Fraudulent bank credit via organized crime and forged financial statements; application of the more favorable 2014 Penal Code and retrial for reduced sentencing

Deliberând asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 867 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplic. art. 41 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 cu aplic. art. 41 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 1 februarie 2011 la 6 martie 2012.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplic. art. 41 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen., art. 290 cu aplic. art. 41 C. pen., art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. - sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 2 februarie 2011 la 7 martie 2012.

3. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. cu referire la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire la un grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 1 februarie 2011 la 6 martie 2012.

4. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata D., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. cu referire la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire la un grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata D., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., a fost încredinţată supravegherea inculpatei D., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi pune în vedere acesteia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o data pe luna, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada prevenţiei de la 1 februarie 2011 la 27 ianuarie 2012.

5. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire la un grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul E., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada prevenţiei de la 1 februarie 2011 la 10 mai 2011.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cerea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.

6. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire la un grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

7. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire la un grup de criminalitate organizată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

Prin aceeaşi sentinţă, sub aspectul laturii civile s-au dispus următoarele:

- a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă H. SA.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la rândul său inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL către partea civilă H. SA la plata sumei de 2.463.219,73 RON, la care se adaugă în continuare dobânda calculată de la 26 februarie 2012 până la data recuperării creanţei principale, cu titlu de despăgubiri civile.

- s-a constatat că partea civilă J. şi-a recuperat integral prejudiciul.

- s-a constatat că partea vătămată SC K. SA, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor pentru care s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanţa din 5 mai 2011, pe care îl menţine, respectiv: un minilaptop marca L., un laptop marca M. aparţinând inculpatului B., un laptop de culoare neagră, marca N., telefon O. fără cartelă SIM, aparţinând inculpatului A., telefon marca P. fără cartelă SIM, aparţinând inculpatului A., telefon marca P. cu cartelă SIM, aparţinând inculpatului A., laptop marca L., ridicate de la inculpaţii B. şi A. de la adresa unde locuiesc fără forme legale, o unitate centrală de calculator cu carcasă de culoare gri, o unitate centrală model R. cu hard disk, un reportofon marca P., de culoare gri, ridicate de la domiciliul inculpatei D., o unitate centrală, de culoare negru cu gri, pe care s-a aplicat sigiliul M.A.I. nr. xx - ridicată de la numita Q., un laptop marca S., un laptop marca S. model 1, un laptop marca S. model 2, un telefon mobil marca Ş., cu cartelă ridicate de la sediul SC T. SRL.

A fost admisă - în parte - cererea de restituire a bunurilor formulate de inculpata D.

S-a dispus restituirea către aceasta a telefonului 1 şi cartela SIM aferentă cu nr., telefonului 2 şi cartela SIM aferentă şi a telefonului 3 cu cartela SIM aferentă cu nr.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale celor şapte inculpaţi până la concurenţa sumei de 2.463.219,73 RON, la care se adaugă în continuare dobânda calculată de la 26 februarie 2012 până la data recuperării creanţei principale.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate sau cu elemente nereale respectiv: bilanţ prescurtat la 31 decembrie 2009, contul de profit şi pierderi la 31 decembrie 2009, date informative la 31 decembrie 2009, situaţia ajustărilor pentru depreciere, raportul de gestiune la 31 decembrie 2009, active imobilizate cuprinse în bilanţul de la 31 decembrie 2009, notă privind repartizarea profitului, bilanţul prescurtat la 31 decembrie 2008, contul de profit şi pierderi la 31 decembrie 2008, date informative de la 31 decembrie 2008, situaţia provizioanelor pentru deprecieri, raportul de gestiune la 31 decembrie 2009 - toate ale SC I. SRL, situaţiile financiare ale aceleiaşi societăţi aferente anului 2009, respectiv 11 pagini situaţii financiare, proces-verbal al adunării generale, raport de gestiune la data de 31 decembrie 2009, declaraţie pe proprie răspundere a inculpatului C., balanţa pe luna martie 2009, decembrie 2009, martie 2010, aprilie 2010, planul de afaceri al societăţii, contractul de furnizare produse petroliere încheiat între SC I. SRL şi SC Ţ. SRL şi factura proforma nedatată emisă în baza acestuia, contractele de vânzare-cumpărare încheiate între SC I. SRL şi SC U. SRL, precum şi factura proforma emisă în baza contractelor, contractul încheiat între SC I. SRL şi SC V. SRL, contractul încheiat între SC I. SRL şi SC X. SRL, contractul de închiriere încheiat între SC I. SRL şi SC Y. SRL, factura din 7 iunie 2010 emisă de SC Z. SRL, factură proforma din 9 iunie 2010 emisă de SC U. SRL, facturi aferente contractului din 28 mai 2010 emise de SC W. SRL, factura din 11 iunie 2010 emisă de SC AA. SRL, factură emisă de SC AB. SRL, două borderouri de achiziţie rapiţă, factura de leasing pentru contractul încheiat între SC I. SRL şi SC K. SA, factura din 1 iunie 2010 emisă de SC AC. SRL, factura din 12 iunie 2010 pe numele SC AD. SRL.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL la plata sumei de 14.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi D., la plata a câte 14.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpaţii E., F. şi G. la plata a câte 10.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 23 august 2010, inculpata D., a formulat un denunţ, sesizând organele de urmărire penală că are cunoştinţă de existenţa unei grupării infracţionale organizate specializată în obţinerea de finanţări de la diverse instituţii de credit, folosind acte false în numele şi pe seama SC I. SRL.

Inculpata D. a arătat că membrii grupării sunt: A., B. şi C. şi că aceştia, cu ajutorul său au falsificat: bilanţurile contabile pe anii 2008 - 2009, balanţele lunare, deconturi TVA şi declaraţii fiscale, în dublă contabilitate.

Un set de documente din care rezultă că societatea nu a avut activitate, au fost depuse şi înregistrate la Administraţia Financiară Sector 2 Bucureşti, iar celălalt set de documente din care rezulta că societatea a avut activitate şi un profit foarte mare au fost depuse la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru a fi publicate pe site. Aceleaşi documente contabile au fost folosite de către gruparea infracţională la obţinerea unei linii de credit de la J., în valoare de 750 000 euro.

Astfel, în luna octombrie 2009, inculpaţii A. şi B. hotărăsc să iniţieze o grupare infracţională ce avea ca unic scop obţinerea unor importante sume de bani de la instituţii financiare de credit în numele şi pe seama unei societăţi comerciale la care cei doi inculpaţi nu aveau nici o calitate.

Pentru punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale şi aducerea la îndeplinirea scopului infracţional, liderii grupării aveau nevoie de o societate comercială în numele şi pe seama căreia să obţină credite fără a fi implicate societăţile la care erau asociaţi sau administratori.

Inculpaţii A. şi B. se întâlnesc în luna octombrie 2009, cu inculpatul C., pe care inculpatul A. îl cunoştea de mai mulţi ani, ocazie cu care află că acesta este unic asociat şi administrator la o societate comercială SC I. SRL, care la acea dată era inactivă şi nu avea credite bancare în derulare sau restante.

Inculpaţii A. şi B. îi propun inculpatului C., ca prin intermediul societăţii sale, să obţină importante sume de bani de la diferite instituţii de creditare, bani pe care urmau să-i împartă. Inculpatul C. la acea dată avea o situaţie materială precară, neavând un loc de muncă stabil, motiv pentru care a fost de acord cu propunerea celor doi inculpaţi. În acea perioadă inculpatul C. întreţinea relaţii de concubinaj cu inculpata D. care avea cunoştinţe de contabilitate şi pe care a prezentat-o celor doi inculpaţi.

La solicitarea inculpatului C., inculpata D. a fost de acord ca inculpatul A. să locuiască împreună cu ei în apartamentul pe care aceasta îl avea în proprietate situat în Bucureşti, întrucât acesta nu avea o reşedinţă stabilă în Bucureşti.

La scurt timp, inculpaţii A. şi B. le propun inculpaţilor D., şi C. mai multe moduri de a obţine credite, folosind în acest scop SC I. SRL, propunere cu care cei doi concubini sunt de acord.

Deoarece inculpaţii A. şi B. cunoşteau modalitatea şi condiţiile de obţinere a unor credite, au acţionat împreună cu inculpatul C. pentru ca SC I. SRL să poată fi folosită, dând aparenţa unei societăţi comerciale active, cu cifră de afaceri mare, bonitate şi cu documentele contabile depuse la zi la Administraţia Financiară şi Oficiul Registrului Comerţului.

Pentru a aduce la îndeplinire scopul infracţional, inculpaţii A., B. şi C. îi solicită inculpatei D., documentele contabile necesare activării SC I. SRL şi să le depună la Administraţia Financiară a Sectorului 2 şi la Registrul Comerţului Bucureşti.

Astfel, membrii grupării decid să întocmească o serie de acte ce intrau în atribuţiile administratorului, inculpatul C., din care rezulta că SC I. SRL. desfăşoară activitate comercială.

La data de 27 noiembrie 2009, prin Decizia asociatului unic şi administratorului, inculpatul C. a decis schimbarea obiectului principal de activitate în comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate - cod 4671 care a fost admisă prin Încheierea din 9 decembrie 2009, a Tribunalului Bucureşti.

Inculpata D. a întocmit, în fals, următoarele documente contabile: bilanţ prescurtat la data de 31 decembrie 2009, contul de profit şi pierderi la data de 31 decembrie 2009, date informative la data de 31 decembrie 2009, situaţia ajustărilor pentru depreciere, raportul de gestiune la data de 31 decembrie 2009, active imobilizate cuprinse în bilanţul de la 31 decembrie 2009, notă privind repartizarea profitului, bilanţul prescurtat la 31 decembrie 2008, contul de profit şi pierderi la 31 decembrie 2008, date informative de la 31 decembrie 2008, situaţia provizioanelor pentru deprecieri, raportul de gestiune la 31 decembrie 2009, pentru SC I. SRL. Bilanţurile contabile şi balanţele lunare au fost semnate de către inculpatul C., în calitatea sa de administrator la SC I. SRL sau, în alte cazuri, de inculpatul A., aşa cum a stabilit în cursul cercetării judecătoreşti expertiza criminalistică întocmită.

Toate aceste documente au fost depuse de inculpata D., atât la Administraţia Financiară Sector 2 Bucureşti, cât şi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a fi publicate, folosind-se de o procură întocmită şi semnată de către ea.

În cererile pe care le-a formulat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpata D. a trecut ca număr de contact, postul său telefonic fix, număr la care urma să fie contactat administratorul lui SC I. SRL, inculpatul C., şi la care de fapt răspundea inculpata.

