăţi, ci pentru verificarea unei surse a securităţii, aşa cum este menţionat expres pe notă.

De asemenea, pârâta a arătat că o parte din Nota informativă datată 11 noiembrie 1983 în care precizează despre o avocată lucrată pentru legături cu cetăţeni străini că „se cunoaşte că este în relaţii apropiate cu un student grec”, este scoasă din context şi interpretată trunchiat de către C.N.S.A.S.

Cât priveşte Nota informativă datată 04 martie 1986 din dosarul de urmărire informativă XX, despre o secretară dactilografă, aflat în lucru pentru legăturile acesteia cu cetăţeni străini încă din anul 1983, pârâta a susţinut că persoana vizată era de etnie germană şi avea posibilitatea să părăsească legal ţara, aşa cum o făcuse şi sora ei.

Pe de altă parte, a arătat că respectiva lucra de o viaţă în procuratură, având acces în calitate de dactilografă la o multitudine de informaţii din dosarele şi lucrările procurorilor, pe care le dactilografia, din anchetele ce se desfăşurau în prezenţa ei, iar în privinţa surorii acesteia a învederat că aspectele pe care le-a relatat erau cunoscute de tot colectivul în care lucra.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1964 din 20 martie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit notei de constatare din 26 august 2010, în baza cererilor nr. Px din 20 ianuarie 2010, Px/09 din 07 februarie 2009 şi Px/08 din 10 octombrie 2008, adresate C.N.S.A.S. de către Consiliul Superior al Magistraturii, B., respectiv C., prin procesarea materialului arhivistic, a fost identificată pârâta A. cu dosarul de reţea nr. R ZZ (cota CNSAS), în două volume, depus la dosar, din care rezultă că pârâta a fost recrutata în vederea acoperirii informative a Procuraturii locale din Alba Iulia.

Cu prilejul recrutării sale de către organele de securitate în anul 1980, pârâta a scris un angajament olograf de colaborare cu organele Securității în mod secret şi conspirat, sub acoperirea numelui conspirativ „D.” (angajamentul din data de 17 aprilie 1980).

Prima instanţă a reţinut ca relevante, din perspectiva stabilirii calităţii de colaborator, următoarele note date de pârâtă:

- Nota Raport privind discuţiile purtate cu numita F., 17 aprilie 1980, întocmită de lt.maj. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „Susnumita a făcut afirmaţia că în cadrul procuraturii locale lucrează numita B.M., în calitate de secretară. Despre această persoană a făcut afirmaţia că este o fire curioasă, interesându-se de toate lucrurile care se petrec în jurul ei - inclusiv probleme de muncă ale altor persoane. Despre B.M. a mai afirmat că este vizitată de rude din America care, în urmă cu câțiva ani, i-au făcut cadou o maşină cumpărată pe dolari. B.M. nu discută despre legăturile ei cu cetăţenii străini însă are lucruri din aur făcute cadou de cei din America şi chiar îi trimit pachete cu asemenea obiecte /(...)/" ;

- Notă informativă din 10 septembrie 1980, olografă, semnată cu numele conspirativ „D.", primită de lt.maj. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „Cu privire la Ş.M., procuror la Procuratura Judeţeană Alba, vă informez că a făcut afirmaţii că soţia lui a cunoscut o cetăţeană străină care a fost internată în spital şi că aceasta ar urma să le facă o vizită la domiciliu. Nu cunosc natura relaţiilor dintre ei. Cetăţeană străină am înţeles că era studentă la Cluj de unde a fost adusă la Alba Iulia pentru naştere, fiind internată la O.G. de la spitalul judeţean";

- Nota ofiţerului: „Ş.M. este sursă, iar nota s-a luat pentru verificarea acestuia. Se va discuta cu sursa privind persoana străină pe care a cunoscut-o/(...)/";

