Termination of criminal proceedings for instigation to qualified theft based on express reconciliation extinguishing liability under the Penal Code

Decizia nr. 828/2015

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2011, cu privire la inculpatul A., s-a admis recursul declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 345/A din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 302 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului în pedepse componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, în infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32 alin. (1) şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 386 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32 alin. (1) şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 208 - 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen. anterior, în infracţiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) C. proc. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi s-a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile prev. de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatului i s-a pus în vedere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

- să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

Totodată, i-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 302 din 26 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2011, s-a dispus, pentru inculpatul A., în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrărilor juridice a infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II - a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de furt calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele mai sus menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (şapte) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011.

Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, a declarat apel inculpatul A., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune şi achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de instigare la furt calificat.

Prin decizia penală nr. 345/A din 7 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis, în parte, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 302 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată prin sentinţa penală apelată, cum şi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în loc de interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Împotriva ambelor hotărâri, printre alţii, a declarat recurs inculpatul A., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, casarea ambelor hotărâri şi încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor.

În considerentele deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/201, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A., care în perioada decembrie 2009 - martie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale împreună cu inculpaţii B., C., D., E. şi învinuitul F. l-au ajutat pe inculpatul G. să înstrăineze fără drept autoturismul marca A. achiziţionat în leasing, proprietatea H. IFN SA în mod succesiv învinuitului I. şi inculpatului J., în scopul inducerii în eroare a proprietarului de drept al acestuia H. IFN SA căruia i s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 263.793,43 RON (63920,48 euro), recuperat şi societatea de asigurare K., căreia i s-a solicitat plata primei de asigurare în valoare de 84.297 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar faptele inculpatului au fost comise în condiţiile infracţiunilor continuate, fiind întrunite toate cerinţele de existenţă a acestei forme infracţionale, respectiv unitate de subiect activ, unitate de rezoluţie infracţională, pluralitate de acte şi unitate de conţinut juridic a acestor acte.

De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpatului A., care împreună cu inculpatul G. l-a instigat pe inculpatul C. să sustragă împreună cu învinuitul F. în noaptea de 31 ianuarie 2010 din 01 februarie 2010 autoturismul marca A., aflat în posesia inculpatului E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.

Instanţa de control judiciar a constatat ca fiind fondate în parte criticile, în sensul că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea penală nouă şi ca atare pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune s-a dispus încetarea procesului penal.

Totodată, s-a reţinut că nu se justifică ridicarea măsurii sechestrului asigurător pentru suma de 8.500 RON, dat fiind faptul că aceasta nu a fost luată în raport cu infracţiunea de tentativă la înşelăciune pentru care a intervenit împăcarea părţilor, ci pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru infracţiunea de furt calificat, s-a arătat că nu poate fi acceptată critica privind încetarea procesului penal şi pentru această infracţiune, dat fiind faptul că o asemenea soluţie poate fi dispusă, în raport cu dispoziţiile art. 231 C. pen., numai atunci când furtul a fost săvârşit de un membru al familiei, un minor în paguba tutorelui, respectiv de persoana care locuieşte împreună cu partea vătămată, cerinţă care în speţa analizată nu este îndeplinită.

Astfel, s-a reţinut că ori de câte ori împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, legea o arată în mod expres în norma de incriminare - astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 244 C. pen. (înşelăciune) art. 245 C. pen. (înşelăciunea privind asigurările)-, ori în dispoziţiile art. 229 C. pen., această cauză exoneratoare de răspundere penală nu este prevăzută.

Împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 martie 2015 sub nr. 931/1/2015, când a fost fixat prim termen de judecată la data de 17 aprilie 2015.

În cuprinsul cererii, contestatorul condamnat A. a învederat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică întrucât instanţa de recurs nu a procedat la încetarea procesului penal pentru instigare la infracţiunea de furt calificat ca urmare a manifestării de voinţă a numitului E. în sensul că doreşte să se împace cu contestatorul din prezenta cauză, declaraţie ce a fost dată la 26 februarie 2014 în faţa Consulului General al României din Barcelona şi care se regăseşte la Dosarul nr. x/3/2011.

În susţinerea cererii, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 aprilie 2015 pronunţată în prezenta cauză, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2011, fixându-se termen pentru judecarea în fond a contestaţiei în anulare la data de 12 iunie 2015.

Examinând contestaţia în anulare formulată, în raport de criticile formulate şi în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 231 alin. (1) C. pen. faptele ce constituie infracţiuni contra patrimoniului, săvârşite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşte împreună cu partea vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Alin. (2) al aceluiaşi art. prevede că în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), (2) lit. b), c) şi art. 230 C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 159 alin. (1) C. pen. împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar alin. (2) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Înalta Curte constată că în sarcina contestatorului condamnat A. s-a reţinut, printre altele, săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. b), d) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpatul G. l-a instigat pe inculpatul C. să sustragă împreună cu învinuitul F., în noaptea de 31 ianuarie 2010 din 01 februarie 2010, autoturismul marca A., aflat în posesia inculpatului E.

Contrar opiniei instanţei de recurs, Înalta Curte constată că, din economia dispoziţiilor legale evocate anterior, rezultă că împăcarea părţilor, în ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat este posibilă, aceasta fiind prevăzută expres, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 231 alin. (2) C. pen.

Având în vedere manifestarea de voinţă a părţilor, respectiv a inculpaţilor E. şi A. în sensul împăcării acestora, astfel cum rezultă din declaraţia de împăcare existentă la dosarul instanţei supreme şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. (2) C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2011.

Va desfiinţa, în parte, decizia contestată numai cu privire la inculpatul A. şi rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., urmare a împăcării părţilor.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2011.

Desfiinţează, în parte, decizia contestată numai cu privire la inculpatul A. şi rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., urmare a împăcării părţilor.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2015.