Challenge to execution over unresolved civil action inadmissible; costs awarded to state.

Decizia nr. 778/2015

Deliberând, asupra contestaţiei la executare formulate, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 179//2015 din 28 aprilie 2015 a Tribunalului Bacău, secţia penală, în baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 4 martie 2015, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 26 iunie 2012 a Tribunalului Bacău sub aspectul lămuririi situaţiei pe latură civilă.

În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că, prin Decizia penală nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare, şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în baza art. 112 alin. (2) lit. e) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscarea de la acesta şi de la inculpatul B. a câte 98.318 dolari SUA şi 1.616,174 RON. S-au menţinut sechestrele asigurătorii instituite asupra imobilului din Bacău, proprietatea inculpatului A. şi asupra unui alt imobil, proprietatea inculpatului B. În baza art. 348 C. proc. pen. (1968), s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor considerate a fi elemente ale infracţiunii. În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (1968), au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond.

Contestatorul a considerat că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., având în vedere faptul că prin hotărârea pronunţată a fost obligat pe latură civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, împreună cu celălalt coinculpat din dosar, în condiţiile în care, deşi au fost introduşi în cauză moştenirii, pentru cel de-al treilea inculpat, decedat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dispus nimic faţă de aceştia.

A mai arătat că, din moment ce cadrul procesual a fost stabilit cu moştenitorii lui C., evident că pe latură penală s-a luat act de încetarea procesului penal, însă pe latură civilă, faţă de inculpatul care a decedat ulterior şi faţă de moştenitori nu s-a dispus prin hotărâre, lăsând nerezolvată, practic, latura civilă, şi lăsând deschisă, astfel, calea unei alte acţiuni, conform prevederilor civile, care i-ar putea aduce prejudicii, având în vedere practica neunitară cu privire la timbrajul din procesul civil şi imposibilitatea inculpatului de a se judeca efectiv. Având în vedere aceste aspecte, faptul că doar el şi inculpatul B. au fost obligaţi pe latură civilă, a promovat contestaţie la executare pentru lămurirea situaţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bacău a constatat că această contestaţie la executare priveşte nelămurirea conte statorului cu privire la soluţionarea laturii civile a Sentinţei penale nr. 169 din 26 iunie 2012 a Tribunalului Bacău, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi, în urma admiterii recursurilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi părţii civile Municipiul Bacău, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., incident când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. Potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi.

S-a arătat că, în prezenta cauză, nelămurirea priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei de către Înalta Curte, ca instanţă de recurs, (echivalentul recursului în casaţie reglementat de noul Cod de procedură penală), astfel încât Tribunalul Bacău şi-a declinat competenţa în favoarea instanţei supreme.

Prin urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilit termen pentru soluţionarea acesteia la data de 4 iunie 2015.

Înalta Curte, examinând contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile, formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2009, s-a hotărât, în baza art. 112 alin. (2) lit. e) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, confiscarea de la contestatorul condamnat A. a sumelor de 98.318 dolari SUA şi 1.616,174 RON. De asemenea, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului din Bacău, proprietatea acestuia. În baza art. 348 C. proc. pen. (1968), s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor considerate a fi elemente ale infracţiunii. În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (1968), au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond.

Împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/110/2009, a formulat contestaţie la executare, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, contestatorul condamnat A., susţinând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., având în vedere faptul că prin hotărârea pronunţată a fost obligat pe latură civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, împreună cu celălalt coinculpat din dosar, în condiţiile în care, deşi au fost introduşi în cauză moştenirii, pentru cel de-al treilea inculpat, decedat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dispus nimic faţă de aceştia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit dispoziţiilor art. 600 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte constată că, critica contestatorului vizând faptul că fost obligat pe latură civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, împreună cu celălalt coinculpat din dosar, iar instanţa nu a dispus nimic şi faţă de moştenirii celui de-al treilea inculpat, decedat, nu se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta motiv fiind invocat în mod formal.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual, pus la dispoziţie de legiuitor, pentru rezolvarea incidentelor privind executarea, legea prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că lit. c) a art. 598 alin. (1) C. proc. pen. este incidenţă atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; însă, în prezenta cauză nu s-a ivit nicio nelămurire cu privire la executarea Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nicio împiedicare la executare.

Dispozitivul deciziei penale mai sus menţionate este unul clar în ceea ce-l priveşte pe contestatorul condamnat, în sensul că instanţa a hotărât confiscarea de la contestatorul condamnat A. a sumelor de 98.318 dolari SUA şi 1.616,174 RON, a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului din Bacău, proprietatea acestuia, a dispus desfiinţarea înscrisurilor considerate a fi elemente ale infracţiunii şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate în fond.

Deşi formal, contestatorul invocă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, din cuprinsul contestaţiei la executare reiese că acesta este nemulţumit, în realitate, de faptul că instanţa a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei, ca urmare a decesului inculpatului C.

Înalta Curte constată, însă, că această posibilitate este expres prevăzută de dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., unde se arată că "în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, lit. e) (decesul inculpatului), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă".

Prin urmare, Înalta Curte constată că nesoluţionarea laturii civile a cauzei nu poate constitui o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare, nefiind incident cazul de contestaţie la executare invocat şi, de altfel, niciunul dintre celelalte cazuri de contestaţie la executare prevăzute de lege, motiv pentru care această contestaţie nu va putea fi admisă.

Având în vedere cele expuse, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/110/2009.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2951 din 6 noiembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/110/2009.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM