Enforcement of European Arrest Warrant for identity theft: necessity of provisional detention to prevent flight and absence of refusal grounds under Law 302/2004

Decizia nr. 1724/2015

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 215 din data de 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în temeiul art. 107 şi urm. din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015, de judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Mateszalka, faţă de persoana solicitată A. şi în consecinţă, s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 30 zile, de la 8 decembrie 2015 la 06 ianuarie 2016.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în vederea executării mandatului european de arestare, la data de 23 noiembrie 2015, orele 2000, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 99/2015.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare ungare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă rusă, în echivalentul a 5 ore, în regim de urgenţă, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:

La data de 23 noiembrie 2015 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare din Ungaria, transmisă prin intermediul semnalării introdusă în Sistemul Informatic Schengen privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 de către autorităţile judiciare din Ungaria (Tribunalul Districtual Mateszalka) faţă de numitul A., urmărit internaţional pentru săvârşirea unei infracţiuni de contrafacere de documente administrative şi traficul cu acestea prev. de art. 342 (1 C) din Codul penal ungar.

Numitul A. a fost identificat de către autorităţile române pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă Otopeni intenţionând să părăsească România în direcţia Istanbul - Republica Turcia, la data de 19 noiembrie 2015 în baza paşaportului eliberat la data de 26 februarie 2014 de către autorităţile ungare, valabil până la data de 26 februarie 2024.

La data de 21 noiembrie 2015, în temeiul art. 101 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a), art. 81 alin. (2) lit. a) rap. la art. 83 alin. (2) şi (3) lit. a) şi c) şi art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 (privind regimul străinilor în România), prin ordonanţa nr. 2368 din 11 mai 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus „luarea în custodie publică a numitului A., pe o perioadă de 30 de zile începând de la data de 21 noiembrie 2015, fiind depus în Centrul de cazare a străinilor luaţi în custodie publică Otopeni".

Numitului A. i s-au adus la cunoştinţă, în conformitate cu disp. art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată), că autorităţile judiciare ungare au dispus urmărirea sa internaţională fiind emis la data de 23 noiembrie 2015 împotriva sa un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 342 (lC) din Codul penal ungar.

S-a reţinut că faţă de persoana care în prezent nu are identitatea cunoscută şi care se identifică ca fiind A. există suspiciunea întemeiată, în sensul că pentru a-şi ascunde adevărata identitate faţă de autorităţi, pentru a călători liber în şi din ţările Uniunii Europene cu graniţe comune cu ţările Uniunii Europene, la data de 25 februarie 2014 s-a prezentat la biroul de documente, unde în colaborare cu un funcţionar i s-a eliberat un paşaport ungar conţinând datele personale ale numitului A. a cărui identitate, persoana cu identitate necunoscută, a preluat-o pe data de 28 februarie 2014 conform evidenţelor de la Biroul Central Administrativ şi Servicii Publice Electronice.

În baza paşaportului s-au eliberat o carte de identitate şi un card de rezidenţă şi că perioada comiterii infracţiunii a fost 25 februarie 2014-10 martie 2014.

În conformitate cu art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată numitufui A. i s-a înmânat, în fotocopie, un exemplar al semnalării privind mandatul european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 de către autorităţile judiciare ungare.

După ce i-au fost făcute cunoscute motivele reţinerii, persoana solicitată care a beneficiat de asistenţă juridică - apărător ales şi de un interpret în limba sa maternă - a fost audiată, declaraţia fiind consemnată la dosar.

La data de 24 noiembrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin adresa 2380/II-5/2015 a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe un termen de 15 zile, în conformitate cu disp..art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dosarul înregistrându-se sub nr. x/2/2015 pe rolul secţiei I penală.

Persoana solicitată a fost audiată în prezenţa avocatului ales, prin interpret de limba rusă, declaraţia fiind consemnată la dosarul cauzei.

Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pe baza materialului existent la dosarul cauzei, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 pentru a dispune arestarea provizorie a persoanei solicitate, în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, existând riscul sustragerii acesteia întrucât a fost depistată pe aeroportul Internaţional Henri Coandă în timp ce intenţiona să părăsească România, ţară în care a intrat fraudulos, în direcţia Istanbul.

S-a mai reţinut că sunt puternice bănuieli de a se crede că persoana solicitată şi-a luat o altă identitate (procesul verbal din data de 23 noiembrie 2015). În plus, riscul sustragerii este susţinut şi de afirmaţiile apărării că persoana solicitată călătoreşte frecvent, în diverse destinaţii ale lumii, confirmate de obiectele pe care aceasta le avea asupra sa la momentul luării în custodie, laptop, telefoane mobile, sume de bani în moneda de circulaţie a mai multor ţări din Europa şi din afara ei (proces verbal încheiat la data de 23 noiembrie 2015 de Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie).

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2015, judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, de la 24 noiembrie 2015 la 8 decembrie 2015.

La termenul fixat pentru continuarea procedurii, parchetul a prezentat mandatul european de arestare care i-a fost adus persoanei solicitate la cunoştinţă prin intermediul interpretului.

