Inadmissibility of appeal against irrevocable revision decision and non-appealable jurisdiction declination under revision procedure

Decizia nr. 596/2016

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 27 mai 2015, A., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 923din 26 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/94/2012, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arătând că această hotărâre este potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov în acelaşi Dosar nr. x/94/2012, în contradictoriu cu intimaţii SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z.

În motivarea cererii, a arătat că există contrarietate între cele două hotărâri pronunţate în aceeaşi pricină, deoarece, pe de o parte, există o hotărâre prin care se anulează recursul formulat împotriva încheierii nr. x din 12 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Buftea, hotărâre irevocabilă, iar, pe de altă parte, s-a pronunţat o hotărâre prin care se admite recursul şi se dispune modificarea aceleiaşi încheieri nr. x din 12 ianuarie 2012, pronunţată de Judecătoria Buftea.

Prin încheierea nr. x din 12 ianuarie 2012, instanţa a admis cererea petentei, a dispus acordarea personalităţii juridice în temeiul Legii nr. 230/2007 şi înscrierea A. în Registrul general al asociaţiilor de proprietari.

La data de 5 martie 2012 a declarat recurs SC Y. SRL.

Instanţa învestită cu soluţionarea acestui recurs, Tribunalul Ilfov, prin Decizia civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a anulat cererea de intervenţie în interesul recurentei formulată de H., ca netimbrată, şi a anulat recursul formulat de SC Y. SRL, ca nemotivat în termen.

Urmare a anulării recursului, încheierea a devenit irevocabilă, iar revizuenta adobândit irevocabil personalitate juridică.

După pronunţarea acestei soluţii, s-a formulat un nou recurs împotriva aceleiaşi încheieri de către H. şi I., SC Y. SRL formulând cerere de intervenţie accesorie în interesul recurenţilor.

Al doilea recurs, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub acelaşi nr. de Dosar nr. x/4/2012 şi a fost admis, fiind pronunţată hotărârea contradictorie a cărei revizuire a fost solicitată.

Prin această hotărâre s-a dispus modificarea Încheierii nr. x/2012 a Judecătoriei Buftea.

La 14 septembrie 2015, revizuenta a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că înţelege să invoce contrarietatea şi în raport de Decizia nr. 923 din 26 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/94/2012 al Tribunalului Ilfov, care este potrivnică atât Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov în acelaşi dosar, cât şi Deciziei nr. 5523 din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2/2012, în aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziilor nr. 923/2015 şi nr. 284/2012 pronunţate de Tribunalul Ilfov, pretins contradictorii cu Decizia nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 923 din 26 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pretins contradictorie cu Decizia nr. 284/2012 a Tribunalului Ilfov.

Curtea a statuat că cele două hotărâri, pretins potrivnice, sunt pronunţate în unul şi acelaşi Dosar nr. x/94/2012, prin acestea soluţionându-se două recursuri împotriva aceleiaşi încheieri nr. x/2012.

Cum una din cerinţele de admisibilitate pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea ca hotărârile pronunţate să fie în dosare diferite, iar, în cauză, prin cele două decizii s-au soluţionat recursurile declarate de persoane diferite împotriva aceleiaşi Încheieri nr. x/2012, calea de atac a revizuirii a fost considerată inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea precizatoare formulată de petentă, prin care solicita revizuirea Deciziei civile nr. 923/2015, considerată potrivnică faţă de Decizia nr. 284/2012 şi Decizia nr. 5523/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a invocat excepţia necompetenţei materiale faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. şi, având în vedere că instanţa mai mare în grad este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa în favoarea acesteia pentru soluţionarea acestei cereri de revizuire.

Împotriva Deciziei nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a declarat recurs revizuenta, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În motivare, a arătat că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecaţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Contrar susţinerilor orale şi scrise, în dauna principiului disponibilităţii, instanţa a împărțit în două cererile formulate şi a apreciat că este competentă să soluţioneze revizuirea privind Decizia nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov, potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov şi a declinat competenţa soluţionării cererii precizatoare la cererea de revizuire, respectiv revizuirea hotărârilor anterior menţionate în raport de Decizia potrivnică nr. 5523/2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Susţine că a formulat o unică cerere de revizuire, în care a menţionat cele trei hotărâri judecătoreşti, respectiv nr. 923 din 26 mai 2015 a Tribunalului Ilfov considerată potrivnică Deciziei nr. 284 din 10 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov şi Deciziei nr. 5523/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Curtea de Apel a dispus în afara cadrului procesual stabilit de către revizuentă, într-un mod ce atrage modificarea în tot a hotărârii acesteia. Deşi au fost formulate în termen legal, atât cererea de revizuire cât şi cererea precizatoare, primul termen în care părţile au fost legal citate, fiind cel din 09 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureștinu a înțeles care este cauza dedusă revizuirii.

