Clawback contribution calculation base: exclusion of third-party sales from healthcare sector revenue

Decizia nr. 1889/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor NLD din 10 august 2011, NLD din 21 octombrie 2011 (din 19 octombrie 2011) şi din 15 noiembrie 2011.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că valoarea menţionată în notificările autorităţii pârâte în raport cu care urmează a se determina cuantumul contribuţiei clawback pentru trimestrele 4/2009-3/2011 este greşită întrucât cuprinde şi volumul vânzărilor către terţi.

În opinia sa, contribuţia clawback urmează a fi datorată doar în raport cu volumul vânzărilor către unităţile farmaceutice menţionate în declarațiile 2a cuprinzând lista medicamentelor vândute trimestrial pentru farmacii cu circuit deschis utilizate în tratamentul ambulatoriu, declaraţii care au fost transmise pârâtei, iar nu în raport cu volumul total al medicamentelor comercializate de reclamantă în trimestrele 4/2009-3/2011.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat introducerea în cauză a A.N.A.F., invocând art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii. A invocat, cu privire la criticile reclamantei referitoare la faptul că la calculul contribuţiei datorate s-au luat în considerare inclusiv veniturile obţinute din vânzarea medicamentelor de către distribuitori către subdistribuitori, prevederile Ordinului comun al MS şi Președintelui CNAS nr. 351/464/2011, potrivit cu care s-a modificat baza de calcul a contribuţiei clawback.

Totodată, a invocat prevederile art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 care nominalizează plătitorii contribuţiei claw-back; faptul că pentru medicamentele menţionate la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 reclamanta nu a cedat dreptul de comercializare a medicamentelor în Romania, ci a vândut aceste medicamente realizând încasări din comercializarea lor; reclamanta nu şi-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile 2a1 şi 2b1, respectiv volumul de încasări, depunând numai declarațiile privind volumul de vânzări.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5759 din 15 octombrie 2012, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, respingând acţiunea în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamantă, anulând notificările NLD din 10 august 2011, notificările NLD din 21 octombrie 2011 (din 19 octombrie 2011) şi notificările NLD din 15 noiembrie 2011.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prima instanţă a avut în vedere, faţă de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, că actele atacate nu au fost emise de această autoritate.

Pe fondul cauzei, s-au reţinut:

Valoarea menţionată în notificările pârâtei, în raport cu care urmează a se determina cuantumul contribuției clawback pentru trimestrele 4/2009 - 3/2011 este greşită, întrucât cuprinde şi volumul vânzărilor către terţi.

În cauză, pârâta nu a contestat faptul că respectiva valoare ar cuprinde şi volumul vânzărilor către terţi, iar reclamanta a recunoscut că pentru medicamentele menţionate la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 nu a cedat dreptul de comercializare a medicamentelor în Romania, ci a vândut aceste medicamente realizând încasări din comercializarea lor.

Faţă de teza pârâtei, potrivit căreia şi dacă medicamentele nu au fost vândute direct spitalelor, respectiv farmaciilor, ele au fost vândute subdistribuitorilor, iar vânzarea medicamentelor de către distribuitori se încadrează la art. 3631 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 care prevăd că deținătorii autorizaţiei de punere pe piață au obligaţia plăţii contribuţiei clawback din valoarea încasărilor din comercializarea în România a medicamentelor respective, prima instanţă a reţinut că la data emiterii notificărilor din 21 octombrie 2011 şi 15 noiembrie 2011, art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 era abrogat prin O.U.G. nr. 77 din 21 septembrie 2011.

Normele din Legea nr. 95/2006 nu pot fi interpretate singular, ci în coroborare cu actele normative subsecvente, emise în aplicarea acestora.

Astfel, în aplicarea art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 s-au aprobat Normele privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectivul ordin.

Independent de data abrogării art. 3631 din Legea nr. 95/2006, la data emiterii fiecăreia din notificările din litigiu erau aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 928/591/2010, art. 1, 4, 6 din acest ordin având acelaşi conţinut la data emiterii tuturor notificărilor în litigiu.

Prima instanţă a reţinut faptul că însăşi pârâta prin actul de interpretare pe care l-a emis (obligatoriu pentru destinatarii acestuia) denumit „precizări” (CSA nr. 7465 din 07 iulie 2010) a statuat că dispoziţiile Ordinului comun MS/CAS nr. 928/591/2010 privind volumul de vânzări se interpretează în sensul că suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul pentru calculul contribuției clawback datorate.

A apreciat astfel că teza reclamantei, în sensul că legiuitorul a avut în vedere prin activitățile de comercializare doar pe acelea privind comercializarea medicamentelor către societăţile farmaceutice sau unitățile spitaliceşti, nu şi vânzarea medicamentelor de către distribuitori către subdistribuitori, este corectă.

În ceea ce privește susţinerile pârâtei, în sensul că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune declaraţiile 2a1 şi 2b1, respectiv volumul de încasări, ci a depus numai declaraţiile privind volumul de vânzări, astfel că urmare a nedepunerii de către reclamantă a declaraţiilor pe proprie răspundere privind volumul de încasări aferente trimestrelor IV 2009-III 2011 pârâta a comunicat reclamantei suma estimată de plată, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu şi-a motivat acțiunea, invocând incorecta reţinere din partea pârâtei că nu ar fi depus declaraţiile privind volumul de încasări, iar aspectul că respectiva contribuţie clawback cuprinde în mod greşit şi volumul vânzărilor către terţi fiind deja analizat.

3. Recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 5759 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

3.1. Instanţa de fond, în mod greşit a respins cererea de introducere în cauză a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, motivând hotărârea prin faptul că emitentul actelor administrative atacate nu este A.N.A.F.

Potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2001, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia trimestrială datorată de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora, vor fi continuate de A.N.A.F., care se subrogă în drepturile şi obligaţiile C.N.A.S., în calitate de creditor bugetar, pe care le succede de drept în această calitate.

Administrarea creanţelor reprezentând contribuţiile se îndeplineşte potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003, care se coroborează cu dispoziţiile art. 5 alin. (1), (2), (3) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora A.N.A.F. administrează contribuţia trimestrială.

În opinia recurentei, A.N.A.F. are calitate de persoană împotriva căreia se poate exercita acţiunea, deoarece de la 01 octombrie 2011 are obligaţia să continue procedura de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia de clawback.

3.2. În mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, ale Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui CNAS nr. 928/591/2010.

Reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a declara încasările aferente trimestrului 4/2009 – 3/2011, astfel încât recurenta a comunicat societăţii doar o sumă estimativă.

În ceea ce priveşte împrejurarea că valorile menţionate în notificări cuprind şi volumul vânzărilor către terţi, recurenta arată că, potrivit normelor legale în vigoare, contribuţia clawback se datorează pentru toate sumele obţinute în urma comercializării medicamentelor folosite în cadrul programelor naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândută în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi decontate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC A. S.R.L.

Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând lipsa de calitate procesuală pasivă a A.N.A.F., care nu este emitentul actelor atacate.

În ceea ce priveşte nedepunerea declaraţiilor 2a1 şi 2b1 din Norma privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, se arată că la data emiterii notificărilor, intimata nu încasase în totalitate c/valoarea vânzărilor trimestriale şi nu avea obligaţia completării acestor declaraţii.

Cu privire la baza la care se aplică procentul prevăzut în Anexa 14 la Legea nr. 95/2006 pentru determinarea contribuţiei clawback, potrivit art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, aceasta se stabileşte şi se plăteşte conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor, luându-se în calcul numai vânzările către unităţi farmaceutice şi spitaliceşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat.

1.1. Respingerea cererii de introducere în cauză în calitate de pârâtă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este corectă, autoritatea indicată nu este emitenta actelor administrative a căror anulare s-a cerut şi nici nu are obligaţia să stabilească cuantumul contribuţiei clawback.

Prevederile art. 9 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii nu susţin teza recurentei-pârâte.

Art. 9 alin. (1) sus-menţionat prevede competenţa Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în stabilirea contribuţiei datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2000.

Procedurile de administrare a creanţelor sunt preluate de A.N.A.F., care se subrogă în drepturile şi obligaţiile C.N.A.S., în calitate de creditor bugetar.

Subrogarea în drepturile şi obligaţiile C.N.A.S. nu priveşte calitatea procesuală în litigiile aflate pe rolul instanţei de judecată, ci se referă numai la administrarea creanţelor prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

1.2. În ceea ce priveşte neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de a depune declaraţiile 2a1 şi 2b1, se va constata că obligaţia devine scadentă după încasarea în totalitate a veniturilor aferente unui trimestru, conform art. 5 din Norma privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată.

Astfel cum a concluzionat şi prima instanţă, reclamanta nu şi-a motivat acţiunea, criticând incorecta reţinere din partea pârâtei a faptului nedepunerii declaraţiilor privind volumul de încasări, ci a invocat doar împrejurarea că respectiva contribuţie clawback cuprinde în mod greşit şi volumul vânzărilor către terţi, astfel încât motivul de recurs privitor la nedepunerea declaraţiilor 2a1 şi 2b1 este nerelevant în privinţa dezlegării pricinii.

1.3. Critica adusă hotărârii recurate care a constatat că actele emise sunt nelegale din perspectiva includerii în cuantumul contribuţiei şi a volumului vânzărilor către terţi este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia clawback aferentă perioadei anterioare datei de 01 octombrie 2011, se stabileşte şi se plăteşte conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor.

Conform dispoziţiilor art. 1, 4 şi 6 din Normă şi Precizările CSA 7465 din 07 iulie 2010 NLD/5579 din 07 iulie 2010 privind aplicarea Ordinului comun MS/CNAS nr. 928/591/2010, la stabilirea contribuţiei se are în vedere doar comercializarea medicamentelor către farmacii sau spitale, nu şi vânzarea medicamentelor de către distribuitori/ sub-distribuitori (terţi).

Potrivit notei 7 din Precizările privind aplicarea Ordinului comun MS/CNAS nr. 928/591/2010, „suma încasată pentru volumul vândut către terţi nu intră în calcul pentru calculul contribuţiei clawback”.

2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 5759 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.