Industrial Design Validity: Proving Prior Public Disclosure Without a Certain Date and Exclusion of Faithful Natural Imitations

Model industrial. Anterioritate. Dovedirea datei aducerii la cunoștința publicului a modelului industrial.

Cuprins pe materii : Dreptul proprietății intelectuale. Desene și modele industriale.

Index alfabetic : certificat de înregistrare a unui model/desen industrial

-model industrial

-dată certă

Legea nr. 129/1992, art. 6, art. 7

H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor

Aducerea la cunoştinţa publicului a unui desen sau model, în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, nu este condiţionată de dovedirea acestui moment printr-un înscris cu dată certă, astfel încât orice adăugire la lege, printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară legii, poate fi înlăturată de instanţă, dacă aceasta apreciază că respectiva condiţie restrânge aplicarea legii, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”. Astfel fiind, din moment ce legea nu prevede necesitatea unei date certe, instanţa a considerat în mod corect că noţiunea de dată certă presupune orice confirmare credibilă, prin înscrisuri susţinute şi de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului.

Secția I civilă, decizia nr. 920 din 15 aprilie 2016

Prin acţiunea înregistrată la data de 03.09.2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta S.C. X. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. şi cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), chemat pentru opozabilitatea hotărârii:

- anularea următoarelor 5 desene/modele înregistrate la OSIM de pârâtul A., respectiv: certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx54/18.07.2005; certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx95/ 28.06.2007; certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx94/28.06.2007; certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx48/18.07.2005 şi certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx49/18.07.2005, pentru înregistrarea acestora cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3) lit. a) respectiv a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor;

- radierea celor 5 desene/modele din Registrul Desene Modele şi publicarea de către OSIM a hotărârii de anulare a acestora în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secţiunea DM.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că S.C. X. S.R.L. este o societate înfiinţată în anul 1994, cu obiect de activitate fabricarea altor produse din material plastic COD CAEN 2229, fiind totodată titulara certificatului de înregistrare desen/model nr. xxx84, autor B., care a creat modelul COROANE DE FLORI, înregistrat la OSIM din anul 1994, pe care l-a preluat prin cesiune de la titularul iniţial S.C. Y. S.R.L., firmă înfiinţată în anul 1991 tot de către B., având ca obiect de activitate producţie prin injectare mase plastice a coroanelor mortuare.

Reclamanta a arătat că a produs şi a livrat în mod constant şi continuu, începând cu anul 2002, elementele din care se compun coroanele de flori, respectiv matriţele folosite la injectarea maselor plastice cu diverse forme florale.

La momentul în care pârâtul A. a depus spre înregistrare modelele a căror anulare se solicită prin prezenta acţiune, reclamanta era deja pe piaţă de 15 ani, fiind cunoscută ca producător de coroane şi aranjamente florale, în acest sens anexând autorizaţia de mediu, care atesta faptul ca la acel moment activitatea comercială a reclamantei se referea la producţia coroanelor numite aranjamente florale.

De asemenea, în anul 2001, când pârâtul A. şi-a înfiinţat firma Z. S.R.L., prin intermediul căreia comercializează coroane de flori, reclamanta era deja pe piaţă de cel puţin 7 ani ca producător de coroane florale.

Începând cu anul 2005, continuând producţia coroanelor de flori, a început o colaborare cu o firmă din Slovacia, cu asociat unic C.

Acesta, la 16.07.2005 a predat reclamantei toată gama de produse a producţiei din brad

artificial şi pin (BOROCA) împreună cu tehnologia de instruire, conform anexei, tehnologie care a fost înregistrată în Slovacia încă din anul 1997 ca invenţie cu nr. 1308/97.

Odată cu preluarea acestei tehnologii brevetate, reclamanta a început să facă instruirea muncitorilor, a efectuat primele matriţe de cadre în anul 2005 – matriţa rama 20/36 şi matriţa rama 40/60 (anexa) şi a început să se pregătească pentru producţia şi lăsarea pe piaţă a modelelor respective.

A înregistrat aceste produse la OSIM cu titlul „Cadru din brad artificial şi pin” – număr de certificat DM înregistrat xxx36/20.05.2009, având ca autor pe acelaşi B.

De asemenea, este titulară a certificatului nr. 18937 înregistrat la OSIM şi protejat în România, având acelaşi autor, B.

Recent, a constatat cu surprindere că este chemată în judecată în mod abuziv de către pârâtul A. (dosar nr. x/96/2012 aflat pe rolul Tribunalului Harghita şi dosar nr. x/111/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor), pentru presupuse contrafaceri, în condiţiile în care reclamanta beneficiază de protecţie legală pentru modele/desenele înregistrate la OSIM potrivit Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor/modelelor, pe care le-a creat şi pe care le foloseşte cu bună-credinţă în activitatea comercială.

Reclamanta a arătat că modelele înregistrate fraudulos de pârâtul A. prin: certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx54 din 18.07.2005, certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx95 din 28.06.2007, certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx94 din 28.06.2007, certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx48 din 18.07.2005 şi certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx49 din 18.07.2005 nu îndeplinesc condiţia noutății, în sensul Legii nr. 129/1992, fiind efectiv preluate de la alţi comercianţi care le foloseau cu multă vreme înainte în activitatea lor comercială (printre care şi reclamanta) şi înregistrate fraudulos la OSIM.

Mai mult, modelele ce fac obiectul certificatului nr. xxx48 florale reprezintă imitaţii fidele ale unor flori naturale – cală, trandafir, margarete, crizanteme – acestea neputând face obiectul protecţiei exclusive prin înregistrare ca desen/model.

De asemenea, toate modele care fac obiectul certificatului nr. xxx95 au fost create şi introduse pe piaţă de reclamantă, urmare colaborării sale cu firma din Slovacia. Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte certificatul nr. xxx54.

În ceea ce priveşte certificatul nr. xxx49 intitulat „Suporturi şl accesorii pentru aranjamente florale” şi certificatul nr. xxx94 intitulat „Suporturi pentru aranjamente florale” aparţinând pârâtului A., acestea au fost înregistrate cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 privind desene/modelele, care prevede că: „Dacă un desen sau model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou şi având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia: utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreţinerea sau reparaţiile; b) caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual.”

Este mai mult decât evident că suporturile şi accesoriile protejate prin modelul nr. xxx49 şi modelul xxx94 reprezintă părţi componente care nu rămân vizibile pe durata utilizări normale a produsului finit (respectiv coroanele florale).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 42, art. 22, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 07.03.2014, tribunalul a admis excepţia conexării şi a dispus conexarea dosarului nr. x3/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă la dosarul nr. x8/3/2012 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 07.03.2014, tribunalul a respins excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantelor ca neîntemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. 1650 din 05.09.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, s-au admis în parte cererile conexe, s-a dispus anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx95/2007; s-a dispus anularea parţială a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx54/2005 pentru modelele de la poziţiile 2, 3, 4, 5, 6, 7; a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx94/2007 pentru modelele de la poziţiile 1, 2, 3, 4; a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx48/2005 pentru toate modelele cu excepţia modelelor de la poziţiile 15, 16 şi 19 precum şi a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx49/2005 pentru modelul de la poziţia 3.

Pentru a hotărî astfel, analizând probatoriul administrat, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantele şi-au justificat calitatea de persoane interesate, fiind societăţi care desfăşoară activităţi de fabricarea şi comercializare de produse din material plastic, constând în coroane şi jerbe mortuare, precum şi elementele din care se compun coroanele de flori, astfel cum rezultă din cataloagele şi facturile fiscale depuse la dosar.

Activitatea acestora a fost stânjenită prin acţiunile pârâtului A., care le-a acţionat în judecată, reclamanta S.C. X. S.R.L fiind chemată în dosar nr. x/96/2012 aflat pe rolul Tribunalului Harghita şi dosar nr. x/111/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar reclamanta SPF Q. S.R.L fiind chemată în dosar nr. x/100/2012 aflat pe rolul Tribunalului Maramureş.

Analizând modelele ce formează obiectul protecţiei potrivit certificatului de înregistrare desen/model nr. xxx95/28.06.2007, tribunalul a constatat că modele 1, 2, 3 şi 4 înregistrate de pârâtă în anul 2006 denumite "Aranjamente florale" sunt identice sau cvasiidentice cu modelele comercializate de către compania W. încă din anul 2001, astfel cum rezultă din catalogul de prezentare şi declaraţia dată de proprietarul W. Totodată, acestea se coroborează cu factura nr. 49 din 2004 prin care W. face comenzii pentru tipărirea catalogului de prezentare la societatea J.

Astfel, modelul 1 este cvasiidentic cu al treilea model (din mijloc) din cel de-al şaselea rând numărat de sus în jos din catalogul menţionat, impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele fiind nesemnificative.

Modelul 2 este cvasiidentic cu al patrulea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menţionat, impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele privind grosimea cadrului circular din cetină pe care sunt amplasate cele 6 margarete fiind nesemnificative.

Modelul 3 este cvasiidentic cu primul model din catalogul menţionat şi deosebit de asemănător cu al patrulea model de la stânga la dreapta din cel de-al treilea rând numărat de sus în jos, impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele de așezare a cetinii fiind nesemnificative.

Modelul 4 este deosebit de asemănător cu al cincilea model de la stânga la dreapta din cel de-al patrulea rând numărat de sus în jos, din catalogul menţionat, impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză pe cadrul rotund şi plin din cetină sunt amplasaţi 6 trandafiri iar nu 6 margarete ca în cazul modelului din catalogul menţionat fiind nesemnificative.

Deşi catalogul este nedatat, din declaraţia dată de proprietarul W. rezultă că acesta s-a ocupat cu producţia şi distribuţia coroanelor din cetină artificială încă din anul 2001, exportând aceste coroane în Ungaria, Republica Cehă şi România încă din anul 2005.

În ceea ce priveşte modelul nr. 5, acesta este identic sau cvasiidentic cu modelul comercializat de către compania S. SRO încă dinaintea anului 2004, astfel cum rezultă din catalogul de prezentare şi declaraţia dată de administratorul acestei societăţi C.

Deşi catalogul este nedatat, din declaraţia dată de C. – administrator al societăţii S. SRO rezultă că aceasta s-a ocupat cu producţia şi jerbelor şi coroanelor artificiale încă din anul 1997, distribuind produsele din catalogul menţionat la peste 300 de firme, brevetând în Slovacia producerea pinului artificial, invenţie pe care a cesionat-o reclamantei SC X. SRL.

Această declaraţie probează susţinerile reclamantei privind dobândirea în anul 2005 a gamei de produse – jerbe şi coroane artificiale şi a tehnologiei necesare producerii acestora.

Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model nr. xxx54/2004, tribunalul a constatat că modele 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 înregistrate de pârâtă în anul 2004 denumite "Aranjamente florale" sunt identice sau cvasiidentice cu modelele comercializate de către compania W. încă din anul 2001, astfel cum rezultă din catalogul de prezentare.

Astfel, modelul 2 este identic sau cvasiidentic cu al patrulea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menţionat impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză pe cadrul rotund şi gol din cetină sunt amplasaţi 6 crini iar nu 6 margarete ca în cazul modelului din catalogul menţionat fiind nesemnificative.

Modelul 3 este deosebit de asemănător cu al doilea şi al cincilea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menţionat, impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză, pe cadrul rotund şi plin din cetină sunt amplasaţi 4 crini iar nu 5 crini ca în cazul modelului din catalogul menţionat fiind nesemnificative.

Modelul 4 este deosebit de asemănător cu al treilea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menţionat, impresia de ansamblu fiind aceeaşi, diferenţele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză, pe cadrul rotund şi plin din cetină sunt amplasaţi crini iar nu trandafiri ca în cazul modelului din catalogul menţionat fiind nesemnificative.

De asemenea, este deosebit de asemănător cu modelul nr. 9 din catalogul S. SRO, diferenţele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză, pe cadrul rotund şi plin din cetină sunt amplasați crini iar nu cale ca în cazul modelului din catalogul menţionat fiind nesemnificative.

Modelul 5 este deosebit de asemănător cu modelele nr. 12 şi 14 din catalogul S. SRO, diferenţele date de florile folosite fiind nesemnificative.

Modelul 6 este cvasiidentic cu primul model din al cincilea rând catalogul W., iar modelul 7 este cvasiidentic cu primul model din al şaselea rând catalogul W., impresia de ansamblu fiind aceeaşi.

Totodată, tribunalul a reţinut că modelele 3, 4, 6 şi 7 sunt foarte asemănătoare cu modelele din cataloagele SC X. SRL din anii 1995, 1998, 2002.

În ceea ce priveşte modelul nr. 1, tribunalul a avut în vedere că în cataloagele W. şi S. menţionate nu se regăseşte nici un model suficient de asemănător, nici sub aspectul formei suportului, nici sub aspectul dispunerii florilor.

Aceeaşi este aprecierea tribunalului şi în privinţa modelului nr. 8, reţinându-se că modul în care este evidenţiată partea centrală prin folosirea de elemente artificiale puternic contrastante (deschisă) cu cetina pe care este realizat aranjamentul dar în aceeaşi gamă cu florile folosite şi modul de dispunere a cetinii de suport, cu crenguţele rare, evidenţiate, conferă o imagine de ansamblu distinctă, ce nu poate fi confundată cu primul model din al cincilea rând şi cu primul model din al şaselea rând catalogul W., cu care există asemănări.

De asemenea, în ceea ce priveşte modelul nr. 9, tribunalul a avut în vedere că în cataloagele W. şi S. menţionate nu se regăseşte nici un model suficient de asemănător, nici sub aspectul formei suportului, nici sub aspectul dispunerii florilor.