La data de 26 noiembrie 2009, inculpata D. depune situaţia financiară anuală pentru exerciţiul financiar de la 31 decembrie 2007 şi pe bilanţul prescurtat pentru anul 2007.

În continuarea activităţii infracţionale, inculpata D. a depus documente contabile ale SC I. SRL şi la Administraţia Financiară Sector 2 Bucureşti, atât în format letric, cât şi electronic, iar datorită faptului că acestea au fost depuse peste termenul legal de depunere, au fost plătite amenzi, aşa cum rezultă din comunicarea A.N.A.F - A.F.P. Sector 2.

La data de 25 ianuarie 2010, inculpata D. depune la Administraţia Financiară Sector 2 declaraţia privind accizele pentru luna decembrie 2009, operată în baza de date la 26 ianuarie 2010, când SC SC I. SRL, figura cu accize datorate bugetului de stat în cuantum de 41.510.819 RON. Această sumă datorată, provenea din contractul de furnizare produse petroliere încheiat de SC I. SRL cu SC Ţ. SRL, pentru care s-a emis o factură proforma nedatată, pentru cantitatea de 30.000 tone motorină, în valoare totală de 24.990.000,00 dolar SUA. Acest contract nu s-a executat niciodată, iar factura nu a fost plătită, respectiv încasată.

Ulterior, la data de 22 februarie 2010, inculpata D. a depus o declaraţie rectificativă la Administraţia Financiară Sector 2 Bucureşti, din care a rezultat, că SC I. SRL, nu mai datorează accize.

Începând cu data de 18 martie 2010, ca urmare a documentelor contabile false depuse la Administraţia Financiară Sector 2 Bucureşti, SC I. SRL. a fost reactivată conform Ordinului A.N.A.F. din 2 martie 2010. De toate formalităţile pentru reactivarea SC I. SRL, s-a ocupat inculpata D., la indicaţiile inculpaţilor A., B. şi C.

La data de 31 martie 2010, inculpata D. depune în baza împuterniciri, situaţiile financiare ale lui SC I. SRL. aferente anului 2009, având un număr de 20 pagini (11 pagini situaţii financiare, un proces-verbal al Adunării Generale, un raport de gestiune la data de 31 decembrie 2009, declaraţie pe proprie răspundere a asociatului unic a inculpatului C. etc), toate fiind întocmite în fals de către aceasta.

S-a menţionat faptul că, SC I. SRL a fost încadrată în categoria contribuabililor selectaţi ca inactivi pentru nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe, conform Ordinului A.N.A.F. nr. 819/2008 cu modificările şi completările ulterioare, lista fiind publicată pe pagina de internet a A.N.A.F. şi în M. Of. la data de 12 iunie 2009 în baza Ordinului A.N.A.F. nr. 1167/2009.

După ce au fost plătite amenzile şi datorită faptului că SC I. SRL avea de plătit impozite pe profit şi TVA la bugetul de stat, în luna martie 2010, au fost depuse declaraţii rectificative în urma cărora a rezultat că SC I. SRL nu mai datorează nicio sumă de bani la bugetul de stat, întrucât din declaraţiile respective reieşea că societatea nu desfăşurase activitate comercială, conform realităţii.

Pe site-ul Oficiului Registrului Comerţului şi pe cel al Ministerului de Finanţe, societatea SC I. SRL figura cu sumele iniţiale trecute în bilanţul falsificat de la 31 decembrie 2009, de către inculpata D. şi semnat de inculpatul C., bilanţ ce a fost verificat de către reprezentanţii J. şi SC K. SA (a se vedea declaraţiile martorilor reprezentanţilor J., reprezentanţilor SC K. SA şi ale inculpaţilor, precum şi cele date în faza de cercetare judecătorească).

După ce SC I. SRL a fost activată, în luna martie 2010, inculpatul A., cunoscând condiţiile de creditare impuse de J., (una dintre acestea fiind garantarea creditului fie cu garanţie imobiliară reală sau cu crearea unui depozit colateral împreună cu garanţia H.) s-a întâlnit cu inculpatul E., despre care ştia că dispune de importante sume de bani. I-a propus inculpatului să sprijine activitatea infracţională în schimbul a 30% din suma obţinută, în sensul de a le pune la dispoziţie, pentru o perioadă scurtă de timp, o importantă sumă de bani ce urma să fie depusă ca şi garanţie în contul SC I. SRL, în vederea creării unui depozit colateral, pentru a se putea aproba o linie de credit în numele şi pe seama societăţii.

Inculpatul E., fiind un cunoscător în domeniul bancar, a fost de acord cu propunerea făcută de inculpatul A. Inculpaţii s-au deplasat împreună la J., la directorul unităţii pilot, martora AE., pentru a se interesa de condiţiile ce trebuiau îndeplinite pentru obţinerea unei linii de credit cu garantarea H.

Ulterior, inculpatul E. a revenit la J., însoţit de către inculpatul A. şi inculpatul F., care s-a recomandat a fi un bun consultant în acordarea creditelor fiind şi administratorul SC AF. SRL, societate ce are ca principal obiect de activitate consultanţă pentru afaceri şi management şi prestarea de servicii legate de evaluarea stării companiilor din România şi a posibilităţilor de dezvoltare.

Inculpatul F. era un apropiat al inculpatului E. şi avea cunoştinţă cu ce anume se ocupă acesta. De asemenea, i s-a spus despre ce anume este vorba şi a fost de acord să îi sprijine în activitatea infracţională pe membrii grupului, folosindu-se de faptul că era un cunoscut în J., în schimbul unei sume de bani.

La acea dată inculpatul A. s-a prezentat ca fiind director la SC I. SRL, fără a arăta un document justificativ din care să rezulte această calitate, dar a lăsat impresia că are cunoştinţă de activitatea pe care SC I. SRL o desfăşura.

Martora AE. i-a prezentat pe inculpaţii A., E. şi inculpatul F., analistului de credite, martora AG., care le-a acordat consultanţă şi care astfel a aflat că inculpatul E. este reprezentantul firmei SC T. SRL şi că este de acord să aducă garanţie pentru creditul solicitat de SC I. SRL, mai multe terenuri, pe care SC T. SRL le avea în proprietate, dar această garanţie nu a fost agreată de către J.

Cu acea ocazie inculpaţii A., E. şi F., în prezenţa celor două martore - AE. şi AG., au discutat despre tipul de credit, suma solicitată, destinaţia creditului, documentele necesare, despre activitatea SC I. SRL, cifra de afaceri, modurile de încasare, numărul clienţilor şi alte garanţii posibile şi necesare pentru aprobarea liniei de credit.

Totodată, s-a stabilit de către inculpatul A., persoana de contact din cadrul SC I. SRL, ca fiind, inculpata AH., contabil. Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că este vorba de inculpata D., fostă AH.

Inculpatul E. i-a lăsat martorei AE. şi adresa sa de email, pentru a purta corespondenţa în vederea aprobării liniei de credit pe SC I. SRL (a se vedea declaraţiile martorelor şi inculpaţilor).

Ulterior, inculpatul A. a depus documentele falsificate la J., martorului AI., fără a se prezenta la consilierul de credite. Martora AG., timp de o lună de zile, a ţinut legătura, prin email, şi telefon cu "contabila" SC I. SRL, inculpata D., la posturile telefonice şi adresa de email date.

O parte din corespondenţa pentru documentele ce urmau să fie depuse în completare la dosarul de credit, a fost purtată şi cu inculpatul E., aşa cum rezultă din declaraţia acestuia, care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor A., D., C. şi martorii AE., AG., precum şi cu documentele identificate cu ocazia efectuării percheziţiilor informatice pe mediile de stocare ce au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la SC T. SRL, societate la care inculpatul E. este asociat şi administrator.

În perioada în care se purta corespondenţa cu reprezentanţii J., inculpaţii A., B., C. şi D., de comun acord au întocmit planul de afaceri în fals al SC I. SRL, în care erau menţionaţi unii agenţi economici cu care SC U. SRL avea relaţii comerciale (societate comercială la care inculpatul B. era administrator).

Inculpaţii A., B., C. şi D., pentru a crea convingerea reprezentanţilor J., că SC I. SRL. este o societate cu bonitate pe piaţă, au depus în motivarea cererii de acordare a liniei de credit, planul de afaceri falsificat în care au nominalizat partenerii de afaceri cu care derulează activităţi comerciale pe bază de contracte al căror obiect este furnizarea de motorină euro 5. Partenerii SC I. SRL. menţionaţi în planul de afaceri, au fost următoarele societăţi comerciale: în zona Tg. Mureş: SC AJ. SRL, SC AK. SRL, SC AL. SRL; în zona Sibiu: SC AM. SRL - Câmpia Turzii, SC AN. SRL, SC AO. SRL, SC AP. SRL, SC AR. SRL, SC AQ. SRL, în zona Moldovei: SC AS. SRL, SC AŞ. SRL, SC AT. SRL, SC AŢ. SRL, SC AU. SRL, în zona Piteşti - Bucureşti: SC AV. SRL, SC AX. SRL, SC U. SRL, SC T. SRL.

Toate documentele mai sus-menţionate au fost identificate pe calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare, unde locuiau fără forme legale inculpaţii A. şi B. Din cercetări a rezultat că nici una din societăţile menţionate în planul de afaceri nu au derulat activităţi comerciale cu SC I. SRL.

În urma corespondenţei avute de către membrii grupării cu martora AG. reprezentanta J., aceştia au clasificat primii 5 clienţi ca fiind SC AN. SRL, SC AO. SRL, SC AP. SRL, SC AT. SRL şi SC AV. SRL, iar la clasificarea furnizorilor, au trecut următoarele societăţi comerciale Ţ., AY., AZ. şi AW. De asemenea, nici aceste societăţi menţionate nu au avut relaţii comerciale cu SC I. SRL.

Din actele de urmărire penală efectuate şi anume din interogarea Inspectoratului Teritorial de Muncă - Bucureşti a rezultat că, în perioada octombrie 2009 - septembrie 2010, SC I. SRL nu a avut nici un salariat, ultimul stat de plată fiind cel depus aferent lunii iunie 2008.

În derularea activităţii infracţionale inculpaţii A. şi B. întocmesc mai multe contracte, în fals sau cu elemente nereale, din care să rezulte că SC I. SRL. desfăşoară activitate comercială cu combustibil petrolier, după cum urmează:

A. Contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere din data de 1 decembrie 2009 între SC I. SRL şi SC U. SRL, din care rezultă că SC I. SRL. vinde lui SC U. SRL motorină Euro 5, cu biodiesel minim 4%, pentru o perioadă de 1 an, fără să se precizeze cantitatea, iar preţul practicat fiind cel de depozit al vânzătorului.

Contractul a fost semnat şi ştampilat de inculpatul C., în calitate de unic asociat şi administrator la SC I. SRL. şi inculpatul B., în calitate de administrator la SC U. SRL.