Curtea de Apel Bucureşti a înțeles greşit cauza dedusă judecăţii întrucât cererea de revizuire se referea la faptul că Tribunalul Ilfov s-a pronunţat în mod irevocabil în data de 10 aprilie 2012 asupra recursului formulat de către SC Y. SRL, terț, împotriva încheierii nr x din 12 ianuarie 2012, prin care recurenta a dobândit personalitate juridică.La data de 10 aprilie 2012, Decizia civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a rămas irevocabilă şi, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nu mai putea fi atacată cu recurs. La data de 12 aprilie 2012 au formulat un nou recurs la Încheierea nr. x/12 octombrie 2012 I. şi H., acesta din urma fiind, de altfel, şi intervenient în interes personal la primul recurs, așa cum este menţionat şi în Decizia civilă nr. 284/R din 10 aprilie 2012.

SC Y. SRL a depus cerere de revizuire la Curtea de Apel Bucureşti, invocând nişte hotărâri anterioare celei din data de 12 octombrie 2012, revizuire care a fost admisă iniţial de Curtea de Apel Bucureşti şi, ulterior, prin Decizia civilă nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă în mod irevocabil. Astfel, deşi nu au avut nicio calitate (nefiind membrii A.) şi în acest caz nici nu aveau interesul formulării unui recurs, fiind terţi în raport de cererea formulată de petentă în vederea dobândirii personalităţii juridice, celor doi recurenţi li se recunoaşte dreptul de recurs, Tribunalului Ilfov pronunţând de Decizia civilă nr. 923 din 26 mai 2015 la 3 ani după obţinerea personalităţii juridice de către petentă, în temeiul Deciziei nr. 284/R din 10 aprilie 2012 a aceluiaşi tribunal Ilfov, cât şi a Deciziei irevocabile nr. 5523 din 27 noiembrie 2013, ce nu ar mai fi putut fi implicit atacată pe calea unui nou recurs.

Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât cele două decizii pronunţate în Dosarul nr. x/94/2012 de către Tribunalului Ilfov, sunt potrivnice. Decizia nr. 923 din 26 mai 2015 este potrivnică Deciziei nr. 294/R din 10 aprilie 2012 şi, totodată, este potrivnică Deciziei nr. 5523 din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult, instanţa de revizuire, în considerentele hotărâriirecurate (Decizia nr. 1179 din 09 noiembrie 2015) reţine că recurenţii sunt persoane distincte, când, având în vedere obiectul cererii de dobândire a personalităţii juridice din Dosarul nr. x/94/2012, nu sunt părţi în cauză, citerţi.

Astfel, susţine că o decizie civilă pronunţată de o instanţă de recurs este irevocabilă şi are caracter de lucru judecat, cu privire la dobândirea personalităţii juridice de către recurentă, neputându-se infirma soluţia irevocabilă dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 2 ani distanţă, printr-o nouă hotărâre a unei instanţe inferioare în grad împotriva aceleiaşi încheieri nr. x/2012.

Susţine că nu poate fi posibil ca odată Tribunalului Ilfov, prin Decizia nr. 284/R din 10 aprilie 2001, pronunţată în Dosar nr. x/94/2012 şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr 5523 din 27 noiembrie 2013 să menţină dobândirea personalităţii juridice a recurentei, în timp ce prin Decizia nr. 923/R din 26 mai 2015 a aceluiaşi Tribunal Ilfov să se respingă cererea de dobândire a personalităţii juridice, după funcţionarea timp de 3 ani a A.

În ceea ce priveşte invocarea excepţiei puterii de lucru judecat, Tribunalul Ilfov s-a pronunţat prin Decizia civilă nr 923 din 26 mai 2015 pe cererea recurentului de constatare a puterii de lucru judecat a unor alte decizii civile, ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2012.Tribunalul Ilfov a invocat cu totul alte aspecte decât cele dezlegate prin Decizia civilă nr. 5523/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încălcând astfel principiul irevocabilității acesteia, caracterul de lucru judecat şi art. 6 din Carta Drepturilor Omului.

Înalta Curte la termenul de judecată din data 17 martie 2016, învestită fiind cu soluţionarea recursului, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii lui, pe care o găseşte incidentă speţei, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar dispoziţiile alin. (2) prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnicecalea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cărei hotărâre este irevocabilă.

Din interpretarea art. 328 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a înţeles să suprime apelul, astfel că şi în cazul contrarietăţii de hotărâri sunt aplicabile dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs. De altfel, în sensul acestei interpretări este şi exceptarea de la exercitarea căii de atac a recursului a cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ale cărei hotărâri sunt irevocabile.

Cum, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită şi cum hotărârea pronunţată în soluţionarea revizuirii, Decizia nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu se încadrează între hotărârile menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a invocat contrarietatea Deciziilor nr. 923/2015, nr. 284/2012 pronunţate de Tribunalul Ilfov cu Decizia nr. 5523/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu a fost soluţionată, întrucât Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea atacată prin prezentul recurs, a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cum prin decizia atacată nu a fost soluţionată cererea de revizuire în raport de Decizia nr. 5523/2013 a Înaltei Curţi, ci s-a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de competenţa materială, criticile formulate în recurs cu privire la ignorarea autorităţii de lucru judecat sunt premature.

Totodată, dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevăd că dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională, competent.

Or, cum împotriva hotărârii de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs este inadmisibil şi pentru acest considerent.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, faţă de considerentele precedente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1179 din 9 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2016.