Analizând modelele ce formează obiectul protecţiei potrivit certificatului de înregistrare desen/model nr. xxx94/28.06.2007, tribunalul a constatat că modele 1, 2, 3 şi 4 înregistrate de pârâtă în anul 2007 denumite "Suporturi pentru aranjamente florale" sunt identice sau cvasiidentice cu modelele comercializate de către compania S. SRO.

În ceea ce priveşte modelul nr. 5, tribunalul a avut în vedere că în catalogul S. nu se regăseşte nici un model suficient de asemănător, aceeaşi constatare fiind valabilă şi în privinţa cataloagelor W. şi X. menţionate.

Analizând modelele ce formează obiectul protecţiei potrivit certificatului de înregistrare desen/model nr. xxx48/18.07.2005 din perspectiva dispoziţiilor legale citate, tribunalul a constatat următoarele:

Cu excepţia modelelor nr. 15, 16 şi 19, toate celelalte modele constând în imitarea unor flori naturale, sunt identice cu modelele din catalogul X. din 1999 şi cu modelele din catalogul W., rândul al patrulea.

Modelele nr. 15, 16 şi 19, reprezentând fie imitarea unor flori naturale mai puţin cunoscute fie crearea unei aparenţe de flori naturale, nu se regăsesc în nici unul din cataloagele menţionate.

Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model nr. xxx49/18.07.2005 din perspectiva dispoziţiilor legale citate, tribunalul a constatat că modelul 3 este cvasiidentic cu modelele din catalogul S.

Celelalte modele nu se regăsesc în variante suficient de asemănătoare în cataloagele S., W. şi X. menţionate.

În ceea ce priveşte cataloagele reclamantei SPF Q. SRL, tribunalul a avut în vedere faptul că sunt din anii 2009-2011, deci ulterioare înregistrării modelelor în litigiu astfel încât nu pot fi luate în considerare.

Prin urmare, tribunalul a reţinut că nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi înregistrate, nefiind modele noi faţă de cele existente deja pe piaţa de profil la data cererii de înregistrare, următoarele modele: toate modelele înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx95/2007; modelele 2, 3, 4, 5, 6, 7 înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx54/2004; modelele 1, 2, 3 şi 4 înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx194/2007; modelele înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx48/2005, cu excepţia modelelor nr. 15, 16 şi 19; modelul 3 înregistrat prin Certificatul de înregistrare desen/model nr. xxx49/2005.

Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile noutăţii și individualităţii cerute de art. 6 din Legea nr. 129/1992 pentru înregistrarea celorlalte modele contestate.

În consecinţă, tribunalul a admis în parte acţiunea și, în baza art. 45 rap. la art. 6 din Legea nr. 129/1992, a anulat integral certificatul de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx95/2007 şi doar în parte celelalte certificate de înregistrare contestate pentru modelele menţionate mai sus, apreciate ca neîndeplinind condiţiile noutăţii și individualităţii cerute de art. 6 din Legea nr. 129/1992.

Prin decizia nr.289/A din 03.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul A., împotriva încheierii de şedinţă din data de în 07.03.2013 şi a sentinţei civile nr. 1650/2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti; a admis apelul formulat de reclamantele S.C. X. S.R.L. şi S.P.F. Q. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi a schimbat, în parte sentinţa, în sensul că a anulat integral certificatele de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx48/2005, nr. xxx94/2007 şi nr. xxx49/2005; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei referitoare la certificatele de înregistrare a desenului/modelului industrial nr. xxx95/2007 şi nr. xxx54/2005.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele argumente:

În ceea ce priveşte apelul pârâtului A., Curtea a înlăturat obiecţiile referitoare la respingerea de către tribunal a excepţiilor lipsei de interes a acţiunilor conexe şi a prescripţiei dreptului la acţiune, soluţie dispusă prin încheierea din 07.03.2013, apreciind că în mod greşit apelantul-pârât se prevalează de termenul de prescripţie de drept comun, de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, într-o materie în care există o normă specială (art. 42 alin. 2 din Legea nr. 129/1992 - modificată, fost art. 45 alin. 2 în numerotarea în vigoare la data înregistrării certificatelor atacate) ce prevede că anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare.

De asemenea, criticile apelantului-pârât referitoare la respingerea excepţiei lipsei interesului de către tribunal, critici întemeiate pe lipsa actualităţii interesului la data acţiunii în condiţiile în care reclamantele nu au acţionat în interiorul termenului de prescripţie, au fost înlăturate ca flagrant eronate, apelantul făcând o confuzie între problema prescripţiei şi cea a interesului (care e independent de prescripţie şi care, în speţă, există, câtă vreme reclamantele produc şi comercializează produse din material plastic constând în coroane şi jerbe mortuare, precum şi elementele din care se compun coroanele de flori, al căror aspect exterior este pus în discuţie ca fiind identic/similar cu modelul industrial înregistrat de pârât).

În ceea ce priveşte criticile aduse de pârât soluţiei pe fond şi sentinţei, acestea au fost înlăturate astfel:

În ciuda celor pretinse de apelantul-pârât, hotărârea conţine argumentele care sprijină soluţia dispusă într-o manieră suficientă şi care face posibilă verificarea silogismelor şi raţionamentelor cu care a operat prima instanţă, raţionamente care răspund implicit, chiar dacă nu de fiecare dată expres, punctului de vedere exprimat de pârât.

În ceea ce priveşte afirmaţia pârâtului că prima instanţă nu a comparat în mod corect modelele înregistrate de acesta cu cele invocate de reclamante ca fiind distrugătoare de noutate, Curtea a observat că nu se invocă deficienţe ale comparaţiei propriu zise şi ale asemănărilor găsite de tribunal (acolo unde au fost găsite), ci probleme de validitate a probatoriului, că, într-adevăr, o bună parte din probe sunt nerelevante, însă ceea ce a stat la baza reţinerii de prima instanţă a neîndeplinirii de către unele din modelele înregistrate de pârâtul apelant a condiţiei noutăţii nu a fost probatoriul nerelevant, ci înscrisuri (cataloage) relevante. Aparenţa de nou-tipărit pe care o au cataloagele invocate de reclamante ca fiind distrugătoare de noutate se datorează împrejurării că la dosar au fost depuse fotocopii color, iar altele (cele depuse în original) sunt de dată mai recentă.

În ceea ce priveşte presupusa lipsă a datei certe a înscrisurilor (cataloagelor) prezentate de reclamante şi luate în considerare de către prima instanţă ca distrugătoare de noutate, Curtea remarcă faptul că dispoziţiile Legii nr. 129/1992 nu prevăd condiţia datei certe, iar Regulamentul de punere în aplicare a legii (HG nr.211/2008), care prevede condiţia certitudinii datei, nu poate adăuga la lege; noţiunea de dată certă va fi considerată a avea alt conţinut decât cel definit de art. 1182 C.civ., şi anume, în materia dovedirii aducerii la cunoştinţă publică a modelului industrial, certitudinea datei presupune orice confirmare credibilă prin înscrisuri susţinute, eventual, şi de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului.

