Territorial jurisdiction for land restitution challenges: statutory situs of specialized national authority overrides location of immovable property

Decizia nr. 506/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28 martie 2014, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. - Secretariatul D. şi E., solicitând anularea deciziei de invalidare emisă de pârâta E., să se constate că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii şi să se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 50 ha teren situată pe raza localităţii Stolnici, să fie obligată pârâta să emită decizie de compensare pentru acest imobil.

Prin sentinţa civilă nr. 6650 din 20 octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a a Tribunalului Bucureşti şi a declinat judecarea cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut că, potrivii art. 35 din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Faţă de aceste considerente, reţinând şi faptul că dispoziţiile legii speciale sunt prioritare faţă de cele ale legii generale, respectiv ale Legii nr. 554/2004, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea secţiei civile.

Prin sentinţa civilă nr. 101 din 26 ianuarie 2075, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că tribunalul competent a soluţiona decizia de invalidare emisă de E., conform art. 34 raportat Ia art. 35 din Legea nr. 165/2013, este tribunalul în circumscripţia căruia se află entitatea care a soluţionat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Argeş.

S-a considerat că această instanţă este cea mai în măsura a analiza contestaţia, în raport de locul situării imobilului şi de entitatea care a analizat pe fond cererea, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanţă.

S-a apreciat că sediul D. constituie un element mai puţin important, care nu este în măsură a atrage competenţa, această instituţie având atribuţii exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au tranşat aspectele esenţiale în soluţionarea acestora.

S-a arătat că a interpreta altfel, în sensul că prin entitate trebuie să se înţeleagă numai E., ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 18/1991 la nivel naţional să fie soluţionate de cele trei secţii civile ale Tribunalului Bucureşti, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii şi la încălcarea principiului celerităţii judecării acestor cauze avut în vedere de legiuitor atât atunci când a procedat la modificarea Codului de procedură civilă, cât mai ales la adoptarea Legii nr. 165/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 26 ianuarie 2016, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a arătat că obiectul contestaţiei formulată de reclamanţi îl constituie decizia de invalidare emisă de E., prin care s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Consiliului Județean F.F. Argeş nr. 1166 din 06 noiembrie 2009.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 4 şi 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competenţa teritorială a soluţionării contestaţiei revine tribunalului de la sediul entităţii, respectiv de la sediul E., astfel că a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Norma de competenţă incidenţă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanţe, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Se observă că instanţele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noţiunea de „entitate" folosită de legiuitor în conţinutul textului anterior citat.

Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în sensul că are această semnificaţie şi E.

Întrucât, în cauză, decizia de invalidare nr. 153 din 18 decembrie 2013, a cărei anulare se solicită de reclamanţi, a fost emisă de E., iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, conform art. 35 alin. (1) din aceiaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi.

Având în vedere că sediul D. se afla în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Argumentul potrivit căruia o interpretare contrară ar face ca soluţionarea tuturor contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de E., referitor la imobilele de pe teritoriul întregii ţări ar reveni în competenţa unei singure instanţe - Tribunalul Bucureşti, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii şi la încălcarea principiului celerităţii judecării acestor cauze, nu are relevanţă sub aspectul stabilirii normei de competenţă incidenţă în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul D., şi anume Tribunalul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IIl-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2016.