European Arrest Warrant surrender: ineligibility for appeal where requested person consented to extradition

Decizia nr. 1743/2015

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 135 din data de 24 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 9 iunie 2015 de către judecătorul din cadrul Tribunalului din Siena, pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de consimţământul la predare al persoanei solicitate.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile italiene, în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăţii, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi cu condiţia ca, în cazul pronunţării unei pedepse privative de libertate, aceasta să fie transferată în România, pentru executarea acelei pedepse.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 24 august 2015 şi până la data de 22 septembrie 2015, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 12 august 2015, ora 16:30 şi a fost arestată provizoriu în vederea predării la 13 august 2015, pe o durată de 15 zile.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 15 decembrie 2015, având fixat prim termen de judecată la data de 18 decembrie 2015.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, încheierile prevăzute la art. 101, art. 103 alin. (8) şi (9) pot fi atacate cu contestaţie în termen de 24 de ore de la pronunţare, iar dispoziţiile alin. (2) din acelaşi articol prevăd că hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1), respectiv când instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Aşadar, obiectul contestaţiei formulate în temeiul art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, îl constituie doar situaţiile în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa, astfel că sunt exceptate de la calea de atac a contestaţiei hotărârile prin care persoana solicitată îşi dă acordul cu privire la predarea sa către statul emitent al mandatului european de arestare.

Prin urmare, contestatorului persoană solicitată A. nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Sentinţei penale nr. 135 din data de 24 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 135 din data de 24 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON din care suma de 420 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 135 din data de 24 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON din care suma de 420 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2015.

Procesat de GGC - LM