În speţă, catalogul W. purtând titulatura Vianocna Ponuka 2004 („Oferta de Crăciun 2004” – în limba slovacă) coroborat cu declaraţia notarială a administratorului W. conform căreia acest catalog conţine produse comercializate încă din 2001 şi însoţit de factura nr. 49/2004 prin care a fost făcută comanda tipăririi catalogului de prezentare constituie probe care se susţin reciproc şi converg în a da greutate celor reţinute de prima instanţă privind anterioritatea certă a aducerii respectivelor modele la cunoştinţa publicului, faţă de data depunerii cererii de înregistrare a modelelor de către pârâtul-apelant.

De asemenea, anterioritatea aducerii la cunoştinţa publică a modelelor în discuţie, prin comercializarea lor de către Compania S. SRO, în raport de data depunerii cererii de înregistrare a unor modele identice de către apelantul-pârât, este certă şi rezultă din coroborarea catalogului editat de respectiva companie cu declaraţia administratorului C., care atestă distribuirea modelelor din catalog încă din 1997, reclamanta X. cesionând de la societatea slovacă invenţia brevetată de aceasta referitoare la tehnologia de producţie a pinului artificial.

Împrejurarea că administratorul societăţii slovace s-a identificat în declaraţia sa ca C.S., iar identitatea i-a fost atestată de notar ca C.A. nu constituie o problemă care să afecteze validitatea probei, câtă vreme a fost vorba despre una şi aceeaşi persoană identificată de notar, S. fiind un derivat al prenumelui A., aspect confirmat în apel de însuşi declarantul.

Noutatea, anterioritatea aducerii la cunoştinţa publicului a unor modele şi documentele ce atestă distrugerea de noutate nu se analizează doar la nivel naţional, cum pretinde apelantul-pârât, câtă vreme modelul distrugător de noutate (cel străin) este legal şi legitim comercializat în România.

Prin urmare, observând şi că prin cererea de apel nu s-au adus critici concrete pe temeinicia concluziilor trase de prima instanţă cu privire la comparaţia efectiv făcută între modelele înregistrate de pârât şi cele invocate de reclamante ca fiind distrugătoare de noutate, în baza art. 296 C.proc.civ., a fost respins apelul pârâtului, ca nefondat.

Apelurile reclamantelor au fost apreciate ca fiind fondate, în sensul celor ce urmează.

Astfel, critica soluţiei dispusă de tribunal de a respinge cererea de anulare a certificatului de model industrial xxx48/2005 în privinţa modelelor de la pct. 15, 16 şi 19 este găsită a fi justă.

Într-adevăr, modelele florale cuprinse în acest certificat (atât cele cu privire la care prima instanţă a respins anularea – poziţiile 15, 16, 19, cât şi altele) reprezintă imitaţii fidele ale unor flori naturale (cală, trandafir, margaretă, crizantemă, iar în cazul modelelor 15, 16, 19 flori naturale mai puţin cunoscute), aşa cum se vede din înscrisurile din dosar.

Reclamantele consideră că imitaţia fidelă a unei flori naturale nu poate face obiectul protecţiei exclusive, deoarece nu este îndeplinită condiţia noutăţii, simpla existenţă în natură a florii/modelului fiind distructivă de noutate.

Curtea nu înlătură întru totul argumentul reclamantelor (care poate fi extrapolat şi la condiţia caracterului individual), însă nici nu poate trece sub tăcere obiecţia ce s-ar putea aduce, anume că legea impune condiţia noutăţii şi a caracterului individual în raport cu existenţa/absenţa unui alt model industrial făcut public anterior, iar nu cu un model existent în natură.

Bineînţeles, se poate contraargumenta că legea utilizează, în context, noţiunea de „model” fără a distinge după cum e vorba despre un model industrial sau din natură, însă problema rămâne discutabilă.

Ceea ce este, însă, indiscutabil în aprecierea finalităţii legii, este faptul că este de neacceptat ca imitaţia fidelă a unor modele preexistente în natură, cum sunt florile, să poată fi apropriată ca model industrial ce blochează posibilitatea terţilor de a produce şi comercializa astfel de imitaţii după modele naturale.

Ceea ce se opune unei atare înregistrări este, în opinia Curţii, dincolo de discutabila întrunire sau nu a cerinţelor noutăţii şi caracterului individual, ceva ce ţine de un element esenţial, intrinsec definiţiei şi implicat inclusiv de cerinţele noutăţii şi caracterului individual, şi anume acela de a reprezenta o creaţie, implicând un anume grad de originalitate ce îşi propune să individualizeze forma şi aspectul exterioare ale unui produs industrial, ceea ce este incompatibil cu imitarea fidelă a unui model din natură.

Imitarea fidelă a unui model din natură poate fi acceptată ca model industrial atunci când apare

un element de originalitate extrinsec modelului natural, spre exemplu, atunci când forma preluată din natură este aplicată unui bun industrial cu funcţionalitate diferită de cea a modelului natural (de pildă, robinet în formă de trandafir), însă nu şi atunci când produsul industrial care preia forma din natură are ca utilitate şi funcţionalitate să se constituie într-un simplu substituent al modelului natural.

Prin urmare, au fost anulate şi modelele 15, 16, 19 ale certificatului xxx48/2005 pentru considerentele anterior expuse (şi care sunt valabile şi pentru celelalte modele ale certificatului, deja anulate de prima instanţă din alte considerente).

Fondată este şi critica referitoare la greşita respingere a acţiunii cu privire la modelele de la poziţia 5 din certificatul nr. xxx94/2007 şi de la poziţiile 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 din certificatul xxx49/2005.

Aceste certificate protejează modele de suporturi şi accesorii pentru aranjamentele florale (rame florale interioare, schelete pentru coroane, elemente de fixare a florilor din plastic pe suportul coroanei, ax de legătură).

Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 (art. 9 alin. (5) în numerotarea în vigoare la data înregistrării certificatelor) dacă un (…) model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou şi având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia; utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreţinerea sau reparaţiile;

b) caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual.

În fapt, toate modelele mai sus enumerate reprezintă părţi componente ale aranjamentelor florale care nu rămân vizibile pe durata utilizării normale a produsului finit (coroane, aranjamente florale, flori utilizate).

S-ar putea susţine, totuşi, că ceea ce a dorit să protejeze titularul modelelor a căror înregistrare este atacată nu este produsul complex finit, ci suporturile (modelele de suporturi) şi accesoriile luate ca atare, de sine stătător şi nu ca părţi componente ale unor produse complexe.