- Notă informativă din 11 noiembrie 1983, olografă, semnată cu numele conspirativ „D.", primită de cpt. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „În cadrul colegiului de avocaţi au fost purtate unele discuţii cu privire la H.G., avocată, despre care se cunoaşte că este în relaţii apropiate cu un student grec. Despre această persoană discuta av. J.O. şi av. S. care făceau afirmaţii privitoare la plecarea lui G., iar în acest caz, dorinţa lor de a lucra împreună cu av. M.A., despre care se discută că are clientelă multă şi care a lucrat împreună cu G.";

- Nota lucrătorului: „H.G. este lucrată cu prioritate în pr. Justiţie, pentru legături cu cetăţeni străini. Să stabilească preocupările lui H.G. până la plecarea din tară";

- Nota informativă din 04 martie 1986, olografă, semnată cu numele conspirativ „D.", primită de cpt. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „Referitor la K.E. vă relatez că în ultimul timp nu a fost vizitată de sora ei din RFG, dar aceasta urmează să sosească în vizită în Romania în aprilie 1986/(…)/”;

- Nota se regăseşte în dosarul I YY (cota CNSAS), având ca titular o persoana luată în lucru în cadrul dosarului probleme „Justiție”, fiind semnalată că „întreține legături cu cetățeni străini, având o soră plecată legal în R.F. Germania împreuna cu soţul”.

Nota ofiţerului la nota informativă a pârâtei: „/(…)/ Nota se va exploata la dosarul de S.I. al acesteia”.

Prima instanţă a apreciat că notele informative furnizate de pârâtă denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cunoscut fiind ca erau considerate potrivnice sau ostile regimului totalitar comunist legăturile cu cetățenii străini, intenția de a părăsi ţara.

Notele informative ale pârâtei au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ei, prin aceea ca au fost verificate de către organele de Securitate, în speţă, fiind încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul International privind Drepturile Civile şi Politice.

Cât priveşte apărarea pârâtei potrivit cu care ar fi fost constrânsă de către Securitate să furnizeze informaţii, nu este susţinută probator.

Dimpotrivă, din Raportul cu propuneri de recrutare a numitei F., în calitate de informatoare, întocmit la data de 14 aprilie 1908, rezultă că pârâta „/(...)/ Nu este reţinută în discuţii şi nu are rezerve faţă de organele noastre. /(...)/ În timpul contactării, candidata a avut o poziţie şi o atitudine corectă faţă de problemele discutate /(…)/”. Totodată, ofiţerul a menţionat că: ”Având în vedere cele raportate, propun ca F. să fie recrutată pe baza de sentimente patriotice /(…)/. În cele relatate, candidata a dovedit sinceritate afirmând chiar că în cazul în care poate fi utilă, ne poate furniza unele date de interes. Având în vedere acest aspect, i-am propus colaborarea. Fiind de acord cu cele propuse, i s-a luat angajament scris /(...)/”.

Prima instanță a reţinut că activitatea pârâtei a fost analizată de-a lungul timpului, fiind întocmite mai multe note raport, după cum urmează:

- Notă Raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 30 ianuarie 1981, lt. maj. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „Analizând aportul adus de informatoarea <D.> în munca cu organul de securitate am constatat următoarele: în perioada 24 aprilie 1980 şi 30 ianuarie 1981, sursa a furnizat un număr de 6 materiale informative despre persoane care prezintă interes în munca noastră. Pană în prezent, aportul acestei informatoare nu a fost substanţial deşi i s-a făcut în permanent o instruire destul de corespunzătoare. Fiind recrutată în problema <Justiţie>, la întâlniri mereu motiva că nu sunt aspecte-deosebite şi că în aceste instituţii nu sunt aspecte care să aducă atingeri securităţii statului.

/(...)/Participă la întâlnirile planificate însă are unele rezerve în a furniza informaţii despre colegii de muncă, mereu fiindu-i teamă să nu-i vadă cineva scrisul pe la organele noastre. În munca de viitor consider că va fii o informatoare bună însă va trebui şi mai mult educată /(...)/".