Judecătorul a pus în vedere persoanei solicitate că are posibilitatea să consimtă la predare precum şi caracterul irevocabil al consimţământului dat şi efectele regulii specialităţii de care poate beneficia, predarea urmând a se face numai în baza faptelor ce motivează mandatul transmis de autorităţile judiciare maghiare.

În declaraţia consemnată la dosar, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare maghiare.

Judecătorul a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, art. 342 alin. (1) litera c) Codul penal maghiar.

S-a reţinut că există suspiciuni rezonabile conform cărora persoana care s-a identificat drept cetăţeanul maghiar A., în prezent cu identitate necunoscută, în vederea disimulării identităţii sale adevărate în faţa autorităţilor, în scopul de a intra şi ieşi liber în şi din interiorul Uniunii Europene, precum şi în şi din ţările terţe limitrofe, precum şi de a se angaja şi de a profita de posibilităţile asigurate pentru cetăţenii Uniunii Europene, prin utilizarea actului oficial care atesta obţinerea cetăţeniei maghiare prin procedura simplificată de naturalizare şi care cuprindea datele personale ale numitului A., s-a prezentat la Biroul de Acte al Serviciului Administrativ al Oficiului Guvernamental al Judeţului Szabolcs şi, acţionând în complicitatea cu referanta care lucra la Biroul de Acte, suspecta B., a depus o cerere de paşaport cu numele şi datele personale ale numitului A., dar cu propria sa fotografie.

În baza cererii de paşaport, sub numărul de ordine i s-a eliberat un paşaport maghiar cu numele şi datele personale ale numitului A., paşaport care conform evidenţei Oficiului Central pentru Servicii Publice Administrative şi Electronice a fost preluat de către această persoană la data de 28 februarie 2014.

După aceasta, persoana care s-a identificat ca fiind cetăţeanul maghiar A., în prezent cu identitate necunoscută, la data de 10 martie 2014, prin utilizarea paşaportului privat fals obţinut mai înainte, a solicitat - pe numele şi datele personale ale numitului A. - şi alte documente maghiare false, potrivite pentru identificare, în acest fel persoanei necunoscute i s-a eliberat cartea de identitate maghiară, precum şi certificatul oficial de domiciliu.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că, în cauză, nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În legătură cu motivul prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, invocat în apărare, s-a constatat că persoana solicitată a fost depistată, la data de 19 noiembrie 2015 de către lucrători de poliţie din cadrul Aeroportului Internaţional Henri Coandă Otopeni intenţionând să iasă din România în direcţia Istanbul, Turcia, prezentând la controlul de frontieră un paşaport eliberat de autorităţile maghiare cu privire la care exista introdusă în Sistemul Informatic Naţional de Semnalări o semnalare privind căutarea şi confiscarea acestui document ce fusese declarat pierdut la data de 12 ianuarie 2015.

La aceeaşi dată, 19 noiembrie 2015, organele de poliţie au dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, uz de fals şi tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Prin ordonanţa din 21 noiembrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti persoana solicitată, la sesizarea Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie a dispus luarea în custodie publică a numitului A., căruia nu i s-a putut stabili identitatea reală.

S-a reţinut că persoana solicitată are, declarativ, cetăţenia maghiară iar suspiciunile cu privire la furtul de identitate pot fi lămurite doar de autorităţile judiciare maghiare care au emis actele de identitate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţia de faţă solicitând, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, în principal, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune ori, în subsidiar, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Analizând contestaţia formulată de persoana solicitată A. atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Analizând actele şi lucrările din dosar Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În legătură cu motivul prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, se constată că persoana solicitată a fost depistată, la data de 19 noiembrie 2015 de către lucrători de poliţie din cadrul Aeroportului Internaţional Henri Coandă Otopeni intenţionând să iasă din România în direcţia Istanbul, Turcia, prezentând la controlul de frontieră un paşaport eliberat de autorităţile maghiare cu privire la care exista introdusă în Sistemul Informatic Naţional de Semnalări o semnalare privind căutarea şi confiscarea acestui document ce fusese declarat pierdut la data de 12 ianuarie 2015.

La aceeaşi dată, 19 noiembrie 2015, organele de poliţie au dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, uz de fals şi tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Prin ordonanţa din 21 noiembrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti persoana solicitată, la sesizarea Inspectoratului General pentru Imigrări- Direcţia Migraţie a dispus luarea în custodie publică a numitului A., căruia nu i s-a putut stabili identitatea reală.

S-a reţinut că persoana solicitată are, declarativ, cetăţenia maghiară iar suspiciunile cu privire la furtul de identitate pot fi lămurite doar de autorităţile judiciare maghiare care au emis actele de identitate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile din Ungaria, iar nu a unei alte măsuri mai blânde prevăzute de art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 (control judiciar, sau arest la domiciliu) a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică şi în temeiul art. 425 pct. 7 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 215 din data de 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. persoana solicitată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 215 din data de 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă persoana solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2015.