Această teză nu se susţine, însă, pentru că ceea ce face obiectul protecţiei unui certificat de înregistrare a unui model industrial nu este o anume soluţie tehnică specifică realizării unei componente sau unei funcţii a acesteia, ci aspectul exterior al produsului (design-ul) care permite individualizarea produsului industrial prin elemente estetice sau ornamentale, astfel încât vizibilitatea obiectului ce se constituie într-un model este esenţială, iar dacă acest model nu are o funcţionalitate de sine stătătoare, independentă de un produs complex, ci este în mod necesar parte componentă a produsului complex finit în afara căruia nu poate fi concepută o funcţionalitate proprie, este de asemenea esenţială rămânerea vizibilă a modelului ce constituie simplă componentă (în speţă, ramele interne, scheletele de coroană, elementele de fixare a florilor pe suport sunt componente lipsită de funcţionalitate în afara aranjamentelor florale la realizarea cărora contribuie, sunt componente nevizibile ale acestora), ceea ce nu se îndeplineşte în speţă.

Prin urmare, nefiind întrunită cerinţa art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 au fost anulate şi modelele de la poziţia 5 din certificatul xxx94/2007 şi de la poziţiile 1, 2, 4 - 10 din certificatul xxx49/2005.

În ceea ce priveşte modelele ce fac obiectul poziţiilor 1, 8, 9 din certificatul de înregistrare xxx54, trăsăturile caracteristice ale acestora diferă mai mult decât prin simple detalii nesemnificative de modelele de comparaţie propuse de apelantele-reclamante ca fiind distrugătoare de noutate sau de caracter individual, tipurile de floare şi ornamente folosite atrăgând o impresie globală diferită a aranjamentelor florale în discuţie faţă de cele din cataloagele anterioare invocate de apelante.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.C. X. S.R.L., Q. S.R.L. şi pârâtul A.

S.C. X. S.R.L. şi Q. S.R.L., printr-un recurs comun, au adus critici din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul anulării în totalitate a certificatului de înregistrare nr. xxx54 pentru motivele ce succed.

Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, respingând în mod nelegal cererea de anulare formulată de recurente cu privire la modelele nr. 1, 8 şi 9 din certificatul de înregistrare nr. xxx54.

Aprecierea îndeplinirii condiţiei noutăţii şi a caracterului individual s-a făcut printr-o greşită

raportare a situaţiei de fapt din speţă la dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 129/1992, astfel:

- desenul nr. 1 din certificatul nr. xxx54 reprezintă în fapt acelaşi model de coroană de formă ovală, anulată deja împreună cu certificatul nr. xxx95 (numai că în modelul nr. xxx54 este reprezentată o coroană privită orizontal, în timp ce în certificatul nr. xxx95 coroana este reprodusă în plan vertical). De asemenea, desenul 1 din certificatul nr. xxx54 este identic cu modelul 13c din Catalogul S. din anul 1996, diferind doar planul din care este efectuată reproducerea grafică. Din prezentarea comparativă de mai sus, rezultă că trăsăturile caracteristice ale modelelor în discuţie diferă numai prin detalii nesemnificative, iar impresia globală pe care cele două desene o produc asupra utilizatorului avizat este aceeaşi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 129/1992;

- desenul 8 din certificatul nr. xxx54 este cvasi-identic cu desenul 6 din acelaşi certificat, având aceeaşi dispunere a florilor şi acelaşi contur, singura diferenţă fiind una nesemnificativă, anume aceea că pe cetina verde în desenul 8 este folosită combinaţia de culori alb roşu faţă de combinaţia alb - albastru din desenul 6. Deşi instanţa de fond a reţinut că modelul 6 din certificatul nr. xxx54 este cvasi identic cu primul model de pe rândul 5 din catalogul W. şi foarte asemănător cu desenele din cataloagele X. din anii 1995, 1998, 2002 şi a dispus anularea acestuia, totuşi în cazul desenului nr. 8 din acelaşi certificat nr. xxx54 a apreciat în mod greşit că acesta ar fi diferit de acestea pe considerentul că folosirea de elemente puternic contrastante cu cetina verde conferă o imagine distinctă, diferită. Faţă de acestea, acele elemente de contrast nu ar putea fi considerate decât detalii nesemnificative, cu atât mai mult cu cât chiar instanţa de fond a reţinut şi faptul că între desenul 8 din certificatul xxx54 şi modelele din catalogul W. există asemănări.

În plus, desenul 8 din certificatul nr. xxx54 este identic cu coroana mică din 6 flori, împreună cu o frunză mamut mic şi o frunză albă, comercializată de subscrisa încă din anul 1997 - rând 3 poziţia 2 (diferenţa nesemnificativă fiind aceea că subscrisa am folosit floare de dalie).

Desenul 9 din certificatul xxx54 este identic cu modelul din catalogul X. din anul 1999 (rând 2, poziţia 2 - "coroană cruciuliţă cu 6 flori"), precum şi cu modelul din pliantul X. din 1997.

Trăsăturile caracteristice ale modelelor în discuţie diferă numai prin detalii nesemnificative (flori de crin utilizate în desenul 9/floare de orhidee folosită de recurentă în coroana cruciuliţă), motiv pentru care instanţa ar fi trebui să constate că acestea sunt identice. Mai mult, impresia globală pe care desenul nr. 9 o produce asupra utilizatorului avizat nu este diferită de impresia globală produsă aceluiaşi utilizator de modelul anterior al subscrisei comercializat încă din anul 1999.

Anterior, în dosarul nr. x/111/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor (având ca părţi pe A. şi S.C. X. S.R.L.), chiar intimatul A. susţine că "produsele pârâtei (adică ale recurentei) încorporează modelele industriale protejate Coroana Cruciuliţă nr. xxx54/18.07.2005 (desen 9)".

Pentru aceste motive, consideră că, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel a respins cererea de anulare formulată pentru modelele de la poziţiile 1, 8 şi 9 din certificatul nr. xxx54, modele care ar fi trebuit anulate pentru neîndeplinirea condiţiei noutăţii, având în vedere că detaliile prin care diferă de modele anterioare sunt unele nesemnificative.

În recursul formulat, pârâtul A. aduce critici hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art.304 pct.7 şi 9 C.proc.civ.

Cu încălcarea art.261 alin.(1) pct.5 C.proc.civ., au fost alocate 23 de pagini pentru considerentele hotărârii atacate şi prezentarea susţinerilor părţilor şi doar 4 pagini pentru motivele în fapt şi în drept care au format convingerea instanţei în admiterea, respectiv respingerea apelurilor formulate.

Instanţa de apel a omis analizarea anumitor argumente relevante pentru soluţionarea prezentei cauze. Astfel, în cuprinsul hotărârii atacate se regăsesc doar o parte din argumentele pe care recurentul le-a invocat, fără a fi prezentate motivele pentru care acestea au fost respinse ori nu au fost luate în considerare la soluţionarea cauzei.

Această realitate desluşeşte concluzia eronată a instanţei de apel, conform căreia apelantul "nu ar fi adus critici concrete" privind comparaţiile efectuate între desene.

