Validity of visa extension denial: sufficiency of proof of maintenance funds via corporate dividends and currency account balances
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the lower court’s dismissal, and ordered the annulment of the exit visa while obligating the administrative authority to extend the claimant's residence visa, resulting in a complete victory for the foreign national. The dispute concerned the legality of the refusal to extend a six-month business visa, where the claimant challenged the first instance court’s failure to properly assess evidence of sufficient maintenance funds, including a personal currency account balance incorrectly deemed post-dated and dividends from an associated company that met investment thresholds. The court held that the claimant satisfied the legal requirement for monthly maintenance funds under Article 11(c) of Law No. 123/2001 and Article 29(1)(a) of Government Emergency Ordinance No. 194/2002, thereby establishing the right to visa extension based on the correct valuation of the claimant's financial means.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2001, art. 312 C. proc. civ; Validity of visa extension denial: sufficiency of proof of maintenance funds via corporate dividends and currency account balances: Cu actele noi depuse în recurs, reclamantul face dovada că și în prezent firma la care acesta este asociat – investitor, îndeplinește condițiile legale în vigoare, respectiv prevederile art. 55 alin. (2) și subpuncte din O.U.G. 194/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 357/2003, respectiv a realizat o investiție de capital de 50.000 Euro și un venit net pe anul 2003, de 1.388.534.000 lei (echivalentul a 33.853 Euro), firma având trei asociați, cu participare la beneficii în cote egale, astfel că acesta a avut dividende în anul 2003, în sumă de 11.284 Euro.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Y.L., în contradictoriu cu Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, a solicitat anularea vizei de ieșire nr. 65/1547602 din 28 octombrie 2002 și obligarea pârâtei, la prelungirea vizei de ședere în România.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta în mod nejustificat a refuzat să-i prelungească viza de afaceri, pentru o nouă perioadă de 6 luni, conform art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2001.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 562 din 21 aprilie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând ca justificat, refuzul pârâtei de a prelungi dreptul de ședere al reclamantului, întrucât acesta nu a făcut dovada că dispunea de mijloacele materiale în cuantumul prevăzut de lege.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
S-a arătat că instanța a făcut o apreciere greșită a unora din probele administrate în cauză, iar asupra altora nici nu s-a pronunțat, deși erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Reclamantul a făcut cerere de prelungire a vizei de ședere, în octombrie 2002, or, din balanța lunii octombrie rezultă realizarea de firma acestuia, a unui beneficiu de 759.633.925 lei (echivalentul a 23.160 dolari SUA) care, repartizat celor trei asociați, înseamnă circa 7359 dolari SUA/asociat.
La acest venit se adaugă și veniturile din extrasul de cont valutar personal, pentru suma de 3000 dolari SUA, pe care instanța în mod nejustificat nu l-a luat în calcul, considerând că data eliberării extrasului, 20 februarie 2003, ar fi data depunerii sumei în cont, deci după cererea de prelungire).
Cu actele noi depuse în recurs, reclamantul face dovada că și în prezent firma la care acesta este asociat – investitor, îndeplinește condițiile legale în vigoare, respectiv prevederile art. 55 alin. (2) și subpuncte din O.U.G. 194/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 357/2003, respectiv a realizat o investiție de capital de 50.000 Euro și un venit net pe anul 2003, de 1.388.534.000 lei (echivalentul a 33.853 Euro), firma având trei asociați, cu participare la beneficii în cote egale, astfel că acesta a avut dividende în anul 2003, în sumă de 11.284 Euro.
Fiind îndeplinită condiția deținerii în mijloace de întreținere, de 500 dolari SUA lunar, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea 123/2001, coroborat cu art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, se impune admiterea recursului în baza art. 312 C. proc. civ., casarea sentinței, și în fond, admiterea acțiunii, anularea vizei de ieșire și obligarea Serviciului Independent de Evidență Informatizată a Persoanei, la prelungirea vizei de ședere a reclamantului, conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Y.L. împotriva sentinței civile nr. 562 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează viza de ieșire nr. 65/1547602 din 28 octombrie 2002 a Serviciului Independent de Evidență Informatizată a Persoanei și obligă pârâtul, la prelungirea vizei de ședere, conform legii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.