Cu privire la acest contract, din cercetări a rezultat că nu cuprinde date reale şi a fost întocmit de către inculpatul B. pe calculatorul său personal, fapt ce rezultă din percheziţia informatică efectuată la data de 15 aprilie 2010, ora 16,30, de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul x/2011.

B. Contractul de comercializare produse petroliere din 1 decembrie 2009, încheiat între SC I. SRL şi SC V. SRL, fiind semnat în calitate de reprezentant legal al SC I. SRL, de inculpatul A. şi de BA., reprezentantul legal al SC V. SRL.

Din contract rezultă că, SC I. SRL vinde motorină Euro 5, timp de 1 an de zile către SC V. SRL.

S-a constatat că şi acest contract este fals, deoarece ştampila SC V. SRL nu aparţine societăţii, iar această societate nu a avut relaţii comerciale cu SC I. SRL, (aşa cum rezultă din declaraţia martorului BA.). Declaraţia martorului se coroborează cu procesul-verbal întocmit de organele de poliţie delegate în cauză, precum şi cu draftul de contract ce a fost identificat la percheziţia informatică efectuată la data de 15 aprilie 2010, ora 16:30, emisă de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul x/2011, pe mediul de stocare, aparţinând inculpatului B. ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare, unde acesta locuia fără forme legale.

C. Contractul de comercializare produse petroliere din 27 ianuarie 2010, între SC I. SRL, reprezentată legal de inculpatul C., în calitate de vânzător şi SC BB. SRL, reprezentată legal de BC., în calitate de cumpărător.

În acest contract de această dată se prevede şi o cantitate minimă de 300 tone motorină Euro 5, iar durata contractului este de 1 an de zile.

Din declaraţiile martorilor BC. şi BD. a rezultat că, acest contract nu a fost încheiat şi semnat de reprezentanţii legali ai SC BB. SRL, situaţie ce rezultă şi din jurnalul de clienţi ai SC BB. SRL unde nu se regăseşte ca şi client SC I. SRL. Aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţiile informative obligatorii ce se depun la Administraţia Financiară.

În jurnalul de clienţi ai SC BB. SRL se regăseşte de fapt ca şi client SC U. SRL la care inculpatul B. este administrator, fapt ce rezultă din extrasele de cont ale SC BB. SRL.

Contractele enumerate nu au fost înregistrate în evidenţele contabile şi nici executate. Aceste societăţi comerciale menţionate în cele trei contracte au fost prezentate în cererea adresată J., ca fiind printre principalii furnizori ai SC I. SRL., pentru cantitatea de produse petroliere ce urma să fie cumpărată şi vândută, conform contractelor false încheiate cu SC U. SRL, SC AK. SRL şi SC BB. SRL.

După ce au fost verificate de către ofiţerul de credite, martora AG., reprezentanţii J. au dorit să efectueze o verificare pe teren la birourile SC I. SRL, pentru a vedea unde îşi desfăşoară societatea activitatea.

Când a aflat de intenţia celor de la J., inculpatul A. l-a contactat pe martorul BE., pe care îl cunoştea de mai multă vreme şi despre care ştia că are un imobil închiriat pe strada x din Bucureşti, pentru a-i pune la dispoziţie un birou în vederea întâlnirii cu reprezentanţii J.

Pentru inducerea în eroare a acestora, inculpatul A., i-a spus inculpatei D. că este nevoie de un contract de închiriere încheiat în numele SC I. SRL cu o societate comercială din care să rezulte că SC I. SRL. a închiriat un spaţiu pe str. x.

Inculpata, având datele SC Y. SRL, a întocmit, în fals, contractul de închiriere din 1 martie 2010, dintre SC I. SRL şi această societate, ce avea ca obiect folosinţa unui spaţiu pe care aceasta l-ar fi deţinut pe strada x, din Bucureşti. În realitate SC Y. SRL nu funcţiona la acea dată şi nu a deţinut niciodată spaţiul din strada x din Bucureşti, aşa cum rezultă din adresele Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale a sectorului 1, care se coroborează cu declaraţia martorilor BE. şi BF., cu adresa Administraţiei, sector 1 Bucureşti din care rezultă că imobilul din str. x aparţine unor proprietari, care nu au legătură cu prezenta cauză. Datele SC Y. SRL, au fost obţinute de membrii grupării infracţionale de la mama inculpatei D., martora Q., care a ţinut contabilitatea acestei societăţi comerciale, reprezentată legal de martorul BF. iar contractul a fost depus la J., la dosarul de credit aflat în curs de constituire, la data de 29 aprilie 2010.

La începutul lunii mai 2010, reprezentanţii J., martorii AE., AG. şi AI., în urma corespondenţei purtate cu inculpaţii A. şi D., la propunerea acestora, s-au deplasat la adresa din str. x din Bucureşti, sector 1, în vederea constatării în teren a locului şi modului în care SC I. SRL îşi desfăşoară activitatea.

Cu această ocazie reprezentanţii J., au văzut un imobil impozant, cu birouri luxoase, secretară, sală de şedinţe şi au fost aşteptaţi de către inculpaţii A., D. şi B.

La acele birouri şi-a făcut apariţia doar pentru a saluta delegaţia J. şi inculpatul F.

Inculpatul A. s-a recomandat a fi directorul general al SC I. SRL şi a răspuns tuturor întrebărilor adresate de către martori, totodată a anunţat că inculpatul C. nu poate ajunge în timp util la întâlnire şi va întârzia cca. 1 - 2 ore. Inculpatul B. s-a recomandat reprezentanţilor J. ca fiind BG., directorul economic al SC I. SRL, aceeaşi persoană fiind menţionată şi în planul de afaceri depus de către membrii grupării.

Cea care a dat detalii despre situaţia economică a societăţii I. SRL a fost inculpata D. care s-a prezentat, ca fiind contabila societăţii.

Relaţiile comerciale cu produse petroliere ale SC I. SRL au fost confirmate de inculpatul B., care era administratorul lui SC U. SRL, ce avea ca obiect principal de activitate comerţul cu produse energetice şi avea relaţii comerciale cu acele societăţi.

După această întâlnire, reprezentanţii J. au fost impresionaţi şi au relatat colegilor, despre bonitatea clienţilor şi despre sediul impunător în care SC I. SRL îşi desfăşura activitatea (în acest sens a se vedea declaraţia martorei BH.).

După ce au fost în posesia tuturor actelor solicitate de către martora AG. care a ţinut în continuare legătura telefonic şi prin email cu inculpata D., înainte de finalizarea analizei martora le-a comunicat că trebuie să fie prezent la sediul băncii, inculpatul C. pentru a completa documentaţia de deschidere a contului.

La data de 6 mai 2010, inculpatul C. s-a prezentat la J., unde a formulat o cerere de deschidere de cont şi a completat formularul pentru specimen de semnătură, iar la data de 10 mai 2010 se întocmeşte propunerea de facilitate de credit din 13 mai 2010.

În propunerea de facilitate de credit s-a făcut o scurtă prezentare a activităţii SC I. SRL, se menţionează tipul activităţii care la acea dată era comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi ai produselor derivate. Cifra de afaceri conform ultimului bilanţ era de 11.310.589,00 RON, iar activele totale erau de 3.137.278,00 RON. Se vorbeşte de criteriile de eligibilitate, de a căror îndeplinire cumulativă depinde analiza ulterioară a facilităţii cerute, de structura garanţiilor existente şi propuse pentru linia de credit în valoare de 3.150.000,00 RON (garantată în proporţie de 80% din valoarea creditului, adică 2.520.000,00 RON, sumă garantată de H. SA), de crearea unui depozit colateral în proporţie de 33,16%, în valoare de 1.044.619,00 RON şi de un bilet la ordin emis de SC I. SRL avalizat de inculpatul C., în calitate de administrator.

Punctele tari de la riscurile identificate de către reprezentanţii J., erau contractele încheiate de SC I. SRL. cu următorii clienţi: SC U. SRL, contract din 1 decembrie 2009 valabil până la 30 noiembrie 2010; SC BB. SRL, contract din 27 ianuarie 2010, valabil până la 26 ianuarie 2011; SC V. SRL, contract din 1 decembrie 2009, valabil până la 1 decembrie 2010; BG. care a fost identificat ca fiind inculpatul B., a fost prezentat ca fiind o persoană cu experienţă şi studii specializate în domeniul comerţului cu produse petroliere.

După ce linia de credit a fost aprobată de către reprezentanţii din centrala J. la data de 19 mai 2010, J., prin solicitarea de garantare emisă în baza convenţiei pentru garanţii exprese irevocabile şi necondiţionate din 13 octombrie 2008, finanţatorul J. SA, cu sediul în Bucureşti, reprezentată de AE., în calitate de director şi de BH., în calitate de şef serviciu credite, solicită H. SA, o garanţie în limita sumei maxime de 2.520.000,00 RON.

Această garanţie reprezenta un procent de garantare de 80% din finanţarea aprobată, exclusiv dobânzi, comisioane, speze şi alte costuri, finanţare acordată prin contract de credit beneficiarului SC I. SRL, având ca asociat pe inculpatul C., în procent de 100%, pentru o linie de credit în valoare de 3.150.000,00 RON.

La data de 4 iunie 2010, s-a primit de la H. SA aprobarea solicitării de garantare de către J. în favoarea lui SC I. SRL, cu privire la creditul în valoare de 3.150.000,00 RON, dar valoarea garanţiei aprobate a fost de 2.500.000,00 RON, şi nu de 2.520.000,00 RON, cât s-a solicitat, motiv pentru care s-a hotărât de către reprezentaţii J. mărirea depozitului colateral de la 1.044.619,00 RON la 1.064.619,00 RON.

Comitetul de credit a analizat solicitarea agentului economic SC I. SRL şi a avizat modificarea structurii de garanţii propusă cu trei voturi pentru acordarea unei linii de credit SC I. SRL în sumă de 3.150.000,00 RON, cu o dobândă de 9,9% + marja de 2,75%, garantat de H. SA în sumă de 2.500.000,00 RON, respectiv într-un procent de 79,3651% din valoarea creditului, un depozit colateral în sumă de 1.064.619,00 RON, o garanţie reală mobiliară pe soldul creditor al conturilor curente în RON şi valută prezente şi viitoare ale companiei deschise la J. şi un bilet la ordin, în alb, emis de SC I. SRL cu menţiunea "fără protest" avalizat de inculpatul C., în calitate de administrator.

Deoarece inculpaţii A. şi B. nu aveau banii necesari pentru depunerea comisionului perceput de H. SA, i-au solicitat inculpatului E. suma de 85.000,00 RON.

La data de 8 iunie 2010 inculpatul A. a depus această sumă în contul lui SC I. SRL, cu justificarea comision pentru H. SA.