Cu titlu exemplificativ în acest sens:

- în apelul pârâtului - pagina a 6-a, se arată că "Produsele apelantului-pârât diferă faţă de cele indicate de către reclamante, respectiv nu sunt identice, au un alt mod de aranjare, o altă modalitate de asamblare şi produc câte un produs nou",

- completarea la întâmpinare, depusă la termenul de judecată din 14.01.2015, ca răspuns la comunicarea motivelor de apel ale intimatelor,

- notele scrise depuse anterior termenului de judecată din 25.03.2015 ca răspuns la întâmpinarea formulată de OSIM şi notele scrise formulate de intimate.

Instanţa de apel nu explică motivele pentru care a respins apărările apelantului privind (in)validitatea probatoriului intimatelor cât şi comparaţiile punctuale efectuate de instanţa de fond. Instanţa de apel se rezumă la a formula aprecieri cu caracter general, ignorând în mod nelegal argumentele apelantului privind aspecte specifice ale prezentei cauze.

Deşi există înscrisuri noi, depuse în faza procesuală a apelului, acestea nu au fost analizate (spre pildă note scrise depuse la 14.01.2015, ca răspuns la comunicarea motivelor de apel ale intimatelor, notele scrise depuse anterior termenului de judecată din 25.03.2015, argumentele de text de lege care negau certitudinea susţinerilor cuprinse în declaraţiile invocate de intimate, încălcarea prevederilor Convenţiei de la Haga din 1961 de către intimate, prin prezentarea de înscrisuri străine fără apostilă).

Nu au fost analizate criticile privind faptul că declaraţiile extrajudiciare invocate de intimate nu puteau avea putere probatorie deoarece au fost obţinute cu încălcarea prevederilor legale procedurale privind probele şi încalcă principiile fundamentale de drept (principiul nemijlocirii instanţei, contradictorialitatea, egalitatea, dreptul la un proces echitabil) şi au fost date de persoane relativ-apropiate de intimate.

Din considerentele hotărârii recurate lipseşte menţionarea şi analizarea argumentaţiei prezentate de OSIM, în întâmpinările depuse în apel la termenul din 22.10.2014, care au fost susţinute în parte şi de recurent, ceea ce încalcă art.6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care consacră principiul accesului (efectiv) la instanţă, principiul rolului activ al judecătorului în soluţionarea procesului civil, reglementat în art.129 alin.(5) teza I C.proc.civ., în baza căruia trebuiau suplimentate probele prin luarea în considerare a argumentelor aduse de OSIM.

În pofida acestor aspecte, nu se pot identifica în hotărârea atacată referiri privind acceptarea/înlăturarea acestora, astfel că şi aplicarea legii nu s-a putut realiza în mod corect.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. s-a arătat că a fost încălcată clasificarea de la Locarno (reglementată prin Aranjamentul de la Locarno la data de 08.10.1968), instanţa ignorând argumentele invocate de apelant prin completarea la întâmpinare (în special privind suporturile protejate prin Certificatul nr. xxx49), precum şi argumentele OSIM cu privire la particularitatea desenelor - suporturi, care constată reglementarea comunitară distinctă a acestora faţă de coroanele/aranjamentele florale.

Argumentaţia instanţei de apel cu privire la vizibilitate nu poate subzista cât timp există o reglementare comunitară care stabileşte o clasă distinctă pentru asemenea suporturi şi a fost ignorată recunoaşterea intimatelor cu privire la existenţa diferenţelor dintre suporturile protejate de recurentul-pârât şi suporturile invocate de recurentele-reclamante.

Prin urmare, această recunoaştere trebuia interpretată ca fiind practic o renunţare din partea intimatelor a pretenţiilor formulate faţă de desenele respective. Procedând în mod contrar, a fost încălcat principiul rolului activ al judecătorului.

Se invocă şi aplicarea eronată a prevederilor art.5 alin.3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.129/1992, aprobată prin H.G. nr.1171/2003, potrivit cu care "Aducerea la cunoştinţă publicului, în condiţiile art.10 alin.1, a unui desen sau model industrial poate fi luată în considerare dacă există materiale de orice natură, cu dată certă".

H.G. nr.1171/2003 este un act normativ, emis în temeiul art. 107 din Constituţie şi al art. 11 alin. (2) din Legea nr.585/2002, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, şi infirmă concluziile instanţei cu privire la necesitatea existenţei unei date certe, precum şi mecanismul indicat de instanţă pentru plasarea în timp a materialelor menite să dovedească anterioritatea.

Art.7 alin.(1) din Legea nr.129/1992, la care face trimitere art.5 alin.(3) din Regulament, dispune că, în sensul aplicării art.6, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit într-un alt mod, expus, utilizat în comerţ.

Aducerea la cunoştinţa publicului, în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, a unui desen sau model, poate fi luată în considerare numai dacă are „dată certă”. Deşi, Legea nr. 129/1992 şi Regulamentul ei de aplicare nu stabilesc înţelesul expresiei "dată certă", în opinia recurentului această dată este absolut necesară pentru ca aducerea la cunoştinţa publicului a desenului sau modelului să fie luată în considerare.

Astfel fiind, catalogul S. SRO şi majoritatea înscrisurilor depuse de intimate ar fi trebuit să fie lipsite de putere probatorie, deoarece ele însele nu puteau fi plasate în mod veridic în timp, prin coroborarea cu declaraţiile notariale obţinute de intimate, deoarece declaraţiile respective nu prezintă adevăruri absolute, putând fi contrazise prin probă contrarie. În aceeaşi măsură, fiind vorba despre informaţii generice, nu s-ar fi putut stabili nici certitudinea datei sau relevanţa altor înscrisuri depuse de intimate în probatoriu.

Recurentul invocă şi aplicarea eronată a prevederilor art. 9 şi 10 din Legea nr.129/1992 privind aprecierea asemănărilor produselor apelantului-pârât cu anumite creaţii ale naturii.

Contrar concluziilor instanţei de apel, potrivit cărora desenele înregistrate de subsemnatul nu ar îndeplini condiţia de registrabilitate a noutăţii deoarece acestea ar prezenta asemănări cu anumite creaţii ale naturii, în opinia recurentului, pentru determinarea caracterului de noutate, desenele industriale aflate în discuţie prin prezenta cauză trebuiau să fie comparate cu alte produse, în sensul Legii nr. 129/1992, iar nu cu alte creaţii ale naturii.

Analizând recursurile formulate în raport de criticile menţionate, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte recursul comun declarat de reclamantele SC X. SRL şi SPF Q. SRL, deşi se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentele invocă în principal greşita raportare a situaţiei de fapt din speţă la dispoziţiile art. 6 şi 7 ale Legii nr. 129/1992 cu privire la modele nr. 1, 8 şi 9 din certificatul de înregistrare nr. xxx54, întrucât acestea nu ar respecta condiţiile noutăţii şi a caracterului individual cerute de cele două articole.

Astfel, sunt realizate comparaţii între modelele nr. 1, 8 şi 9 din certificatul de înregistrare nr. xxx54 şi modelele anterioare invocate de recurentele-reclamante, ca fiind identice, recurentele subliniind trăsăturile caracteristice ale modelelor în discuţie în scopul evidenţierii asemănărilor şi deosebirilor dintre ele, pentru a determina modificarea concluziile la care instanţa de apel a ajuns sub aspectul distinctivităţii modelelor anterioare faţă de modelele nr. 1, 8 şi 9 din certificatul de înregistrare nr. xxx54, ceea ce echivalează cu schimbarea situaţiei de fapt, prin reinterpretarea probelor, în recurs.

