Peremption of civil appeal due to failure to identify heirs of deceased party within the statutory one-year suspension period

Decizia nr. 530/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 152/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 401 din 23 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia IV a civilă, în contradictoriu cu pârâţii B., C., intimaţii chemaţi în garanţie Statul Român prin D., Municipiul Bucureşti prin primarul general, SC E. SA prin administrator lichidator SC F. SPRL şi D. Bucureşti.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs A., continuat de moştenitorii acesteia G. şi H., iar prin încheierea din data de 31 octombrie 2013, instanţa, a dispus suspendarea judecării acestuia, în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la indicarea moştenitorilor intimatei pârâte C.

Prin petiţia depusă la 12 ianuarie 2016, I. arătând că este unică succesoare a intimaţilor B. şi C. a solicitat în temeiul art. 252 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., constatarea perimării recursului. La cerere a ataşat copia certificatului de calitate de moştenitor din 23 iulie 2014 emis de notarul public J., de pe urma defunctei C.

Constatând că pentru termenul din 10 martie 2016 părţile au fost citateîn vederea discutării perimării recursului, Înalta Curte a dispdolari SUA în oficiu repunerea cauzei pe rol şi a rămas în pronunţare pe excepţia perimării, raportat la dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ.

Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformaresau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşitniciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiţia însă, ca respectivele situaţii având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În speţă, nu se regăseşte vreo astfel de situaţie, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, care a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecăţii, în temeiul prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmare a decesului intimate pârâte C.

Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor sau menţionând o eventuală imposibilitate obiectivă de identificare a acestora.

Dispoziţiiledeprocedură menţionate exclud ideea că actul de procedură urmează a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecăţii putea fi făcută doar la solicitarea părţilor.

Instanţa de recurs mai are în vedere că niciuna dintre părţi nu s-a preocupat ca înăuntrul termenului de perimare să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri direct sau prin intermediul instanţei în vederea stabilirii în mod concret a stadiului dezbaterii succesiunii, verificării existenţei unor moştenitori sau sesizareainstituţiilor statului în vederea declarării moştenirii vacante.

Din acest punct de vedere, instanţa apreciază că părţile se află în culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care au rămas pe perioada suspendării cauzei.

În raport de aceste considerente şi având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A.şi continuat de moştenitorii acesteia G. şi H., împotriva Deciziei nr. 152/A din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2016.