Pentru a avea instrumente de plată, în vederea retragerii banilor din linia de credit, la data de 14 iunie 2010, inculpatul C. ridică de la J., 5 file CEC barat, care au fost utilizate în ziua de 15 iunie 2010.

În dimineaţa zilei de 15 iunie 2010, inculpaţii A., B., E., C., F. şi G. împreună cu numitul BI. s-au prezentat la J.

Inculpatul B. împreună cu F., G. şi numitul BI. au aşteptat pe terasa unui restaurant aflat vis-a-vis de J. iar inculpaţii A., E. şi C. au intrat în bancă, pentru a depune în depozitul colateral de garantare al lui SC I. SRL. suma solicitată de către J. pentru acordarea liniei de credit de 3.150.000,00 RON.

Potrivit înţelegerii cu inculpatul E. şi BI. inculpatul G. a dat dispoziţie ca din contul SC Z. SRL să fie virată în contul SC I. SRL suma de 550.000,00 RON, cu justificarea încasare factură din 7 iunie 2010, ce reprezenta vânzarea-cumpărarea de produse petroliere (factură întocmită de unul din membrii grupării din care face parte inculpatul E. conform înţelegerii cu liderii grupării care îşi desfăşurau activitatea pe SC I. SRL).

Inculpatul E. i-a înmânat inculpatului C., în prezenţa inculpaţilor B., A. şi G., dar şi a lui BI. suma de 550.000,00 RON, pe care inculpatul C. i-a depus în contul SC I. SRL, fără nicio justificare.

Totodată, inculpatul C., printr-un ordin de plată, a depus în depozitul colateral de garantare suma de 1.064.619,00 RON ce reprezenta depozitul colateral pentru garantarea liniei de credit.

Fiind efectuate aceste operaţiuni, inculpaţii C., A., E. şi F. s-au deplasat în biroul martorei AE. şi în prezenţa lor inculpatul C. semnează contractul de linie de credit pentru SC I. SRL în valoare de 3.150.000,00 RON, iar după acest moment i-a solicitat martorei BJ. din cadrul J., să-l "împuternicească" pe inculpatul E., pe contul societăţii SC I. SRL, solicitare refuzată întrucât inculpatul nu avea nicio calitate în cadrul acestei societăţi.

Pentru a fi utilizată linia de credit, inculpaţii B. şi E. i-au înmânat inculpatului C. mai multe facturi false, care erau însoţite de comenzi şi de certificate de calitate, pe care acesta din urmă le-a depus la J., în timp ce membrii grupării infracţionale aşteptau în afara unităţii bancare.

Din totalul liniei de credit aprobate, în baza facturilor depuse, inculpatul C., conform înţelegerii cu inculpaţii E., A., B. şi G., precum şi cu BI., a efectuat următoarele transferuri bancare în aceeaşi zi de 15 iunie 2010, dată la care se crease depozitul colateral şi se obţinuse linia de credit:

a. - 950.000,00 RON către SC U. SRL (administrată în fapt de inculpatul B.), reprezentând contravaloare factură pro-formă din 9 iunie 2010, emisă pentru contravaloare achiziţie carburant în baza contractului din 28 mai 2010.

Referitor la această sumă conform înţelegerii dintre inculpaţii A., B. şi C., a doua zi inculpatul B., în calitate de administrator la SC U. SRL a restituit-o în contul SC I. SRL deschis la BK., cu motivarea "refuz de plată". Acest cont fusese deschis la o altă sucursală tocmai pentru a se folosi de banii obţinuţi prin mijloace frauduloase în numele lui SC AK. SRL. Această sumă a intrat în contul SC I. SRL, la două zile de la efectuarea transferului bancar şi pentru ca liderii grupării să o poată folosi au întocmit în fals două borderouri de achiziţie rapiţă, pe baza cărora, în perioada 16 - 17 iunie 2010 inculpatul C. a retras în numerar din contul SC I. SRL suma de 850.000,00 RON care a fost împărţită conform înţelegerii între inculpaţii A., B. şi C.

b. - 960.968,25 RON către SC SC AA. SRL (firmă fantomă controlată de inculpatul E.), reprezentând contravaloare facturii aferente contractului din 28 mai 2010, având ca obiect achiziţie produse petroliere.

c. - 708.454,58 RON către SC SC AA. SRL (firmă fantomă controlată de inculpatul E.), reprezentând contravaloare factură din 11 iunie 2010 (documente identificate cu ocazia percheziţiei informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la SC T. SRL cu ocazia percheziţiei domiciliare).

Referitor la aceste două sume de bani se reţine că au fost întocmite în fals de către numitul BI. conform înţelegerii cu inculpaţii E. şi G. pentru a putea fi retraşi banii din linia de credit, acestor facturi fiindu-le adăugate şi comenzi falsificate pe care figura SC I. SRL şi SC SC AA. SRL, referitoare la transportul şi comercializarea produselor petroliere precum şi certificate de calitate false emise de către o societate comercială autorizată cunoscută pe piaţa produselor petroliere SC AY. SA (facturile: din 27 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 33,698 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 124.712, 92 RON, din 27 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 32,38 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 119.835,14 RON, din 27 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 32,32 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 119.613,08 RON, din 28 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 33,54 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 124.128, 18 RON, din 28 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 30,54 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 113.025, 48 RON, din 28 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 30,90 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 114.357,81 RON, din 28 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 32,44 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 120.057,19 RON, din 28 mai 2010, având ca obiect cantitatea de 33,84 tone combustibil ecologic pentru centrale în valoare totală de 125.238,45 RON, din 11 iunie 2010, având ca obiect cantitatea de 191.427, 65 litri motorină Euro 5, în valoare totală de 708.454, 58 RON.

Caracterul nereal al acestor înscrisuri justificative rezultă şi din declaraţia martorului BL. care se coroborează cu documentele depuse de către acesta cu ocazia audierii.

Se mai reţine un aspect important din punct de vedere probator în ceea ce priveşte participarea inculpatului B. şi anume că la sfârşitul lunii mai facturile, false, emise de SC SC AA. SRL, au fost transmise pe e-mail acestuia, care la data de 30 mai 2010 orele 15,52 a creat 3 PDF-uri.

d. - 502.108,60 RON către SC AC. SRL (firmă fantomă, controlată de inculpatul E. şi G., reprezentând încasare filă CEC).

Cu privire la această sumă, instanţa de fond a reţinut că a avut ca justificare o factură falsă din 1 iunie 2010, ce avea ca obiect motorină Euro 5 ecologică, pentru cantitatea de 135.672 litrii în valoare de 502.108,60 RON întocmită de către o persoană care nu a fost identificată până la momentul finalizării urmăririi penale. Din contul SC AC. SRL suma a fost retrasă de către inculpatul G., în baza împuternicirii dată de către numitul BM., având ca justificare borderouri de achiziţie cereale (în acest sens a se vedea declaraţia de recunoaştere a inculpatului E. şi a numitului BM., ambele date în faza de urmărire penală).

e. - la data de 14 iulie 2010, inculpatul C., efectuează o plată interbancară de mică valoare în sumă de 30.000,00 RON către SC AB. SRL reprezentând contravaloare factură din 10 iulie 2010 din care a rezultat că SC AB. SRL a transportat carburanţi pentru SC I. SRL, iar contravaloarea facturii era de 34.000 RON.

Din înscrisurile existente la dosar se reţine că SC AB. SRL nu a avut în domeniul de activitate transport carburanţi, această societate şi nu a exercitat niciodată obiectul de activitate pentru care a fost înfiinţată, aspecte confirmate şi de declaraţiile inculpatului C. şi martorei BN., persoană care a retras această sumă şi a înmânat-o inculpatului C.

f. - suma de 100.000,00 RON rămasă în contul SC I. SRL a fost retrasă pe card şi folosită de către inculpatul A. (cardul fiindu-i înmânat de către inculpatul C., în acest sens a se vedea extrasul de cont al SC I. SRL de la J. şi BK.).

g. - suma de 28.484,00 RON, ce reprezenta plată dobândă la linia de credit, plată efectuată la 30 iunie 2010 de către inculpatul C., pentru a-i menţine în eroare pe reprezentanţii J.

După această dată, inculpatul C., de comun acord cu liderii grupării infracţionale nu mai efectuează nici o plată pentru SC I. SRL la J., aşa încât în luna august 2010, SC I. SRL este înregistrată ca fiind o societate cu datorii, motiv pentru care la data de 3 septembrie 2010, J. îi comunică reprezentantului societăţii, atât la sediul social, cât şi la punctul de lucru, că are datorii restanţă în sumă de 65.260,13 RON, reprezentând dobânda aferentă lunilor iulie şi august 2010 şi în termen de 7 zile calendaristice, inculpatul C. trebuie să plătească această datorie.

Urmare acestui demers inculpatul se prezintă la bancă şi îşi ia un angajament scris că va plăti în scurt timp suma restantă, angajament nerespectat, aşa încât banca a început procedurile de executare, introducând la plată biletul la ordin, avalizat care a fost refuzat din lipsă totală de disponibil.

În luna decembrie 2010, inculpaţii A., B., C. şi D. au aflat că sunt cercetaţi şi au început să îşi ia măsuri cu privire la ascunderea urmelor infracţionale, în sensul că au întocmit o serie de acte sub semnătură privată, somaţii, comunicări pe care le-au depus la J. Aceste documente au fost identificate pe mediile de stocare ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatei D. şi la locuinţa inculpatului B. unde locuia fără forme legale.

Concomitent cu desfăşurarea activităţii infracţionale pentru obţinerea liniei de credit de la J., inculpaţii C., A. şi B. s-au deplasat la sediul social al SC K. SA, pentru a încheia un contract de leasing ce avea ca obiect finanţarea unor utilaje agricole pentru SC I. SRL.

În primăvara anului 2010, inculpatul A. l-a cunoscut pe martorul BO. la o prezentare de îngrăşăminte chimice ce a avut loc la Brăila, ocazie cu care, inculpatul s-a prezentat ca fiind un prosper om de afaceri în domeniul agricol şi a aflat de la martor, că acesta are o societate SC BP. SRL, care are ca principal obiect de activitate comercializarea de utilaje agricole.

După o perioadă scurtă de timp, inculpatul A., împreună cu inculpatul C., au mers la SC BP. SRL unde au discutat cu martorul BO. despre posibilitatea cumpărării unor utilaje agricole printr-o societate de leasing.

După această întâlnire, martorul BO., a venit în Bucureşti unde s-a întâlnit cu inculpaţii A. şi C. la Hotel BR., ocazie cu care le-a dat o factură proforma pentru a vedea preţurile utilajelor ce urmau să fie cumpărate. Nu după mult timp martorul BO. revine în Bucureşti şi se întâlneşte cu inculpaţii A., B. şi C. pentru a pune la punct detaliile încheierii contractului de leasing cu o societate de leasing.