- Nota-raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 29 octombrie 1982, mr. H., It. maj. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ analizând aportul adus de inf. <D.> la îndeplinirea sarcinilor muncii de securitate în perioada 30 ianuarie 1981 – 29 octombrie 1982 am constatat următoarele: Sursa a furnizat un număr de 6 informaţii care se referă la persoane din baza de lucru şi persoane cu preocupări de a lua mită şi care lucrează în justiţie. /(...)/ Pe baza informaţiilor furnizate au fost verificate persoane din baza de lucru, o persoană a fost luată în S.I, verificarea unor persoane cu preocupări de a lua mită. /(...)/ Aportul mai scăzut s-a datorat faptului că sursa a fost în concediu de maternitate. /(...)/" .

- Notă-raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 07 iunie 1983, mr. H., It. maj. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ în perioada 29 octombrie 1982 – 07 iunie 1983, am constatat următoarele: Sursa a furnizat un număr de 5 informaţii care se referă la persoane din atenţia organelor noastre, verificarea unor persoane luate în studiu pentru recrutare. Pe baza informaţiilor furnizate s-a recrutat o sursă, s-a făcut 6 informare la organul de partid. Sursa a fost recompensată material de 8 Martie".

- Notă de analiză, 28 mai 1984, cpt. E., Serviciul 1.1.J. Alba: „/(...)/ în perioada 07 iunie 1983 – 28 mai 1984 a furnizat un număr de 8 note informative care se referă la persoane din baza de lucru şi stări de spirit. În baza informaţiilor furnizate de această sursă, s-au făcut două informări la organul de partid şi s-a cunoscut destul de bine preocupările unor elemente din baza de lucru a dosarului de problemă. În munca cu organele noastre sursa s-a dovedit a fi loială, până în prezent nu s-a deconspirat însă, printr-o instruire şi educare mai corespunzătoare, ar putea să-şi aducă un aport mai substanţial /(...)/".

- Notă Raport privind rezultatul analizei aportului adus de inf. <D.>, 21 august 1985, mr. H., cpt. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ analizând aportul adus de inf. <D.> la îndeplinirea sarcinilor muncii de securitate în perioada 28 mai 1986 – 21 august 1985 a constatat următoarele: Sursa a furnizat un număr de 7 informaţii care se referă la persoane lucrate în S.I. şi în probleme de justiţie şi persoane din atenţia Serviciului III. În munca de colaborare a dat dovadă de spirit de sesizare şi orientare în abordarea problemelor ce prezintă interes pentru securitatea statului şi modul de relatare a lor. Perseverenţă în realizarea sarcinilor. Este loială şi ataşată organelor noastre însă se implică mai puţin în culegerea unor informaţii de interes /(...)/".

- Notă de analiză, 06 octombrie 1986, cpt. E., Serviciul 1.I.J. Alba: „/(...)/ Analizând aportul acestei surse în perioada 21 august 1985 şi 06 octombrie 1986, am constatat următoarele: Sursa <D.> a furnizat un număr de 10 note informative care se referă atât la persoane din atenţia organelor noastre cât şi la unele aspecte negative ce au permis sesizarea organelor de miliţie. În procesul colaborării sursa s-a dovedit ataşată organelor noastre, sinceră în furnizarea unor informaţii şi corectă. /(...)/ Apreciez că în viitor va fi o sursă utilă /(...)/".

Prima instanţă a apreciat astfel că activitatea pârâtei a fost apreciată de către Securitate, materialele furnizate având certă valoare operativă, o persoana la care se referă pârâta în delaţiunile sale fiind luată în supraveghere informativă, iar pe baza altor informări s-a recrutat o sursă şi s-a consolidat rețeaua informativă.