Aceste critici nu pot fi cenzurate pe calea recursului, cale de atac extraordinară de reformare, incompatibilă cu efectul devolutiv la care se tinde prin criticile invocate.

Deşi se invocă încălcarea art. 6 şi 7 ale Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, recurentele-reclamante nu indică în concret în ce constă încălcarea acestor texte de lege, singurele critici care ar putea fi încadrate în art. 304 pct. 9 C.proc.civ. fiind cele referitoare la faptul că trăsăturile caracteristice ale desenelor în discuţie diferă numai prin detalii nesemnificative, ceea ce înseamnă că ar putea fi considerate identice, în accepţiunea art. 6 alin. (3) al Legii nr. 129/1992.

Instanţa de apel, sub acest aspect, a apreciat că trăsăturile caracteristice ale modelelor de la poziţiile 1, 8, 9 din certificatul de înregistrare xxx54 diferă mai mult decât prin simple detalii nesemnificative de modelele de comparaţie propuse de apelantele-reclamante ca fiind distrugătoare de noutate sau de caracter individual, tipurile de floare şi ornamente folosite atrăgând o impresie globală diferită a aranjamentelor florale în discuţie faţă de cele din cataloagele anterioare invocate de apelante.

Prin urmare, instanţa de apel a avut în vedere în special impresia globală diferită a aranjamentelor florale în discuţie faţă de cele din cataloagele anterioare invocate de apelante, în raport de care a considerat că cele trei modele nu pot fi anulate, deoarece prezintă caracter de noutate şi individualitate proprii.

Astfel, făcând referire la impresia globală, instanţa de apel a dat prevalenţă astfel art. 6 alin. (4) al Legii nr. 129/1992, punând accent pe caracterul individual al celor trei modele, pe când criticile din recurs privesc art. 6 alin. (3) al aceleiaşi legi, referitor la noutate.

În acest context, este lipsită de relevanţă o eventuală recunoaştere pe care pârâtul ar fi făcut-o, într-un alt proces, cu privire la „încorporarea” modelelor industriale protejate ale pârâtei în produsele reclamantei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte consideră nefondat recursul comun formulat de reclamantele SC X. SRL şi SPF Q. SRL.

Analizând criticile aduse deciziei recurate de către recurentul-pârât A., Înalta Curte observă că sunt invocate două motive de recurs, respectiv cele menţionate în art. 304 pct. 7 şi 9 C.proc.civ.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., recurentul menţionează încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., întrucât instanţa de apel a omis analizarea anumitor argumente relevante pentru soluţionarea prezentei cauze. Astfel, în opinia sa, deşi instanţa de apel susţine că apelantul "nu ar fi adus critici concrete" privind comparaţiile efectuate între desene, astfel de critici au existat, însă instanţa de apel nu a explicat motivele pentru care a respins apărările apelantului privind (in)validitatea probatoriului intimatelor, nu a analizat înscrisurile noi, depuse în faza procesuală a apelului, criticile privind faptul că declaraţiile extrajudiciare invocate de intimate nu puteau avea putere probatorie şi nici argumentaţia prezentată de OSIM.

Analizând aceste critici, Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins apelul declarat de pârât cu motivarea că nu se invocă deficienţe ale comparaţiei propriu-zise sau ale asemănărilor găsite de tribunal, ci probleme de validitate a probatoriului; că ceea ce a stat la baza reţinerii de prima instanţă a neîndeplinirii de către unele din modelele înregistrate de pârâtul-apelant a condiţiei noutăţii au fost cataloagele relevante, cu privire la care noţiunea de dată certă presupune orice confirmare credibilă prin înscrisuri susţinute, eventual, şi de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului, astfel cum s-a dovedit prin declaraţia notarială a administratorului W., prin facturile privind comanda tipăririi catalogului de prezentare privind anterioritatea certă a aducerii respectivelor modele la cunoştinţa publicului, faţă de data depunerii cererii de înregistrare a modelelor de către pârâtul-apelant, ca şi prin comercializarea lor de către Compania S. SRO, anterior datei depunerii cererii de înregistrare a unor modele identice de către apelantul-pârât.

Ca atare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., argumentând în fapt şi în drept soluţia pronunţată, într-o manieră care face uşor de înţeles considerentele relevante pe care le-a avut în vedere la soluţionarea cauzei.

În doctrină şi în jurisprudenţă se face constant deosebirea între criticile de nelegalitate şi argumentele aduse în susţinerea acestora. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, în cererea de apel, în întâmpinare sau în notele scrise, sunt întotdeauna subsumate motivului de apel pe care îl sprijină sau îl combat. Dacă instanţa de apel a grupat argumentele pentru a răspunde unui motiv de apel, printr-un considerent comun, pe care l-a apreciat ca fiind relevant în raport de probele administrate, nu se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul dacă nu au fost analizate toate argumentele aduse în susţinerea sau combaterea sa.

Nici prezentul recurs nu specifică în concret motivul pentru care recurentul consideră că o anumită probă sau apărare pe care a invocat-o în apel ar fi avut forţa probantă necesară pentru a dovedi sau pentru a fi interpretată contrar celor susţinute de instanţa de apel.

După ce face ample referiri la modul în care trebuie motivată o hotărâre judecătorească, atât din perspectivă teoretică, cât a jurisprudenţei CJUE şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul menţionează aspecte de ordin general, precum cele de la fila 6 a apelului, reiterează înscrisuri care nu ar fi fost analizate, fără a preciza la care anume pasaj din acestea se referă (completare la întâmpinare, note scrise) iar, atunci când face această precizare, nu menţionează care ar fi relevanţa acestuia în schimbarea soluţiei.

Spre pildă, deşi invocă neanalizarea poziţiei OSIM de către instanţă şi ponderea pe care o astfel de opinie, datorită caracterului său tehnic, ar putea să o aibă în cadrul deciziei instanţei, recurentul nu indică care sunt acele argumente, relevante în soluţionarea cauzei, prezentate de OSIM.

Singurele critici care s-ar putea analiza din perspectiva art. 304 pct. 7 C.proc.civ. sunt cele care vizează lipsa de forţă probantă a declaraţiilor extrajudiciare întrucât ar fi fost date de persoane relativ apropiate intimatelor, cât şi cele privind încălcarea prevederilor Convenţiei de la Haga din 1961 prin prezentarea înscrisurilor străine fără a fi apostilate.