Inculpatul A. s-a deplasat la sediul SC K. SA, pentru a se interesa care sunt condiţiile de finanţare, pentru utilajele agricole ce dorea să le obţină de la SC BP. SRL.

La SC K. SA, inculpatul A. a discutat cu martorul BQ., directorul societăţii, după care, a depus actele contabile ale SC I. SRL, necesare aprobării finanţării următoarelor utilaje agricole: tractor agricol în valoare de 198.000 euro, plug în valoare de 33.000 euro, un combinator în valoare de 31.000 euro, vidanja în valoare de 27.000 euro, utilaje identificate în factura proforma emisă de SC BP. SRL din 18 august 2010 a cărei valoare totală este de 358.360,00 euro cu TVA care a înlocuit factura proforma din luna iunie 2010.

După ce au fost analizate toate documentele contabile care erau aceleaşi cu cele depuse de către membrii grupării infracţionale, la J., preşedintele SC K. SA, martorul BS. şi directorul, martorul BQ. au aprobat finanţarea utilajelor agricole, pe care SC I. SRL dorea să le utilizeze în baza contractului de leasing, utilaje ce urmau să fie cumpărate de la SC BP. SRL.

Astfel, la data de 18 iunie 2010, inculpaţii A. şi C. se prezintă la sediul SC K. SA, iar inculpatul C. semnează pentru SC I. SRL, contractul de leasing financiar în valoare de 358.360,00 euro cu TVA şi comision de administrare, având ca obiect finanţarea utilajelor identificate ulterior în factura proforma emisă de SC BP. SRL, care ulterior a fost înlocuită cu factura din 18 august 2010 de către membrii grupării infracţionale.

Datorită faptului că, pentru încheierea contractului de leasing trebuia să se plătească un avans de 15% din valoarea facturii din 18 august 2010, inculpaţii B. şi A. au căutat alte persoane de la care aveau să primească suma de bani necesară avansului de 15%.

Prin intermediul inculpatului B., inculpaţii A. şi C. l-au contactat direct pe numitul BŞ., pentru a solicita suma de bani necesară plăţii de 15% din valoarea contractului de leasing.

Deoarece grupul de firme SC BT. erau controlate prin persoane interpuse de către BŞ., la una din ele fiind unic asociat BŢ., sora lui BŞ., şi administrator numitul BU., acesta pentru a avea acoperire cu privire la suma de bani ce urma să fie virată s-a înţeles să încheie un contract de vânzare-cumpărare produse petroliere cu membrii grupării în numele SC I. SRL.

BU., administratorul SC BT. SRL, la indicaţia dată de către BŢ., semnează Contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere din 2 august 2010, în care SC I. SRL avea calitatea de vânzător, iar SC BT. SRL avea calitatea de cumpărător, precum şi o comandă de cumpărare a 92.040 litri motorină.

Pe baza acestui contract şi a comenzii din 2 august 2010, inculpaţii A., B. şi C., de comun acord au emis, în fals, o factura proformă, de vânzare motorină tip Euro 5, în valoare totală de 369.779,90 RON pentru 90.000 litri, cumpărător fiind SC BT. SRL care avea să o plătească ulterior în contul SC K. SA.

Din declaraţia numitului BU., a rezultat că BŢ. a dat dispoziţie să se plătească din contul SC BT. SRL în contul SC K. SA, suma de 369.779,90 RON pentru SC I. SRL, reprezentând contravaloare factură proformă. Însă, datorită faptului că martorul BS., preşedintele SC K. SA, a avut dubii cu privire la documentele depuse, nu a virat suma în contul SC BP. SRL.

În raport de această situaţie, inculpaţii B., A. şi C. au mers la sediul SC K. SA pentru a recupera suma de 369.779,90 RON, ocazie cu care inculpatul B. s-a recomandat a fi "BG.", avocatul firmei SC I. SRL.

După prezentarea amplă, a situaţiei de fapt, instanţa de fond a apreciat că se impune în cele ce urmează a face câteva menţiuni legate de încadrarea în drept a faptelor şi legate de apărările formulate de inculpaţi.

Pentru o facilă analiză şi prezentare a acestor aspecte se va structura motivarea pentru infracţiunile legate de grupul de criminalitate organizată şi înşelăciune şi separat pe aspectele ce ţin de infracţiunile de fals.

Relativ la infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup organizat de către inculpaţii A., B., la care au aderat şi sprijinit inculpaţii C., D., E., G. şi F., în opinia Tribunalului aceasta întruneşte elementele constitutive prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 şi se reţine în sarcina tuturor acestor inculpaţi.

Astfel, grupul infracţional organizat s-a format la începutul lunii octombrie 2009, iniţiatorii săi fiind inculpaţii A. şi B., care au luat hotărârea infracţională de a obţine importante sume de bani în mod ilegal în numele şi pe seama unei societăţi comerciale SC I. SRL, la care nu aveau nici o calitate, tocmai pentru a nu fi traşi la răspundere penală pentru activităţile infracţionale desfăşurate.

Pentru a aduce la îndeplinire scopul infracţional, i-au racolat şi determinat pe inculpaţii C. şi D., persoane cu o situaţie materială precară şi care la acea dată erau concubini să acţioneze conform planului stabilit, reţinându-se că inculpatul C. era asociat unic şi administrator al SC I. SRL, societate comercială inactivă la acea dată.

Inculpatul E. a fost interpus între liderii grupării şi cei care au fost la baza piramidei şi a convenit să sprijine gruparea infracţională în schimbul unui procent din beneficiul infracţiunii de înşelăciune iar inculpaţii F. şi G. s-au aflat la baza piramidei grupării infracţionale în sensul că au aderat şi sprijinit această grupare printr-o serie de acte materiale, întocmind în fals o serie de documente justificative în numele şi pe seama societăţilor comerciale la care erau asociaţi şi administratori, din dispoziţia celui ce îi coordona.

S-a arătat, aşadar, că acest grup are o structură piramidală, liderii grupului au avut capacitate de organizare, atribuţii bine delimitate pe fiecare membru în parte dar şi pe fiecare segment infracţional, activitatea a fost bine planificată şi a prezentat un caracter de continuitate, iar scopul grupării infracţionale a fost acela de a obţine foloase materiale importante din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna mai multor societăţi de credit sens în care se vor reţine manoperele folosite respectiv documentele justificative false, documente false necesare obţinerii finanţării, folosirea unor societăţi comerciale pentru a crea o aparenţă de legalitate fără a fi ignorat faptul că persoanele implicate în activitatea infracţională mai ales cele cu rol precis determinat în atingerea scopului sunt persoane cu un nivel de pregătire peste medie iar activitatea profesională curentă a creat o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale desfăşurate.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal (urmărire penală şi cercetare judecătorească). Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele comise de fiecare inculpat în parte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G., criticând-o sub mai multe aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, astfel după cum urmează:

Inculpatul A. - în principal, consideră că nu există probe concludente din care să rezulte vinovăţia sa, în raport cu care solicită achitarea sa de sub orice inculpare. Cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni, dintre care una în forma tentativei, întrucât nu există aceeaşi rezoluţie infracţională, fiind două activităţi diferite, părţi vătămate diferite şi contribuţii diferite ale participanţilor şi prejudiciul efectiv suferit de părţile vătămate. Tot astfel, se solicită şi achitarea pentru fapta vizând partea vătămată K. SA, întrucât inculpatul s-a desistat din activitatea infracţională, respectiv fapta s-a consumat la 10 septembrie 2010, iar începerea urmăririi penale s-a făcut la data de 31 ianuarie 2011, invocându-se astfel intervenite dispoziţiile art. 22 C. pen. Cu privire la celelalte infracţiuni - uz de fals, constituire şi iniţiere a unui grup infracţional şi infracţiunea de înşelăciune, solicită achitarea sa, întrucât toată activitatea acestuia a fost desfăşurată în baza contractului de mandat comercial cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, în temeiul căruia se obliga să poarte negocieri şi să încheie contracte cu diferite unităţi bancare, în vederea obţinerii de finanţări, despre toate actele depuse şi pretinse de parchet ca false/falsificate inculpatul neavând cunoştinţă, cu atât mai puţin vreo contribuţie.

Inculpatul B. - cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune, se raliază motivului de apel susţinut de inculpatul A., în sensul schimbării încadrării juridice, în două infracţiuni, cu consecinţele ce decurg din aceasta. Judecata în fond s-a făcut în lipsa părţii responsabile civilmente SC I. SRL, nefiind citată, astfel că, drept consecinţă, solicită rejudecarea cauzei la instanţa de fond; în aceeaşi categorie de critici se înscrie şi încălcarea dreptului la apărare, atâta vreme cât nu i-a fost acordat timp corespunzător pregătirii apărării raportat la schimbarea încadrării juridice dispuse din oficiu de instanţă, la data de 13 septembrie 2012, prin ignorarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 334 C. proc. pen. Cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituire/iniţiere a unui grup infracţional, consideră că nu sunt probe concludente, privind vinovăţia sa, nu există probe care să stabilească legăturile dintre membri grupului, poziţia şi atribuţiile fiecăruia etc, astfel că solicită achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, în aceeaşi măsură, consideră că nu există probe în stabilirea vinovăţiei sale, atâta timp cât nicio declaraţie de martor nu arată să fie prezent la sediul vreuneia din părţile vătămate, să fie depus documente pentru aprobarea creditului, ridicarea vreunei sume de bani etc, astfel că solicită şi în acest caz achitarea, potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul C. - critică soluţia instanţei de fond pe aceleaşi motive susţinute şi de inculpaţii B. şi A., atât cu privire la nulitatea hotărârii, prin necitarea părţii responsabile civilmente SC I. SRL, la schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune - în două infracţiuni, raportat la cele două părţi vătămate, cu consecinţa achitării în baza art. 10 alin. (1), lit. i) C. proc. pen., cât şi reducerea corespunzătoare a pedepsei faţă de existenţa unui denunţ, situaţie care nu s-a avut în vedere.

Inculpatul F. - solicită achitarea, întrucât activitatea efectuată a constat doar în acordarea de consultanţă comercial economică, astfel cum era prevăzut şi în fişa postului. Întrucât nu a cunoscut intenţiile celorlalţi, activitatea sa desfăşurându-se doar în limitele legii, solicită achitarea de orice inculpare, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul G. - solicită achitarea, întrucât activitatea sa a constat doar în transferarea sumei de 5.500.000 RON, din contul SC Z. SRL, în contul bancar al SC I. SRL şi această activitate nu poate fi considerată ca ceva ilegal, el neavând reprezentarea faptului că săvârşeşte o faptă penală şi nici despre intenţiile celorlalţi.

