Unstamped appeal annulment upheld as legal aid request in bad faith.

Formularea, cu rea-credinţă, a două cereri consecutive de acordare a ajutorului public judiciar. Consecinţe

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acţiune în constatare

-rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare

-cerere de acordare a ajutorului public judiciar

-anularea cererii ca netimbrată

C. proc. civ. din 1865, art. 129 alin. (1), art. 304 pct. 5, art. 723 alin. (1)

O.U.G. nr. 51/2008, art. 15 alin. (2)

O.U.G. nr. 80/2013, art. 32 - urm.

În cazul în care, deşi a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru ca urmare a admiterii de către instanţă a cererii sale de ajutor public judiciar, partea nu îşi îndeplineşte obligaţia de a timbra, înţelegând să formuleze la termenul următor o a doua cerere de ajutor public judiciar, este corectă soluţia instanţei de anulare a cererii ca netimbrată întrucât această conduită echivalează cu încălcarea obligaţiei de exercitare a drepturilor procesuale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, prevăzută de art. 723 C. proc. civ.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 780 din 14 aprilie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 14.12.2009 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C. pentru constatarea rezoluţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1607 din 16.11.2007 la BNP D. şi obligarea pârâţilor la restituirea avansului de 4.957.065,9 lei reprezentând echivalentul sumei de 1.167.000 de Euro.

Prin sentinţa civilă nr. 1108 din 17.09.2010 cererea reclamantului a fost respinsă ca fiind prematură de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, însă hotărârea a fost casată şi dosarul a fost trimis spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, potrivit deciziei civile nr. 710 din 13.09.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 2071 din 12.12.2013 prin care a admis cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi a constatat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare în litigiu, cu obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 4.957.065,9 lei reprezentând avans din preţ.

Apelul formulat de pârâţii B. şi C. împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 537 A din 12 decembrie 2014.

În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că după o reducere cu 50% a cuantumului taxei judiciare de timbru dispusă prin încheierea din 10.10.2014, cererea de reexaminare fiind respinsă prin încheierea din 27.10.2014, apelanţii au formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar ce a fost respinsă prin încheierea din 12.12.2014, astfel încât instanţa de apel a constatat că apelanţii refuză achitarea taxei judiciare de timbru cu consecinţa tergiversării finalizării cauzei şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 32 şi urm. din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii pârâţii B. şi C. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenţii au susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de a le refuza exercitarea dreptului de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 12.12.2014 încalcă flagrant dispoziţiile legale în materie.

Redând conţinutul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 şi ale art. 43 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul consideră că din dispoziţiile legale menţionate se desprinde obligaţia instanţei de a comunica petentului dacă cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost sau nu respinsă.

În opinia recurentului, formularea cererii de acordare a ajutorului public judiciar şi a cererii de reexaminare au efect suspensiv în ceea ce priveşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenţii consideră că în cazul în care instanţa de judecată respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi a cererii de reexaminare trebuie să comunice această soluţie petentului urmată de menţionarea cuantumului taxei de timbru care trebuie plătită.

Recurenta susţine că motivarea instanţei de judecată, conform căreia nu acordă drept de reexaminare întrucât cererea de acordare ar fi fost formulată cu rea credinţă, nu face decât să scoată în evidenţă încălcarea legii de către completul care a soluţionat această cerere, din compunerea căruia a făcut parte dl. judecător E., adică acelaşi magistrat care s-a abţinut de la soluţionarea apelului.

Recurenta apreciază că s-a făcut greşit aplicarea dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., ca mod de a justifica privarea lor de la dreptul de a formula cerere de reexaminare.

Pentru aceste motive, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1243 din 06 mai 2015, a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâţii B. şi C. prin mandatar F., în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Contestaţia în anulare formulată de B. şi C. împotriva acestei decizii a fost admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 230 din 04 februarie 2016, când a fost anulată decizia nr. 1243 din 6 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/3/2013. Tot prin aceeaşi decizie s-a acordat termen pentru soluţionarea recursului declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.

Prin încheierea din data de 10 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, având în vedere contractul de vânzare de drepturi litigioase încheiat între recurenţii B. şi C. şi cesionarul F., a dispus introducerea în calitate de recurent-pârât a cesionarului de drepturi litigioase F., care a preluat calitatea procesuală a recurenţilor-pârâţi B. şi C.

Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv, recurentul a invocat faptul că instanţa de judecată avea obligaţia de a comunica petentului dacă cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost sau nu respinsă, urmată de menţionarea cuantumului taxei de timbru care trebuie plătită.

De precizat că dispoziţiile invocate se referă la neobservarea formelor legale ale actelor de procedură din cauza cărora s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, sub imperiul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include toate neregularităţile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, până la nesocotirea principiului publicităţii, oralităţii sau contradictorialităţii.

De remarcat este faptul că toate greşelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute şi sancţionate de lege, or, în cuprinsul codului de procedură civilă nu există nicio dispoziţie imperativă referitoare la necomunicarea soluţiei pronunţate în cea de a doua cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, însă soluţia de respingere a fost pronunţată în cea de a doua cerere de acordare a ajutorului public judiciar, după ce petenţii au beneficiat prin încheierea din data de 10.10.2014 de o reducere cu 50% a cuantumului taxei judiciare de timbru.

Totodată, Înalta Curte reaminteşte faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, astfel încât nu se poate reproşa instanţei faptul că nu li s-a comunicat soluţia pronunţată în cea de a doua cerere de ajutor public judiciar.

Nu este lipsit de relevanţă faptul că petenţii, deşi au beneficiat de reducerea cu 50% a cuantumului taxei judiciare de timbru ce a reprezentat maximul prevăzut de dispoziţiile legale, au înţeles să formuleze o a doua cerere de ajutor public, astfel încât în mod corect instanţa de apel a apreciat că formularea celei de a doua cereri de ajutor public judiciar reprezintă o dovadă clară de exercitare cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

În atare situaţie, Înalta Curte reţine că aspectele de drept vizând îndreptăţirea petenţilor-pârâţi la acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru au fost dezlegate în mod irevocabil prin încheierea din 27 octombrie 2014, prin care s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de la 10 octombrie 2014, prin care a fost redus cu 50% cuantumul taxei judiciare de timbru.

În consecinţă, aspectele privind îndeplinirea cerinţelor pentru scutirea de la plata taxei de timbru nu mai pot fi repuse în discuţie în prezenta cale de atac, care nu poate viza decât decizia prin care apelul a fost anulat ca netimbrat, încheierea de respingere a celei de a doua cereri de acordare a ajutorului public judiciar bucurându-se de prezumţia de validitate, pârâţii având aşadar obligaţia de a timbra cererea de apel astfel cum s-a stabilit de instanţa de apel prin încheierea din data de 10 octombrie 2014.

Atât O.U.G. nr. 51/2008, cât şi O.U.G. nr. 80/2013 consacră dreptul persoanelor fizice şi juridice care se adresează instanţelor judecătoreşti de a solicita şi obţine, condiţionat, ajutor public judiciar, respectiv facilităţi la plata taxelor judiciare de timbru, sub diverse forme.

În speţă, apelanţii-pârâţi au avut la dispoziţie aceste căi procedurale, pe care le-au şi valorificat, iar instanţa de apel constatând că apelanţii-pârâţi refuză achitarea taxei judiciare de timbru, în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 32 şi urm. din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi a anulat cererea de apel ca netimbrată.

Nu va fi reţinută ca întemeiată nici critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., invocată în cadrul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se apreciază că instanţa de apel în mod corect a constatat că formularea celei de a doua cereri de ajutor public judiciar reprezintă o dovadă clară de exercitare cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, având ca scop tergiversarea cauzei cu consecinţa imposibilităţii punerii în executare a sentinţei atacate, favorabilă intimaţilor.

Din analiza actelor de la dosar se constată că după admiterea cererii de ajutor public judiciar şi soluţionarea cererii de reexaminare apelanţii-pârâţi au mai beneficiat de un termen în vederea achitării taxei judiciare de timbru, respectiv termenul din 14 noiembrie 2014, dar obligaţia nu a fost îndeplinită, iar la termenul din 12 decembrie 2014 apelanţii-pârâţi au înţeles să formuleze a doua cerere de ajutor public judiciar, astfel încât această conduită echivalează cu încălcarea obligaţiei de exercitare a drepturilor procesuale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, prevăzută de art. 723 C. proc. civ.

În consecinţă, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative în legătură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanţă.

În consecinţă, pentru motivele analizate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.