Afirmaţiile pârâtei potrivit cu care în nota raport din data de 17 aprilie 1980 ofiţerul de legătură ar fi consemnat în mod nereal că aceasta ar fi dat informaţii privitor la legăturile unei persoane cu cetățeni străini, nu doar că nu sunt probate, dar argumentul acesteia legat de împrejurarea că abia la data de 20 aprilie 1980 a devenit informatoare, când a semnat angajamentul, este irelevant, întrucât contactarea sa a avut loc anterior asumării angajamentului de colaborare cu Securitatea, existând mai multe întâlniri în urma cărora au fost întocmite note raport în care se consemnau discuţiile purtate cu aceasta.

Aşa fiind, prima instanţă a reţinut că reiese cu evidenţă împrejurarea că pârâta a furnizat în mod constant Securităţii infamații cu privire la viaţa privată a mai multor persoane, iar stabilirea calității acesteia de colaborator al Securității poate fi făcută în raport cu oricare din aceste documente.

De asemenea, afirmaţia pârâtei referitoare la faptul că în nota informativa din 11 noiembrie 1983 s-ar fi menţionat discuția referitoare la faptul că persoana urmărită a plecat din ţară este contrazisă de conţinutul acestei note. În realitate, se face vorbire de ”plecarea lui G.”, care nu semnifică doar un fapt trecut, ci şi unul proiectat în viitor.

Prima instanţă a reţinut, contrar afirmațiilor pârâtei, că informaţiile au fost furnizate până la plecarea persoanei în cauză din ţară.

Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei nr. 1964 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.

3.1. Instanţa de fond nu a dat curs cererii de probaţiune formulată de pârâtă şi nu a analizat în profunzime apărările formulate, rezumându-se la a reproduce întocmai cele consemnate în unele acte întocmite de ofiţerul de securitate, deşi sunt aspecte ce vin în contradicţie cu alte note întocmite de acelaşi ofiţer.

3.2. Instanţa de fond nu distinge între calitatea de informator şi cea de colaborator, se rezumă să reproducă cele consemnate de organele de securitate în notele-raport privind rezultatul analizei aportului adus de pârâtă.

Recurenta-pârâtă arată că nu a negat faptul că a fost informator al Securităţii şi a relevat în întâmpinare contextul în care a fost nevoită să accepte acest lucru.

În calitatea de informator, recurenta a dat mai multe informări, unele necesare pentru persoanele respective, întrucât la promovare şi la plecarea în străinătate era necesar avizul Securităţii.

3.3. Instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile conferite de lege atunci când, deşi admite că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii puteau fi simulate, conchide că stabilirea calităţii de colaborator s-ar putea face în raport cu oricare informaţie furnizată.

3.4. Autorii acţiunii, conştienţi că nu se poate pune semnul egalităţii între calitatea de informator şi cea de colaborator, au încercat să caute argumente care să se plieze pe conţinutul legii pentru a putea motiva juridic, sens în care scot din context unele aspecte din cele patru note şi le prezintă trunchiat.

Instanţa de fond a respins singura probă cerută de pârâtă şi care era de natură să creeze o imagine asupra caracterului ofiţerului şi să demonstreze constrângerea psihică la care a fost supusă.

3.5. În ceea ce priveşte nota-raport datată 17 aprilie 1980 întocmită de ofiţerul de Securitate, recurenta susţine că cele consemnate nu îi aparţin şi că la acea dată nu avea calitatea de informator.

Informaţia din nota olografă din 10 septembrie 1980 era deţinută de ofiţer de la spital, de care acesta răspundea pe linie informativă. Recurentei i s-a cerut să scrie două rânduri pentru a putea verifica sursa, de unde rezultă că nota nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru atragerea calităţii de colaborator.

Informaţiile din nota datată 11 noiembrie 1983 erau la nivel de zvon public şi îl cunoşteau toţi cei care lucrau în justiţie.

Se mai arată că recurentei nu i se dădea voie să dateze notele şi, uneori, i se dicta conţinutul, caz în care ar fi relevant să se afle dacă în dosarul de urmărire a numitei H.G. există dovezi că aceasta a fost urmărită mult anterior datei de 11 noiembrie 1983.