Inculpatul E. - recunoaşte săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., dar contestă inculparea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de aderare/sprijinire la un grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu îi cunoaşte pe membrii grupului şi nu a avut legături anterioare, pregătitoare sau de orice altă natură (cu excepţia inc. G.).

Inculpata D. - aceasta şi-a retras apelul la un termen anterior, astfel că, în ceea ce o priveşte, se va dispune în conformitate cu art. 369 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 325 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:

A respins apelurile inculpaţilor A., B., C., E., F. şi G., ca nefondate.

A scăzut din pedepsele aplicate prevenţia, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2011 - 6 martie 2012 pentru inculpaţii A. şi C., de la 2 februarie 2011 - 7 martie 2012 pentru inculpatul E.

A luat act că apelantul inculpat D. şi-a retras apelul.

A obligat inculpaţii A., B., C., E., F., G. şi D., la câte 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe inculpaţii A., B., C., E., G. şi D. şi la plata a câte 500 RON fiecare reprezentând onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, reprezentând asistenţă judiciară obligatorie asigurată de avocaţi din Baroul Bucureşti.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Ca şi chestiune prealabilă, curtea de apel - cu privire la faptul că s-a invocat nulitatea absolută în prezenta cauză, întrucât nu a fost citată partea responsabilă civilmente SC I. SRL în momentul în care dosarul a fost soluţionat - a apreciat că nu se poate reţine acest aspect întrucât întotdeauna a fost îndeplinită procedura cu această societate, inclusiv în momentul în care dosarul a fost luat în pronunţare.

Cu privire la apelurile inculpaţilor, curtea de apel a reţinut următoarele:

1. cu privire la apelul inculpatului A.:

Potrivit art. 345 C. proc. pen., instanţa hotărăşte, prin sentinţă, asupra învinuirii inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunţându-se dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Din analiza coroborată a întregului material probator, rezultă că faptele astfel reţinute în actul de inculpare sunt pe deplin dovedite, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, pedepsele aplicate în conformitate cu art. 72 C. pen., fiind de natură a-şi atinge scopul prevăzut la art. 52 C. pen.

Astfel, cu privire la infracţiunea de înşelăciune, s-a reţinut existenţa tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii, atâta timp cât rezultă contribuţia majoră în activitatea infracţională, constând în preluarea unor documente falsificate de inculpata D. (unele falsificate chiar de el) şi folosite pentru obţinerea creditului de la J., prezentarea ca reprezentant al societăţii, solicitarea şi obţinerea de ajutor de la coinculpaţii B. şi E., pentru obţinerea indicatorilor favorabili creditării, cât şi suma de bani necesară finanţării, dar şi atribuţiile sale în ceea ce priveşte redistribuirea sumelor obţinute în mod fraudulos. În acest sens, relevante sunt declaraţiile constante ale coinculpaţilor D. şi C.

Curtea de apel a apreciat nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în două infracţiuni, respectiv una consumată şi una în forma tentativei, în acord cu judecătorul fondului, întrucât astfel cum s-a reţinut - în mod corect - din probele administrate, întrucât inculpaţii se fac vinovaţi pentru săvârşirea unei singure infracţiuni, în formă continuată, având două părţi vătămate, fapta fiind săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Astfel, inculpaţii A. şi B. au luat hotărârea infracţională de a săvârşi fapte penale care să le aducă un câştig financiar; aceşti doi inculpaţi, astfel cum în mod corect s-a reţinut, sunt şi liderii grupului infracţional organizat, au fost în căutare de a găsi persoane care să îi ajute la atingerea acestui scop şi, astfel, l-au găsit pe C. ca având o societate comercială, respectiv SC I. SRL, care nu avea nicio activitate comercială la acel moment şi, mai mult, figura şi cu datorii la bugetul de stat.

La acest moment, a intervenit concubina de la acea vreme a inculpatului C., respectiv inculpata D., care era un contabil foarte bine apreciat în lumea contabililor şi care a făcut în aşa fel încât această societate, în baza actelor falsificate, să devină nu numai o societate fără datorii la bugetul de stat, dar şi o societate cu un profit economic la acea perioadă.

Având în vedere toate aceste acte, pe care le-au strâns în timp şi toate contractele pe care le-au încheiat, în mod nelegal, cu societăţi comerciale (unele dintre acestea care aparţineau chiar inculpaţilor), s-a reuşit să se obţină această linie de credit.

Astfel, un prim act material a fost dovedit, iar în ceea ce priveşte al doilea act material, referitor la partea vătămată SC K. SA, inculpaţii au încercat, în acelaşi fel, să obţină o linie de credit de la această societate, prin aceleaşi mijloace.

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, întrucât reiese în mod cert existenţa unei singure infracţiuni în formă continuată, chiar dacă există două părţi vătămate.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a apreciat corectă dispoziţia instanţei de fond, în raport cu faptul că nu s-a putut stabili cu certitudine că documentele depuse pentru obţinerea creditului erau falsificate de el (împreună cu inculpatul B.), dar rezultă fără dubii că acesta avea cunoştinţă că acele contracte erau fictive şi vizau activităţi fictive, societatea SC I. SRL, neavând nici un fel de activitate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup organizat, se va observa - ca o trăsătură generală pentru activitatea tuturor inculpaţilor - că acest grup are o structură piramidală, liderii grupului - A. şi B. - având capacitate de organizare, atribuţii bine delimitate pe fiecare membru în parte, dar şi pe fiecare segment infracţional, activitatea fiind bine planificată şi prezentând caracter de continuitate, scopul grupului fiind acela de a obţine foloase materiale importante din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna mai multor societăţi de credit, sens în care se vor reţine manoperele folosite, respectiv documentele justificative false necesare obţinerii finanţării, folosirea unor societăţi comerciale pentru a crea o aparenţă de legalitate, fără a trece cu vederea faptul că persoanele implicate sunt persoane cu un nivel de pregătire peste medie, iar activitatea curentă a creat o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale desfăşurate.

În acest context, este de subliniat că activitatea inculpatului A. a fost determinantă, el fiind unul din liderii grupului (alături de inculpatul B.) şi cel care s-a implicat activ în toate momentele infracţiunii, în raport cu ambele părţi vătămate - J. şi SC K. SA - având o contribuţie activă în obţinerea informaţiilor, depunerea documentaţiilor, implicarea în obţinerea unor înscrisuri care să permită justificarea finanţărilor, prezentarea ca reprezentat al părţii responsabile civilmente etc.

Astfel fiind, instanţa de apel a apreciat că soluţia dată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motivele din apelul inculpatului nefiind de natură a justifica modificarea, chiar în parte, a soluţiei în ceea ce-l priveşte, urmând a respinge apelul promovat, ca nefondat.

2. cu privire la apelul inculpatului B.:

Referitor la aspectele invocate de inculpatul B., în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare, astfel cum este prevăzut inclusiv de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din Încheierea din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti - secţia a II-a penală (Dosar nr. x/2011, instanţă fond), după ce s-a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică a faptelor de către instanţa de judecată, la cererea inculpaţilor, cauza a fost lăsată o oră pentru ca aceştia să studieze dosarul şi să poată formula concluzii şi, mai mult, pentru acest motiv s-a şi amânat pronunţarea, pentru a da posibilitatea inculpaţilor să dezvolte concluziile care au fost expuse şi în scris; instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine că nu ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune întrucât, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, inclusiv declaraţia inculpatei D., rezultă că inculpatul B. a întreprins demersuri în vederea atingerii scopului infracţional, respectiv în intrarea în posesie a acelui credit şi, mai mult, a fost prezent şi la întâlnirile cu reprezentanţii băncii şi s-a prezentat ca fiind un director al acestei bănci, calitate pe care a folosit-o şi la unitatea de leasing SC K. SRL, astfel că nu sunt incidente prevederile legale vizând achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, ca şi în cazul inculpatului A., curtea de apel a apreciat ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în două infracţiuni, respectiv una consumată şi una în forma tentativei, în acord cu judecătorul fondului, întrucât astfel cum s-a reţinut - în mod corect - din probele administrate, inculpaţii se fac vinovaţi pentru săvârşirea unei singure infracţiuni în formă continuată, având două părţi vătămate, fapta a fost săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Aceasta deoarece inculpaţii A. şi B. au luat hotărârea infracţională de a săvârşi fapte penale care să le aducă un câştig financiar; aceşti doi inculpaţi, astfel cum în mod corect s-a reţinut, sunt şi liderii grupului infracţional organizat, au fost în căutare de a găsi persoane care să îi ajute la atingerea acestui scop şi, astfel, l-au găsit pe C. ca având o societate comercială, respectiv a SC I. SRL, care nu avea nicio activitate comercială la acel moment şi, mai mult, figura şi cu datorii la bugetul de stat.

La acest moment, a intervenit concubina de la acea vreme a inculpatului C., respectiv inculpata D., care era un contabil foarte bine apreciat în lumea contabililor şi care a făcut în aşa fel încât această societate, în baza actelor falsificate, să devină nu numai o societate fără datorii la bugetul de stat, dar şi o societate cu un profit economic la acea perioadă.

Având în vedere toate aceste acte, pe care le-au strâns în timp şi toate contractele pe care le-au încheiat, în mod nelegal, cu societăţi comerciale (unele dintre acestea care aparţineau chiar inculpaţilor), s-a reuşit să se obţină această linie de credit.

Astfel, un prim act material a fost dovedit, iar în ceea ce priveşte al doilea act material, referitor la partea vătămată SC K. SA, inculpaţii au încercat, în acelaşi fel, să obţină o linie de credit de la această societate, prin aceleaşi mijloace.

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, întrucât reiese în mod cert existenţa unei singure infracţiuni în formă continuată, chiar dacă există două părţi vătămate.

Curtea de apel, examinând probatoriul administrat, a apreciat că şi celelalte fapte pentru care a fost condamnat inculpatul B., rezultă din probele administrate în prezenta cauză.

3. cu privire la apelul inculpatului C.:

De asemenea, curtea de apel a apreciat că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice şi, mai mult, actele care au fost depuse la acest termen la dosar, se aflau la dosar încă din momentul sesizării instanţei de judecată; nici măcar un singur act depus la acest termen nu reprezintă un element de noutate nici pentru inculpatul C.

Drept urmare, s-a apreciat că se impune respingerea apelului declarat de inculpatul C. întrucât, din probele administrate în cauză rezultă, cu certitudine, că faptele au fost săvârşite de către inculpat şi, de asemenea, cu vinovăţie.

4. cu privire la apelul inculpatului E.:

Curtea de apel a apreciat că acesta, împreună cu inculpata D., sunt singurii din dosar care au recunoscut săvârşirea faptei şi care, de asemenea, a formulat şi un denunţ şi a beneficiat de prevederile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Totodată, instanţa de apel a apreciat că pedepsele au fost corect individualizate cu privire la acest inculpat, având în vedere şi natura, gravitatea faptelor şi perioada îndelungată, suma mare de credit obţinută.