Recurentul are în vedere imposibilitatea dovedirii datei certe prin declaraţiile extrajudiciare şi prin înscrisuri provenind din ţări pentru care era necesară apostilarea, însă aceste argumente nu pot determina modificarea deciziei recurate de vreme ce instanţa de apel nu şi-a motivat opinia asupra acestui aspect întemeindu-se exclusiv pe aceste înscrisuri, ci le-a coroborat cu alte probe administrate în cauză (de exemplu cu facturi privind comanda tipăririi catalogului de prezentare, cu declaraţii care atestă comercializarea coroanelor de către Compania S. SRO, anterior datei depunerii cererii de înregistrare a unor modele identice de către apelantul-pârât). Înalta Curte consideră că, prin coroborarea probelor concludente, a putut fi stabilită situaţia de fapt pe care instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia.

Astfel fiind, pentru considerentele expuse, va înlătura ca nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9

C.proc.civ., recurentul susţine că instanţa de apel a ignorat particularitatea desenelor-suporturi, aceea că se bucură de o reglementare comunitară distinctă faţă de coroane/aranjamente florale, dând prioritate argumentului vizibilităţii care nu poate fi primit cât timp există o reglementare comunitară care stabileşte o clasă distinctă pentru asemenea suporturi. Se invocă şi încălcarea principiul rolului activ de către instanţă, care trebuia să interpreteze recunoaşterea intimatelor (cu privire la existenţa diferenţelor dintre suporturile protejate de recurentul-pârât şi suporturile invocate de recurentele-reclamante) ca o renunţare din partea intimatelor la pretenţiilor formulate faţă de desenele respective.

Acest argument adus de recurent nu subzistă întrucât reglementarea expresă a modelelor-suporturi, distinctă faţă de modelele coroane/aranjamente florale în care acestea vor fi asamblate, nu înlătură de plano condiţia vizibilităţii, care este menţionată expres în art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992.

Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992, dacă un model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou şi având caracter individual numai dacă caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual. Or, instanţa de apel a subliniat că nu este îndeplinită această condiţie, întrucât modelele-suporturi (ramele florale interioare, scheletele pentru coroane, elementele de fixare a florilor din plastic pe suportul coroanei, axul de legătură) constituie părţi componente ale aranjamentelor florale care nu rămân vizibile pe durata utilizării normale a produsului finit.

Împrejurarea că intimatele au recunoscut că există deosebire de reglementare între modele-suporturi pe care le-au invocat în favoarea lor şi cele protejate de recurent nu echivalează cu o renunţare la pretenţiile faţă de modele respective, astfel cum susţine recurentul, întrucât renunţarea reprezintă un act de dispoziţie care trebuie menţionat expres şi neechivoc şi verificat de către instanţă sub aspectul existenţei capacităţii de exerciţiu din partea celui care îl invocă. Prin urmare, de vreme ce un act de dispoziţie nu se prezumă, nu se poate imputa că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ prin invocarea unei asemenea prezumţii.

Recurentul invocă şi încălcarea art. 5 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.129/1992, aprobată prin HG nr.1171/2003, potrivit căruia aducerea la cunoştinţa publicului, în condiţiile art. 10 alin. (1), a unui desen sau model industrial poate fi luată în considerare dacă există materiale de orice natură, cu dată certă.

Recurentul susţine că HG nr.1171/2003 este un act normativ emis în temeiul art. 107 din Constituţie, motiv pentru care prevederile sale nu putea fi înlăturate de instanţă pe motiv că adaugă la lege sub aspectul introducerii cerinţei datei certe, astfel încât instanţa de apel a introdus un mecanism pentru plasarea în timp a materialelor menite să dovedească anterioritatea, diferit de data certă.

În opinia recurentului, condiţia datei certe este absolut necesară pentru dovedirea aducerii la cunoştinţa publicului a desenului sau modelului, astfel că, întrucât nu au dată certă, catalogul S. SRO şi majoritatea înscrisurilor depuse de intimate ar fi trebuit să fie lipsite de putere probatorie, deoarece nu puteau fi plasate în mod veridic în timp, prin coroborarea cu declaraţiile notariale obţinute de intimate, deoarece declaraţiile respective nu prezintă adevăruri absolute, putând fi contrazise prin probă contrarie. În aceeaşi măsură, fiind vorba despre informaţii generice, nu s-ar fi putut stabili nici certitudinea datei sau relevanţa altor înscrisuri depuse de intimate în probatoriu.

Analizând această critică, Înalta Curte observă că aducerea la cunoştinţa publicului a unui desen sau model, în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, nu este condiţionată de dovedirea acestui moment printr-un înscris cu dată certă, astfel încât orice adăugire la lege, printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară legii, poate fi înlăturată de instanţă, dacă aceasta apreciază că respectiva condiţie restrânge aplicarea legii, în aplicarea art. 4 alin. (3) al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cu care „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.

Astfel fiind, din moment ce legea nu prevede necesitatea unei date certe, instanţa de apel a considerat în mod corect că noţiunea de dată certă presupune orice confirmare credibilă, prin înscrisuri susţinute şi de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului.

În acest sens, data aducerii modelului industrial la cunoştinţa publicului de către reclamante a fost stabilită în mod corect prin coroborarea probelor administrate în cauză, astfel încât apare ca nefondată susţinerea recurentului că, în absenţa unor înscrisuri care au dată certă, toate celelalte înscrisuri depuse de intimate ar trebui să fie lipsite de putere probatorie şi că nu puteau fi coroborate cu declaraţiile notariale, de vreme ce ar fi putut fi contrazise prin proba contrarie, în condiţiile în care o astfel de probă nu s-a administrat.

Recurentul invocă şi aplicarea eronată de către instanţa de apel a prevederilor art. 9 şi 10 din Legea nr.129/1992, anterior republicării, privind noutatea modelelor sau desenelor industriale.

În opinia sa (contrară concluziilor instanţei de apel, potrivit cărora desenele înregistrate de recurent nu ar îndeplini condiţia de registrabilitate a noutăţii deoarece acestea ar prezenta asemănări cu anumite creaţii ale naturii), argumentul instanţei de apel este nelegal întrucât, pentru determinarea caracterului de noutate, desenele industriale pot fi comparate cu alte produse, în sensul Legii nr. 129/1992, iar nu cu alte creaţii ale naturii.

Înalta Curte apreciază că şi această susţinere este lipsită de fundament deoarece instanţa de apel a răspuns criticilor aduse de reclamante cu privire la aplicarea art. 6 al Legii nr. 129/1992, atunci când a afirmat că imitaţia fidelă a unei flori naturale nu poate face obiectul protecţiei exclusive, deoarece nu este îndeplinită condiţia noutăţii.

Răspunzând unei critici privind aplicarea art. 6 al Legii nr. 129/1992, prin prisma sursei de inspiraţie a modelului industrial şi al posibilităţii protecţiei sale din această perspectivă, instanţa de apel nu a depăşit limitele impuse comparaţiei de Legea nr. 129/1992, ci a realizat o analiză în cadrul domeniului de aplicare al acestei legi.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul A. nu este incident.

Astfel fiind, conform art. 312 alin. (1) C.proc.civ. au fost respinse ambele recursuri, ca nefondate.