Cassation appeal allowed to correct illegal sentencing exceeding statutory maximum for public order disturbance in attempted homicide case

Decizia nr. 250/RC/2015

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 233/F din 05 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei de tentativă la omor calificat din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. (1969) în art. 32 raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză C. proc. pen. raportat la art. 4 C. pen. şi art. 39 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost achitat inculpatul A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 20-174 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) [rap. la art. 4 C. pen. - dezincriminare agravantă „în public" de la omorul calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (1969)] a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. (tentativă la omor).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

Cu privire la acţiunea civilă, s-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, neavând pretenţii de la inculpat.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgenţă C. Bucureşti la plata sumei de 135 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia-Ialomiţa, la plata sumei de 11,96 RON reprezentând cheltuieli spitalizare pentru persoana vătămată B.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 208 alin. (2)-(4) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului A.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada în care a fost supus măsurii preventive privative de libertate (reţinere şi arest preventiv) de la data de 28 decembrie 2013 la zi.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 modificată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, fapta inculpatului A., săvârşită cu vinovăţie, care, prin provocarea şi participarea activă la conflict, a acceptat tulburarea ordinii şi liniştii publice, creând o stare de insecuritate în sfera relaţiilor de convieţuire socială, constituie infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (1969), iar fapta aceluiaşi inculpat, care, cu intenţie, în seara zilei de 26 decembrie 2013, aflându-se în vecinătatea magazinului D. din comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa, l-a agresat pe numitul B., producându-i plăgi multiple vertex, cu un obiect tăietor despicător, posibil toporişca, constituie infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. (1969) [raportat la art. 4 C. pen. - dezincriminare agravantă „în public" de la omorul calificat prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (1969)].

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie şi inculpatul A. care a considerat că încadrarea juridică a faptei ar fi fost aceea de lovire şi alte violenţe.

Prin decizia nr. 818/A din 24 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, s-a dispus schimbarea calificării juridice a inacţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. (1969) în art. 32 raportat la art. 188 C. pen., din art. 321 alin. (1) C. pen. (1969) în art. 371 C. pen., din art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în art. 372 alin. (2) C. pen.

În baza art. 369 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. (2) C. pen.

În baza art. 32 raportat la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 371 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi o lună închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei toporişti.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.

S-a dedus detenţia inculpatului de la 28 decembrie 2013 la zi.

A fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 200 RON s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, curtea a avut în vedere că sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în cauză îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile, întrucât de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpat şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen. conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Raportat la Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, curtea a apreciat că instanţa de fond a combinat dispoziţiile din C. pen. vechi - încadrarea juridică pentru tentativă la omor - art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice art. 321 C. pen. - cu dispoziţiile din noul C. pen. referitoare la infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru care a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la dezincriminare în raport de noua reglementare.

Curtea a reţinut că din incriminarea tentativei la omor calificat reglementată de disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., astfel cum era în vigoare la data comiterii faptei, sancţionată cu închisoarea de la 7 ani şi 6 luni -12 ani şi 6 luni, în actuala reglementare prev. de art. 188 C. pen. (dispoziţie în vigoare la momentul judecării, sancţionată cu închisoarea de la 5 ani şi 10 ani), nu se mai regăseşte agravanta „omorul săvârşit în loc public", astfel că fapta este considerată săvârşită în formă simplă a infracţiunii. În ceea ce priveşte, s-a reţinut că infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice reglementată de disp. art. 321 C. pen. din 1969 (dispoziţii în vigoare la data comiterii faptei) sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, este preluată în dispoziţiile art. 371 C. pen. sub denumirea de infracţiune de tulburare a ordinii şi liniştii publice, fiind sancţionată mai blând cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a pronunţat o soluţie de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (dispoziţii în vigoare la data comiterii faptei - art. 372 C. pen. - dispoziţii în vigoare la momentul judecării) întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la dezincriminare.

Curtea a considerat legea penală mai favorabilă din punct de vedere al regimului sancţionator al pedepsei este noul C. pen. raportându-se la limitele minime şi maxime ale pedepselor, la încadrarea tentativei la infracţiunea de omor în forma simplă a infracţiunii, precum şi la dezincriminarea faptei prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în raport de noile dispoziţii.

Curtea a considerat că acţiunea inculpatului de lovi victima cu o toporişca, perseverenţa cu care a aplicat mai multe lovituri, constituie tentativă de omor.

Faţă de probele administrate în cauză, curtea a apreciat că inculpatul a comis faptele de tentativă de omor şi tulburare a ordinii şi liniştii publice şi, în mod corect, prima instanţă a reţinut comiterea infracţiunilor de către inculpat şi a antrenat răspunderea penală a acestuia.

Având în vedere că circumstanţele personale ale inculpatului, cât şi faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, cu executare în regim de detenţie, este una justă, de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatului şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. cu argumentarea că în privinţa inculpatului A. instanţa a aplicat o pedeapsă nelegală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 371 C. pen., respectiv 3 ani închisoare, deşi limita maximă specială este de 2 ani închisoare.

Prin încheierea nr. 244/RC din data de 22 iulie 2015 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în Dosar nr. x/98/2014 cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu, fixându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 4 septembrie 2015.

Examinând recursul în casaţie, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen.

Ministerul Public a criticat decizia instanţei de apel, întrucât pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. depăşeşte limita maximă prevăzută de lege, de 2 ani închisoare, fiind astfel nelegală.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 371 C. pen., fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen., instanţa de apel stabilind, astfel, o pedeapsă nelegală, în condiţiile în care aceasta putea fi majorată peste maximul special doar în ipoteza reţinerii circumstanţelor agravante.

Având în vedere că, în sarcina inculpatului A. a fost reţinută săvârşirea a două infracţiuni, în concurs, fâcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 39 lit. b) C. pen., iar pedeapsa rezultantă a fost sporită cu o lună, faptul că instanţa de apel, în urma stabilirii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului s-a orientat către o pedeapsă sub rninimul special prevăzut de lege şi, întrucât instanţa de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. de la 3 ani închisoare la 3 luni închisoare, astfel încât sporul de 1 lună aplicat de instanţa de apel potrivit tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni să fie legal stabilit.

Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 818/A din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A. Va casa în parte hotărârea atacată, va reţine cauza spre rejudecare şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi una lună închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 371 C. pen. şi va înlătura sporul de una lună închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. de la 3 ani închisoare la 3 luni închisoare.

Va menţine pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de una lună închisoare, în total 5 ani şi o lună închisoare.

Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Va dispune anularea formelor de executare şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 818/A din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A.

Casează în parte hotărârea atacată, reţine cauza spre rejudecare şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii dispune:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi una lună închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 371 C. pen. şi înlătură sporul de una lună închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. de la 3 ani închisoare la 3 luni închisoare.

Menţine pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de una lună închisoare, în total 5 ani şi o lună închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Dispune anularea formelor de executare şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2015.