5. cu privire la apelul inculpatului F.:

Din probele dosarului, curtea de apel a reţinut - în acord cu instanţa de fond - că acesta se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, şi condamnat de instanţa de fond, şi nu se poate reţine că a avut calitatea de expert ori de consultant în prezenta cauză în vederea obţinerii acestei linii de credit întrucât nu a fost încheiat nici un contract în acest sens. Inculpatul F. a fost atras în acest grup infracţional organizat de inculpatul E., întrucât era singurul care avea cunoştinţe la acel moment la conducerea băncii, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor, declaraţii aflate la dosarul cauzei, şi care putea să le faciliteze obţinerea respectivei linii de credit.

6. cu privire la apelul inculpatului G.:

Curtea de apel a apreciat apelul ca nefondat, întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul G., la solicitarea inculpatului E., i-a dat acestuia împrumut suma de 5.500.000 RON, cu condiţia ca la scurt timp (peste câteva ore) să primească de la acesta 6.000.000 RON, iar acest fel de afaceri se făceau în mod frecvent între aceştia.

Ca urmare, instanţa de apel a menţionat că va respinge apelul, ca nefondat, inculpatul făcându-se vinovat de faptele care i-au fost reţinute în sarcină.

7. cu privire la apelul inculpatei D. - faţă de împrejurarea că aceasta - personal şi neechivoc - şi-a retras apelul la un termen anterior, curtea de apel, în ceea ce o priveşte, a luat act de manifestarea de voinţă a acestei apelante şi a dispus în conformitate cu art. 369 C. proc. pen.

Cu privire la motivul de apel vizând reindividualizarea pedepselor aplicate, instanţa de apel a arătat că sancţiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea şi reeducarea infractorului, context în care, instanţele - procedând la individualizarea pedepsei - operaţiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât şi cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcţiilor şi scopului respectivei pedepse.

Or, pornind de la aceste repere - expres consacrate de dispoziţiile art. 72 C. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 52 C. pen. - instanţa care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancţiunii aplicate fiecărui inculpat (apelanţi în speţă), pedeapsa pe care aceştia urmează să o execute - în cuantum şi modalitate de executare - reflectând atât gradul de pericol social al faptelor, având în vedere şi natura, gravitatea faptelor şi perioada îndelungată, suma mare de credit obţinută, pluralitatea de fapte şi făptuitori, cât şi periculozitatea inculpaţilor corespunzător datelor personale.

Împotriva deciziei au declarat prezentele recursuri inculpaţii A., F., G., B., C. şi E.

Prin Încheierea din data de 11 noiembrie 2014 fost disjuns recursul declarat de inculpatul G., stabilindu-se termen de judecată la 13 ianuarie 2015.

Motivele de recurs şi cazurile de casare au fost menţionate în încheierea de dezbateri din data de 25 noiembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta deciziei, astfel că Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea acestora.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- la termenul când au avut loc dezbaterile, recurenţii inculpaţi A., F., B., C. şi E. au fost

prezenţi personal, şi - conform voinţei lor procesuale - au fost asistaţi, după caz, de avocaţi aleşi sau de avocaţi desemnaţi din oficiu;

- la termenul din 11 noiembrie 2014, cu acordul lor, inculpaţii prezenţi A., F., B., C. şi E. au fost audiaţi de instanţa de recurs; ulterior, la solicitarea sa, la termenul din 25 noiembrie 2014, recurentul-inculpat F. a fost reaudiat de instanţa de recurs;

- nici inculpaţii, şi nici avocaţii acestora, nu au solicitat administrarea unor probe noi pe situaţia de fapt;

- la cererea recurenţilor inculpaţi F., A. şi C., a fost acordat un termen pentru eventuala acoperire a prejudiciului pe calea medierii şi, respectiv, pentru o eventuală împăcare a părţilor, toate aceste aspecte fiind consemnate în Încheierile din 11 noiembrie 2014 şi 25 noiembrie 2014;

- decizia atacată a fost pronunţată la data de 19 decembrie 2013, în urmă cu circa 1 an de zile, şi - în raport cu data pronunţării - este supusă căii de atac ordinare a recursului, însă potrivit cazurilor de casare astfel cum au fost configurate (modificate sau abrogate), de Legea nr. 2/2013.

În consecinţă, în raport cu modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte nu va mai examina acele motive de recurs ale inculpaţilor care nu mai au corespondent în cazurile de casare ulterioare publicării Legii nr. 2/2013 (cazurile de casare expres abrogate).

De asemenea, Înalta Curte apreciază că legiuitorul - prin abrogarea expresă a unor cazuri de casare ori prin modificarea expresă a altora - nu a intenţionat ca acestea să fie "preluate" pe cale jurisprudenţială în conţinutul cazurilor de casare astfel cum acestea au fost reconfigurate normativ prin Legea nr. 2/2013, ci a intenţionat să stabilească o perioadă "tranzitorie" între recursul - cale ordinară de atac (devolutiv "în drept" şi, prin excepţie, şi "în fapt") şi recursul în casaţie - cale extraordinară de atac (exclusiv devolutiv "în drept"), astfel cum această cale de atac este reglementată de noul C. proc. pen. (intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014).

De asemenea, tot ca o chestiune prealabila, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 38516 C. proc. pen. ant. recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Sub acest aspect, al motivării în termenul prevăzut de lege a recursurilor de către inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

- decizia atacată a fost pronunţată la data de 19 decembrie 2013, deci cu circa 1 an în urmă;

- dosarul având ca obiect recursurile inculpaţilor a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 14 martie 2014;

- în recurs au fost acordate 4 termene de judecată;

- primul termen de judecată a fost stabilit la data de 17 iunie 2014, adică la peste 3 luni de la înregistrarea dosarului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un interval de timp apreciat, în mod rezonabil, ca suficient pentru redactarea şi depunerea motivelor de recurs;

- legiuitorul, folosind expresia "cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată", nu prevede alte condiţii de natură procedurală cu privire la "primul termen de judecată", astfel că "unde legea nu distinge, nici judecătorul nu distinge".

Înalta Curte, verificând respectarea acestei condiţii, reţine următoarele:

- inculpatul A. nu a depus motive scrise de recurs, însă ulterior, la data de 8 decembrie 2014, a depus un "memoriu" în care a făcut o analiză a situaţiei de fapt şi a probelor administrate, solicitând "o pedeapsă mai blândă" în raport cu datele sale personale;

- inculpatul F., a depus motive de recurs după primul termen de judecată, respectiv la data de 25 noiembrie 2014, în care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 (abrogat expres prin Legea nr. 2/2013), pct. 172 (171) C. proc. pen, dar şi aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv recalificarea juridică a faptelor conform noii legi penale; a mai depus la dosar un "memoriu" (la 25 noiembrie 2014) în care au fost menţionate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, pct. 13, pct. 172 C. proc. pen., solicitând şi aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv recalificarea juridică a faptelor conform noii legi penale, precum şi "concluzii scrise" în care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 13 şi pct. 14 C. proc. pen.;

- inculpatul B., a depus "motive de recurs" înainte de primul termen de judecată, invocând cazurile de recurs prev. de art. 3859 pct. 12, 172 C. proc. pen, dar şi aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv solicitarea de recalificare juridică a faptelor conform noii legi penale; de asemenea, ulterior, a mai depus la dosar o completare "motive de recurs", la data de 11 noiembrie 2014, în care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 (abrogat expres prin Legea nr. 2/2013), pct. 12, pct. 17 (abrogat expres), pct. 20 (abrogat expres), solicitând şi aplicarea legii penale mai favorabile conf. art. 5 C. pen., inclusiv recalificarea juridică a faptelor conform noii legi penale, dar şi "concluzii scrise" în care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, pct. 172 C. proc. pen., şi a dezvoltat solicitarea aplicării art. 5 C. pen. şi necesitatea recalificării juridice a faptelor conform legii noi;

- inculpatul C., a depus motive de recurs înainte de primul termen de judecată, invocând cazurile de recurs prev. de art. 3859 pct. 12, 172 C. proc. pen, dar şi aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv solicitarea de recalificare juridică a faptelor conform noii legi penale; la data de 25 noiembrie 2014 a mai depus "concluzii scrise" în care a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. şi recalificarea faptelor conform noii legi penale, dar şi "casarea cu trimitere spre rejudecare de către instanţa de fond" pentru reindividualizarea judiciară a pedepselor (cuantum şi modalitate de executare);

- inculpatul E. nu a depus motive de recurs, iar la data de 24 octombrie 2014 şi 11 noiembrie 2014, în ambele situaţii după primul termen de judecată, a depus la dosar "concluzii" în care a solicitat contopirea tuturor pedepselor pe care le are de executat (prin două hotărâri anterioare, definitive, şi prin prezenta hotărâre), cu reindividualizarea judiciară a pedepselor prin aplicarea circumstanţelor atenuante personale "în toate cauzele", prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen.

Partea vătămată-parte civilă H. SA a depus la dosar "concluzii scrise" prin care, cu ample argumente, a solicitat respingerea recursurilor inculpaţilor ca nefondate.

Examinând pe fond recursurile declarate de inculpaţi în condiţiile referitoare la respectarea termenului de depunere a motivelor de recurs, precum şi în limitele cazurilor de casare astfel cum au fost configurate de Legea nr. 2/2013, Înalta Curte reţine următoarele:

Deşi au invocat cazurile de casare rămase în vigoare după adoptarea Legii nr. 2/2013, respectiv, cele prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi, au solicitat în realitate, potrivit motivării acestor cazuri de casare, reexaminarea/reevaluarea probatoriului administrat de cele două instanţe, reevaluarea/schimbarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, şi - pe cale de consecinţă -achitarea pentru infracţiunile pentru care instanţele anterioare au dispus soluţia de condamnare.

Or, această reevaluare/modificare a situaţiei de fapt, prin reexaminarea şi reevaluarea probatoriului deja administrat de cele două instanţe - deopotrivă competente să devolueze cauza penală "în fapt" şi "în drept" - nu mai este posibilă la instanţa de recurs, ulterior adoptării Legii nr. 2/2013, prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., în condiţiile în care legiuitorul a abrogat expres cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., singurul care permitea - procesual - reexaminarea de către instanţa de recurs a situaţiei de fapt prin reevaluarea probelor deja administrate de instanţele anterioare ori prin readministrarea probelor anterioare/administrarea unor probe noi de însăşi instanţa de recurs.

