Extraordinary criminal appeal dismissed due to waiver of appellate hearing and impermissible factual re-review

Decizia nr. 431/RC/2015

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/118/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 14/P din 10 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Împotriva deciziei penale nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a formulat contestaţie în anulare, contestatorul A.

Prin motivele invocate, contestatorul a arătat că este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 386 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. anterior, menţionând că nu a fost audiat în faţa instanţei de recurs, deşi era prezent iar audierea sa era obligatorie având în vedere că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de achitare iar în apel s-a dispus condamnarea sa.

Examinând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când deşi legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Prin încheierea din 05 februarie 2015 a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestator, instanţa constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. şi, fixând, totodată, termen pentru soluţionarea cauzei.

Pe fondul contestaţiei, Înalta Curte constată că, cazul de contestaţie în anulare invocat de contestator, prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. anterior se regăseşte în art. 426 lit. h) C. proc. pen. actual.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă că în faţa Curţii de Apel Constanţa, contestatorul A. a dat declaraţie, arătând că îşi menţine declaraţia dată în faţa primei instanţe şi nu doreşte a da o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) din vechiul C. proc. pen.: „cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, (...), atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond sau apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".

Potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (11) din vechiul C. proc. pen.: „cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea Specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

Prin urmare, nefiind îndeplinite niciuna dintre cerinţele textului legal, în cauză nu este incident cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. referitor la neaudierea inculpatului prezent, când audierea era legal posibilă, având în vedere declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de apel.

Mai mult, Înalta Curte constată că acest caz de contestaţie în anulare a fost invocat în mod formal, iar prin acesta se tinde la restabilirea situaţiei de fapt, la provocarea unei noi judecăţi în fapt şi în drept, în scopul verificării legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, ceea ce nu se poate realiza în calea de atac a contestaţiei în anulare.

În concluzie, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 2610 din data de 18 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2012.

Obligă contestatorul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 aprilie 2015.