Nota informativă din 04 martie 1986 este trecută de instanţa de fond doar la prezentarea generală a considerentelor acţiunii formulate de C.N.S.A.S., fără a fi analizate ori înlăturate apărările formulate prin întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Prin Decizia nr. 672 din 26 iulie 2012, Curtea Constituţională a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt neconstituţionale.

În speţă, recurenta-pârâtă a semnat un angajament de colaborare cu organele Securităţii, la 17 aprilie 1980, act ce a fost scris, semnat şi datat de aceasta.

Recurenta a semnat notele informative cu numele de „D.”. Dosarul personal de informator poartă numărul RZZ, a fost deschis la 20 aprilie 1980, iar legătura a încetat la data de 21 februarie 1991.

Pentru a se putea constata calitatea de colaborator al unei persoane, dispoziţiile legale impun ca aceasta să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recurenta-pârâtă a furnizat numeroase informaţii organelor Securităţii, însă au relevanţă sub aspectul constatării calităţii de colaborator numai acelea care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Chiar şi o singură informaţie furnizată ce îndeplineşte criteriile legale sus-menţionate, este suficientă pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Nota informativă olografă datată 10 septembrie 1980 are relevanţă din perspectiva stabilirii calităţii de colaborator, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Informaţiile referitoare la procurorul S.M. denotă că recurenta a încunoştinţat organele de Securitate că soţia acestuia a cunoscut o persoană de cetăţenie străină care a fost internată în spital, ce urma să le facă o vizită la domiciliu.

Chiar şi în ipoteza în care informaţia a fost obţinută în scopul verificării unei alte surse, conţinutul acesteia se încadrează în dispoziţia legală, fiind cunoscută poziţia oficială cu privire la relaţiile avute de cetăţenii români cu cetăţenii străini, precum şi la urmărirea persoanelor care întreţineau asemenea relaţii.

În nota informativă din 11 noiembrie 1983, recurenta-pârâtă a informat organele Securităţii despre discuţiile purtate în cadrul Colegiului de avocaţi cu referire la H.G. care era în relaţii apropiate cu un student grec.

Apărarea recurentei este irelevantă, deoarece nu interesează pentru stabilirea calităţii de colaborator că situaţia numitei H.G. era la nivel de zvon public, ceea ce interesează şi este relevant este faptul că recurenta informează despre legăturile avocatei cu cetăţeanul grec, de unde rezultă fără dubiu că relatarea vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în speţă dreptul la viaţă privată.

Nota informativă datată 04 martie 1986, relatează despre numita KE, care are o soră în străinătate, ce urma să sosească în România în aprilie 1986.

În legătură cu această notă, prima instanţă a constatat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru calitatea de colaborator, neavând relevanţă apărările recurentei în sensul că numita K.E. era de etnie germană, iar situaţia acesteia interfera cu obiectivele Securităţii.

Faţă de cele consemnate în notele informative şi reţinute pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, în mod corect a fost respinsă proba cu înscrisuri solicitată de recurentă la instanţa de fond, reprezentând depunerea de către C.N.S.A.S. a unei adrese din care să rezulte faptele săvârşite de ofiţerul de Securitate E. cu prilejul Revoluţiei din 1989.

Contrar celor arătate în motivele de recurs, din considerentele sentinţei recurate se desprinde concluzia că judecătorul fondului a făcutd distincţia între calitatea de informator şi cea de colaborator al Securităţii în sensul O.U.G. nr. 24/2008, reţinând numai acele note-informative care întrunesc condiţiile legale menţionate la art. 2 lit. b).

Cu privire la nota-raport din data de 17 aprilie 1980 întocmită de ofiţerul e Securitate, se constată că cele consemnate nu pot fi coroborate cu nicio altă probă din dosar şi întrucât conţinutul este contestat de recurentă, ţinând seama şi de Decizia nr. 672 din 26 iulie 2011 a Curţii Constituţionale, actul nu va fi reţinut ca temei pentru constatarea calităţii de colaborator a recurentei-pârâte.

2. În concluzie, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1964 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.