Din motivarea/argumentarea cazurilor de casare de către recurenţii-inculpaţi rezultă că, în realitate, nu se susţine lipsa unui anumit element constitutiv al infracţiunii, ci însăşi lipsa faptei ("lipsa laturii materiale"), adică ipoteza reglementată de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat expres. De asemenea, nu este întemeiată opinia apărării în sensul că infracţiunilor "le lipseşte latura subiectivă", adică elementul subiectiv, deoarece - din chiar expunerea situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, şi confirmată de instanţa de apel - este relevat elementul intenţional, fiind fapte săvârşite cu "intenţie". De asemenea, motivarea cazurilor de casare relevă tendinţa apărării de a repune în discuţie, în recurs, situaţia de fapt, existenţa şi evaluarea probelor în acuzare (susţinându-se fie că nu există probe care dovedesc faptele ce formează obiectul judecăţii, fie că sunt numai probe indirecte ori greşit evaluate de cele două instanţe).

Potrivit modificărilor aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, pe calea de atac a recursului - şi prin aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. - se poate doar verifica, prin raportare la situaţia de fapt definitiv stabilită de instanţa de fond, şi menţinută de instanţa de apel, în conformitate cu probele deja administrate, dacă fapta inculpatului corespunde infracţiunii reţinute, din punctul de vedere al elementelor constitutive care caracterizează infracţiunea (cerinţe/condiţii ataşate elementului material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate, intenţia sau culpa ca element subiectiv al infracţiunii, scopul sau mobilul - însă numai în măsura în care acestea sunt condiţii/cerinţe ale laturii subiective, etc).

Nici invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. nu este de natură a impune desfiinţarea soluţiei de condamnare a recurenţilor inculpaţi, faptele care au format obiectul judecăţii, astfel cum au fost reţinute în baza probelor administrate de cele două instanţe, regăsindu-se atât în textele incriminatorii C. pen. anterior (cele menţionate în hotărârile atacate), cât şi în textele incriminatorii din noul C. pen.; de altfel, chiar recurenţii-inculpaţi au solicitat, ca o alternativă juridică în recurs, recalificarea juridică a faptelor potrivit noilor incriminări ale legii penale în vigoare după 1 februarie 2014, astfel că este neîntemeiată critica potrivit căreia inculpaţii ar fi fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală. Cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din noul C. pen. (anterior, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003), mai precis la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, Înalta Curte apreciază suficiente amplele argumente expuse în hotărârile atacate, pe care le însuşeşte.

Înalta Curte, cu referire la recurentul-inculpat F., constată următoarele:

La cererea sa, la ultimul termen de judecată (25 noiembrie 2014), recurentul-inculpat F. a fost reaudiat, oferind ample explicaţii cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, deşi - la termenul din 11 noiembrie 2014 - când a fost audiat, cu acordul său, s-a rezumat doar la câteva scurte explicaţii (cu referire la existenţa contractului de consultanţă).

Deşi instanţa de recurs nu mai are posibilitatea procesuală de reexaminare şi reevaluare a situaţiei de fapt (ca urmare a abrogării exprese a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013), totuşi - ca urmare a solicitării acestuia de verificare a apărărilor sale - a procedat la examinarea comparativă a ultimei declaraţii (din data de 25 noiembrie 2014, la instanţa de recurs) şi a celei dată în faţa instanţei de fond (declaraţie amplă, din data de 24 octombrie 2011), constatând evidente necorelări/contraziceri cu privire la pretinsa neimplicare sau la o minimă implicare (însă, în opinia sa, fără relevanţă penală), în faptele care fac obiectul judecăţii în prezenta cauză penală, toate infirmând apărările expuse în recurs.

Toţi recurenţii-inculpaţi au solicitat, atât în motivele scrise de recurs, în concluziile orale şi în cele scrise, aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din noul C. pen., inclusiv recalificarea juridică a faptelor potrivit noii legi penale.

În legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), Înalta Curte urmează însă a avea în vedere Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale a României potrivit căreia stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile se face "în mod global" ("legea penală mai favorabilă în ansamblul ei"), iar nu prin combinarea prevederilor mai favorabile C. pen. actual şi C. pen. anterior.

Examinând dispoziţiile legii penale anterioare cu cele ale actualei legi penale, în sensul statuat de Curtea Constituţională, Înalta Curte constată că cererea recurenţilor-inculpaţi este întemeiată, limitele de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi fiind substanţial reduse prin dispoziţiile noului C. pen. (noii legi penale).

Având în vedere această constatare - şi fără a avea posibilitatea procesuală de reexaminare în recurs a situaţiei de fapt (ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013), aceasta fiind definitiv stabilită prin cele două hotărâri judecătoreşti atacate - se vor aplica şi toate dispoziţiile noii legi penale cu privire la forma infracţiunii şi sancţionarea concursului de infracţiuni, precum şi noile dispoziţii referitoare la forma continuată a infracţiunii. Sub acest ultim aspect, se constată că, în cauză, au fost două persoane vătămate (faţă de una infracţiunea de înşelăciune fiind în forma consumată, iar faţă de cea de-a doua infracţiunea de înşelăciune rămânând în forma tentativei), acestea fiind şi persoane vătămate distincte în raport cu infracţiunile de uz de fals; în consecinţă, forma continuată a celor două infracţiuni va fi recalificată juridic, în raport cu noua lege, în câte două infracţiuni aflate în concurs, cu consecinţele decurgând din legea mai favorabilă în ce priveşte aplicarea sancţiunilor (noul C. pen.).

Având în vedere că, în cazul tuturor inculpaţilor, au fost reţinute circumstanţe atenuante, care nu se mai regăsesc în noul C. pen., consecinţa aplicării legii penale mai favorabile va consta în adaptarea pedepselor ca fiind egale cu minimul special al textului incriminator cu referire la infracţiunea de înşelăciune/tentativă de înşelăciune (art. 244 alin. (2) C. pen.) şi, respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsele complementare şi accesorii urmând a fi aplicate în condiţiile legii noi (art. 12 din Legea nr. 187/2012).

De asemenea, vor fi menţinute dispoziţiile referitoare la cazurile de reducere a pedepsei (inc. E.), cu efectul prevăzut de lege.

Cu privire la pedepsele aplicate pentru infracţiunile de fals şi uz de fals se reţine că instanţa de fond a menţionat expres, la secţiunea "individualizarea pedepsei", că - deşi au fost reţinute circumstanţe atenuante personale - nu se vor reduce pedepsele sub limita minimă specială, ci - dimpotrivă - se vor aplica pedepse peste limita minimă specială. Având în vedere că instanţa de recurs, în condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, nu mai are posibilitatea procesuală de reindividualizare judiciară a pedepselor, Înalta Curte va menţine cuantumul pedepselor aplicate, acestea fiind situate în limitele noilor texte de incriminare a faptelor.

În temeiul art. 16 lit. b) comb. cu art. 17 C. proc. pen. se va dispune achitarea recurentului-inculpat C. pentru infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., textul special fiind abrogat prin art. 41 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., în raport cu textele art. 321 şi art. 175 - 176 din noul C. pen. nefiind posibilă recalificarea faptei ca infracţiunea "falsul intelectual", faptele de folosire a respectivelor înscrisuri false, înscrisuri sub semnătură privată potrivit noii legi, întocmite de inculpata D., urmând a fi recalificate conform legii noi.

Chiar în condiţiile aplicării dispoziţiilor legii penale noi (ca lege mai favorabilă) cu referire la concursul de infracţiuni, în loc de infracţiune în formă continuată, şi cu referire la aplicarea obligatorie a sporului pentru concursul de infracţiuni, având în vedere limitele de pedeapsă substanţial reduse prin noile incriminări, situaţia juridică a recurenţilor inculpaţi este cu evidenţă mai favorabilă în considerarea pedepsei rezultante pe care o va executa fiecare dintre aceştia.

Nu este posibil legal a se da curs solicitării recurenţilor-inculpaţi de aplicare a altor modalităţi de executare a pedepselor deoarece, aşa cum s-a menţionat anterior, instanţa de recurs, în condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, nu mai are posibilitatea procesuală de reindividualizare judiciară a pedepselor (cuantum şi modalitate de executare), astfel încât, Înalta Curte va menţine modalităţile de executare a pedepselor stabilite de instanţele anterioare.

De asemenea, este nefondată (fără temei legal) şi solicitarea recurenţilor-inculpaţi de casare a hotărârilor şi de "trimitere a cauzei în rejudecare", la instanţa de fond sau la instanţa de apel, cu motivarea că numai în acest mod se poate proceda la o nouă reindividualizare judiciară a pedepselor şi o nouă judecată pe fond a cauzei penale.

Înalta Curte nu poate da curs cererii recurentului inculpat E. referitoare la contopirea tuturor pedepselor pe care le are de executat (prin două hotărâri anterioare, definitive, şi prin prezenta hotărâre), cu reindividualizarea judiciară a pedepselor prin aplicarea circumstanţelor atenuante personale "în toate cauzele", toate acestea prin aplicarea noului C. pen., deoarece, pe de o parte, instanţa de recurs nu poate realiza - pentru motivele arătate anterior - o reindividualizare judiciară a pedepselor, iar pe de altă parte, este incidenţă Decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, prin aceasta statuându-se că "instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă".

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.

Pentru motivele şi în limitele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii A., F., B., C. şi E. împotriva Deciziei penale nr. 325 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 867 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.) şi, rejudecând cauza în aceste limite, dispune următoarele:

1. cu privire la inculpatul A.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente;

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.;

- aplică pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 - 33 C. pen. şi art. 248 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.;

- menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

- stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi 1 an, conform art. 66 - 67 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În conformitate cu art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

2. cu privire la inculpatul F.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente;

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.;

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi 1 an, conform art. 66 - 67 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În conformitate cu art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

3. cu privire la inculpatul B.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente.

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.;

- aplică pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 - 33 C. pen. şi art. 248 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.;

- menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

- stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi 1 an, conform art. 66 - 67 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În conformitate cu art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

4. cu privire la inculpatul C.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente.

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.;

- aplică pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 - 33 C. pen. şi art. 248 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.;

- menţine pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 - 36 C. pen.

- în temeiul art. 16 lit. b) combinat cu art. 17 C. proc. pen. dispune achitarea pentru infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptele fiind dezincriminate prin art. 41 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

- menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

- stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

- aplică pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi 1 an, conform art. 66 - 67 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În conformitate cu art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute, pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

5. cu privire la inculpatul E.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în pedepsele componente.

- aplică pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004;

- aplică pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, şi 1 an, conform art. 66 - 67 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În conformitate cu art. 39 C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa de 8 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Constată că inculpatul este în stare de deţinere în altă cauză.

Menţine modalităţile de executare a pedepselor stabilite pentru fiecare inculpat de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor din oficiu, respectiv onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 500 RON, respectiv, de 300 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2014.

Procesat de GGC - MI